Posts Tagged “Gastronomie”

Tempe si tahu

Tempe si tahu

SOLO. Insula Java. Indonezia. Traind in Java, te surprinde lipsa de varietate in dieta locala. Zilnic nasi goreng sau taietei din plic fierti. Cu un ou. Nici o leguma!

Inevitabil te intrebi – de unde isi iau javanezii substantele nutritive? Din orez? Din zahar? Ketchup? Din milioanele de chipsuri cu care isi acopera farfuria? Din fotosinteza?

Raspunsul este simplu. Produsele din soia tin in viata cei 120 milioane de locuitori ai insulei Java. Soia poate fi consumata ca leguma proaspata ori fiarta, ca boabe, sub forma de pasta coagulata, ca sos s.a.m.d. O excelenta sursa de proteine, minerale si vitamine.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , , ,

Comments 0 Comentarii »

Salata de fructe la punga

Salata de fructe la punga

SOLO. Java. Indonezia. Javanezii nu mananca multe legume sau fructe proaspete. De fapt nici gatite. Dieta este pe baza de orez, carne prajita, produse de soia prajite, peste, chiftele, multe oua – prajite sau omleta cu zahar – si omniprezentul nasi goreng (orez prajit) – alfa si omega pentru gastronomia locala.

Lucrul imi pare straniu, cu atat mai mult cu cat este o tara tropicala, cu o mare varietate de legume si fructe disponibila. In plus, datorita solului vulcanic, fertilitatea terenurilor agricole din Java este deosebita, totul fiind cultivat cu cereale, legume si fructe de calitate buna. Nu am gasit pana acum un raspuns acceptabil. Pur si simplu lumea nu obisnuieste la fel de mult ca in Europa, iar fiziologia locala este probabil adaptata.

Exceptia este salata de fructe – Lotes – disponibila la tarabe ambulante de la 11 dimineata pana la 17 seara. Este considerata un snack, pe care il mananca studentii dupa scoala, in drum spre casa, ori oamenii care au iesit la cumparaturi si vor sa se racoreasca-indulceasca.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , ,

Comments 3 Comentarii »

Warung: stand cu mancare javaneza

Warung: stand cu mancare javaneza

 

SOLO. Insula Java. Indonezia. Gastronomia din zona Solo, si cea javaneza, in general, este diferita de alte gastronomii asiatice, mai cunoscute europenilor. Gustul, textura mancarii, combinatiile de ingrediente si aromele sunt particulare. Cei care nu au mancat javanez pana acum nu au pierdut, insa, un mare capitol al bucatariei. Din gusturile disponibile, cele mai multe sunt elementare, reliefate prin prajeala. In zona Solo, doua condimente principale sunt zaharul si ardeiul iute, care nu are o aroma specifica (precum cel mexican, de exemplu), ci este doar picant.

In ceea ce ne priveste pe mine si colegii europeni, schimbarea de clima, mediu cultural si trecerea la dieta javaneza, ne-au facut sa scadem in greutate.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , , ,

Comments 2 Comentarii »

SOLO. Insula Java. Indonezia. Solo nu pare un loc pentru singuratici. Trebuie sa te obisnuiesti cu oameni in jurul tau, cu oameni care iti vorbesc si cu oameni care fac lucruri impreuna. Persoanele de pe strada, cei 30 000 de studenti ai universitatii si cei 800 000 de locuitori ai orasului sunt toti vecini. Casele au intotdeauna usile deschise, iar, in kampung, oamenii isi vad de vieti intr-un spatiu public-privat care inca nu imi este clar ce limite are. In general insa, nu ai nevoie de pretexte pentru a interactiona cu cineva, in afara faptului de a fi om.

Cand ma intorc seara din oras, dau intotdeauna peste un grup de baieti, care fie se uita la meciuri, fie mananca peste, fie amandoua. In general, in Indonezia, televizioarele sunt aduse pe strada, la cate o intersectie. La fel si canapelele. Alteori covoare. Vecinii se uita impreuna la telenovele coreene sau la campionatele europene. De Ramadan, multe persoane nu mai dorm noaptea, pe care si-o petrec cu prietenii, de la cina pana la micul dejun de dupa ora 3.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , ,

Comments 2 Comentarii »

SOLO. Indonezia. Insula Java. Pe aici, nu toate casele sunt dotate cu bucatarie sau cu tehnica de gatit. Pe deasupra, multi oameni stau in camere luate cu chirie, asta inseamna ca isi cumpara mancare de pe strada. Spre deosebire de Europa, cel mai ieftin ramane mancatul afara, la standuri warung, optiunile fiind nelimitate.

Printre snackurile cele mai comune aici sunt asa-numitele „gorengan” (=prajeli), un soi de galuste aruncate in ceaunul cu ulei. Totul este prajit aici, deci nimic special. Se prepara pe baza de aluat care imbraca bucati de banana, ananas, pasta de fasole sau alte combinatii de fructe si legume dulci. Costa 500 rupii indoneziene, adica 5 $ centi, bucata. Se gasesc peste tot, fie in tarabe ambulante, fie facute de oameni pentru vecinii din warung.

Cele mai bune sunt cele facute dimineata, la 4, pentru micul dejun de Ramadhan. Proaspete si placut mirositoare. Pe strada este o furnicaraie de nedescris. Le-am incercat doar o singura data, atunci cand m-am trezit noaptea sa iau pulsul strazii.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , ,

Comments 5 Comentarii »