Posts Tagged “Street food”

Legume la tigaie

Legume la tigaie

SOLO. Insula Java. Indonezia. In Indonezia (si multe alte tari tropicale), o mare parte a activitatii zilnice se desfasoara afara, in aer liber – comertul, distractia, socializarea, de multe ori dormitul si, bineinteles, mancatul. Indiferent daca au bucatarie sau nu acasa, oamenii obisnuiesc sa manance adeseori pe strada. Mesele cotidiene, snackurile, pauza de ceai, supele de fructe ori hidratarea tropicala – toate se intampla in mediul warung-ului. Este rapid, hranitor, extrem de ieftin, inclusiv pentru localnici, si, in general, gustos.

Warung-ul poate fi o taraba ambulanta, instalata dimineata si inchisa noaptea, o bicicleta proptita de trotuar, cu o umbrela si o mica masuta alaturi, curtea unei case, bucataria unei case deschisa la strada, garajul sau pivnita unei constructii, un om cu o soba si cateva cutii cu alimente s.a.m.d. Implicatiile culturale ale mancatului pe strada sunt multiple. Warungul exprima o mentalitate, o anumita realitate economica a societatii si un anume mod de a imparti spatiul public.

Practic, oricine are o tigaie isi poate deschide un warung. In tigaie se prajeste orezul, taieteii, se face supa, salata, clatite si orice vreti. Warung-urile sunt omniprezente si multe sunt deschise non-stop. Oriunde te afli in oras, la cativa pasi ai pe cineva care gateste.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , ,

Comments 1 Comentariu »

SOLO. Indonezia. Insula Java. Pe aici, nu toate casele sunt dotate cu bucatarie sau cu tehnica de gatit. Pe deasupra, multi oameni stau in camere luate cu chirie, asta inseamna ca isi cumpara mancare de pe strada. Spre deosebire de Europa, cel mai ieftin ramane mancatul afara, la standuri warung, optiunile fiind nelimitate.

Printre snackurile cele mai comune aici sunt asa-numitele „gorengan” (=prajeli), un soi de galuste aruncate in ceaunul cu ulei. Totul este prajit aici, deci nimic special. Se prepara pe baza de aluat care imbraca bucati de banana, ananas, pasta de fasole sau alte combinatii de fructe si legume dulci. Costa 500 rupii indoneziene, adica 5 $ centi, bucata. Se gasesc peste tot, fie in tarabe ambulante, fie facute de oameni pentru vecinii din warung.

Cele mai bune sunt cele facute dimineata, la 4, pentru micul dejun de Ramadhan. Proaspete si placut mirositoare. Pe strada este o furnicaraie de nedescris. Le-am incercat doar o singura data, atunci cand m-am trezit noaptea sa iau pulsul strazii.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , ,

Comments 5 Comentarii »