Am plecat

Pe sosea Ruteng-Aimere

SOLO. Insula Java. Indonezia. Inainte de a porni din nou in insulele din provincia East Nusa Tenggara – directia Timor – scriu cateva impresii despre Flores.

Am petrecut doua saptamani pe insula, calatorind pe soseaua trans-Flores axa Labuanbajo – Ruteng – Bajawa – Ende – Maumere si intorcandu-ma prin nord Mbay – Riung. Am evitat cele doua atractii turistice principale, insulele Komodo si muntele Kelimut, prima din lipsa de interes, a doua din lipsa de timp.

In urmatorii 5-10 ani, prevad ca Flores va deveni urmatoarea atractie importanta a Indoneziei, dupa Bali si Lombok. La numai 40 de minute de Bali (cu avionul) si cu un brand de rezonanta internationala – Komodo – Flores beneficiaza in prezent de numeroase investitii in infrastructura, turism si imagine.

Citeşte mai departe aici »»

SOLO. Insula Java. Indonezia. Adaug inca trei scurte inregistrari din Bima, Sumbawa si de pe ferryboatul Sape (Sumbawa) – Labuanbajo (Flores).

Ploaie tropicala

Filmari realizate in Bima, oras adormit din estul insulei Sumbawa. O ploaie tropicala a adus orasul la viata, cu numerosi localnici – tineri si copii – iesind sa alerge in ploaie, sa se joace sau sa se spele.

Citeşte mai departe aici »»

Autobuz relativ full

RUTENG. Insula Flores. Indonezia [scris pe 22 dec] De la Labuanbajo am luat rata de Ruteng, insa am coborat la mijlocul drumului (15 000 rp / 1,8$) pentru a merge pe jos prin sate. Terminalul Labuanbajo este la 8 km in afara orasului, inconjurat de gradini de zarzavaturi, vaci cu belciug si cotete de porci. Fiind aproape de Craciun nu a fost prea multa miscare – cativa baieti asteptand clienti cu ojekul (taxi-motoreta) si cateva camioane de pasageri asteptand sa fie full. In Manggarai, ratele-camion dintre sate transporta oameni, vaci, motociclete, gaini, mobila si orice altceva trebuie. Nu exista limita cu privire la gradul de incarcare in si pe camion.

Manggaraii din sate sunt prietenosi, insa aparitia unui bule mergand pe jos printre casele lor este echivalenta cu o intalnire de gradul trei. Carduri de copii s-au tinut dupa mine, iar cand ma opream undeva veneau toti vecinii sa ma vada. Copiii din clasele primare nu stiu prea bine bahasa indonesia. Toti merg la scoala, dar numai de pe la 11-12 ani devin fluenti in limba oficiala a statului.

Citeşte mai departe aici »»

Pater Stanis

LABUANBAJO. Insula Flores. Indonezia [scris pe 21 dec] Parintele Stanislaw, acum in varsta de 76 de ani, este o persoana care poate privi cu multumire la viata sa. Absolvent al unui seminar teologic din nordul Poloniei, a facut cativa ani misionarism la granita cu Bielorusia, apoi a acceptat propunerea de a merge in Flores, Indonezia. A fost trimis in vestul insulei, in tinutul etnicilor manggarai. Nu s-a mai intors si traieste aici de 45 de ani. Este preot de 50. Traieste in caminul catolic de la Labuanbajo, acolo unde mai locuiesc cativa preoti tineri si misionari locali. Toti manggaraii cu care am vorbit pana acum stiu cine este Pater Stanis, dupa cum il numesc (Stanis este si un nume traditional manggarai).

Am avut privilegiul sa il cunosc prin intermediul prietenei Dana, intalnita in Solo, Java. Poloneza, cu studii de antropologie si teologie, a venit in Flores pentru o lucrare de doctorat despre fuziunea traditiilor locale cu haina catolicismului. Mi s-a parut amuzant faptul ca, dupa ce am intalnit in Indonezia diversi europeni cautatori de spiritualitate asiatica, inspirati de budism, de confucianism, de paganismul javanez sau de alte traditii (o colega cehoaica s-a convertit chiar la islam, in Solo), am dat si peste cineva care calatoreste cu Exercitiile spirituale ale Sfantului Ignatius de Loyola in rucsac.

Citeşte mai departe aici »»

Portul Sape, la despartire

LABUANBAJO. Insula Flores. Indonezia. Scriu dintr-un homestay in centrul oraselului Labuanbajo. Am platit 50 000 rp (5.5$) pentru o camera intr-o casa inconjurata de cotete de pasari, confort acceptabil, cu ventilator, baie comuna curatica si liniste (cu exceptia moscheii vecine, care are distorsiuni in difuzoare).

Surprinzator, din nou, ferry-boatul dintre Sape, insula Sumbawa si Labuanbajo, insula Flores a plecat si sosit punctual (09:00 – 14:00). M-am agitat sa urc in ferry boat de la 08:00, pentru ca nimeni, nici macar vanzatorul de bilete, nu a reusit sa imi spuna o ora exacta de plecare. Nu exista. La fel si pe vapor, apopiindu-ne de Flores. Expresia „sependar lagi” (=inca putin, o clipa, imediat) exprima conceptia indoneziana a timpului. Raspunde oricarei intrebari si desemneaza cateva minute sau o jumatate de zi. Indonezienii nu se grabesc, deci nu au nevoie de o precizie mai mare.

Citeşte mai departe aici »»