Am plecat

VIQUEQUE. Timorul de Est. [ scris pe data de 2 februarie ] M-a plouat toata ziua. Am reusit totusi sa ma ascund intr-un guesthouse din acest sat-oras cu aspect neolitic. Sunt singurul client. Am la dispozitie 5 camere si un hol. M-am spalat, mi-am pus rufele la uscat si mi-am intins cearsaful personal pe un pat cu miros dubios. Am curent electric. Sunt multumit. Afara este o bezna totala. Am servit cateva banane culese dintr-un copac de pe drum, mi-am luat pilula de malarie, iar acum transcriu pe laptop notele de calatorie din Timorul indonezian. Ascult The Gathering – Mandylion. Apoi ma voi culca, maine incerc sa fac un traseu de doua zile intr-una singura.

Drumul spre Boti

Excursia pe care am asteptat-o cu nerabdare in Timorul indonezian a fost cea in satul Boti. Auzisem despre sat de la Bertrand, tatal lui Marc (am scris aici), apoi am citit ca tribul de aici refuza cu obstinatie orice contaminare culturala din exterior. Nu accepta misionari si nici nu vor sa invete limba indoneziana. Donatiile vizitatorilor care trec pe acolo sunt, insa, binevenite.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: Animism, Boti, Clan, Comunitati izolate, Nama Benu, Niki Niki, Nusa Tenggara Timur, Oenai, Oenasi, Regi, Rural, Soe, Timor, Timor Tengah Selatan, Trekking, Tribal, West Timor