Posts Tagged “Bule”

Plecat din Berceni in Indonesia

PONTIANAK. Insula Kalimantan. Indonezia. M-am invartit vreo doi ani pe aici, prin arhipelag. Si se pare ca mai stau o vreme. Nu ma intorc prea curand in Berceni. Explorez Kalimantan-ul pentru lunile urmatoare.

Nu am devenit indonezian si nici nu voi deveni. Am avut o discutie recenta cu un expat olandez, pierdut si el in arhipelag, si am realizat amandoi ca de la o vreme, dupa ce stai in Indonezia suficient de mult, incepi sa folosesti conceptele “deja” si ‘”nu inca” in orice alta limba in care te exprimi. Toata ziua spui “sudah” (deja) si “belum” (nu inca), de sute de ori, incat nu mai intelegi cum iti functiona gandirea inainte de a te intalni cu aceste doua cuvinte. Sudah! Belum! Sudah! Belum! Sudah! Belum!

Discutand la un pahar de lapte de fasole verde, ne-a venit ideea de a face o lista cu indicatorii de contaminare cu Indonezia. Am gasit mai bine de-o suta, la prima vedere 🙂

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , ,

Comments 20 Comentarii »

SOLO. Insula Java. Indonezia. In librariile Gramedia, cel mai mare producator de carte din Indonezia, am descoperit acest super volum de relatii inter-culturale aplicate: How to catch Mr. Bule!

Volumul este reprezentativ pentru piata de carte indoneziana. Cele mai bune vandute carti in Indonezia sunt cele de sfaturi practice – in afaceri, stres, dragoste si psihologie personala. Chiar daca textul este in bahasa indonesia, un mare numar de traduceri straine sau carti locale ce se vor actuale sunt publicate cu titlu in limba engleza. Aceasta regula de marketing se pastreaza inclusiv la carti nationaliste, generice TV (eg. “Pray for Indonesia”) sau chiar literatura islamica (eg. “Quranic law of attraction”).

In ciuda titlului, care pare adresat bule hunter-ilor, cartea despre Mr. Bule este gandita pentru femeile indoneziene serioase, care vor o relatie trainica alaturi de un bule. Nu minoritatii care umbla prin baruri sau agata bule pe strada.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , ,

Comments 3 Comentarii »

SOLO. Insula Java. Indonezia. Termenul de “bule” (lit. albinos) este folosit de multi indonezieni pentru a desemna pe europeni, americani, australieni sau pe strainii cu pielea de culoare deschisa (exista si “bule arab” pentru arabi sau “bule islam” pentru caucazienii musulmani). Este considerat ofensator de multi occidentali, care, evident, nu suporta etichete rasiale, dar altminteri pot fructifica pana la abuz orice discriminare pozitiva. Doar pe asta se bazeaza industria turistica a Asiei de Sud-Est.

Cuvantul nu are, insa, neaparat conotatii negative, si in functie de context poate fi respectuos sau derogator. Indonezienii il folosesc cu placere pentru a sublinia diferenta si il alterneaza liber cu „Mister”. Agentii de paza de la universitate, mari jucatori de sah si oameni veseli, m-au poreclit “The Big Bule”. Evident, datorita dimensiunilor. Ma inteleg bine cu ei si, de cate ori ma apropii de grup aud un “Big Buleeee!”, urmat de un prelung ”Adi Mutuuu!”. Ii salut de fiecare data.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , ,

Comments 6 Comentarii »

SOLO. Indonezia. Hotel Gaja Mada. Ora 08:58. Sunt deja de doua nopti in Indonezia. Aeroportul Soekarno-Hatta, principalul din Jakarta, s-a dovedit a fi mult mai usor decat m-am asteptat. Am reusit sa trec de controale in cateva clipe. In Istanbul am stat mai bine de 2 ore la cozi ineficiente, si am predat bagajele pentru zborul Dubai in ultimul minut. Am retinut totusi ceva important de la amici cu mai multa experienta de umblat prin lume: daca te grabesti, evita cozile cu non-europeni, chiar daca faci, astfel, un compromis moral. Intotdeauna sunt probleme, acte lipsa, verificari minutioase si suspiciuni de imigranti ilegali. Caucazienii au in general acces peste tot, si, de cele mai multe ori, sunt discriminati pozitiv.

Primii pasi in sala de asteptare a aeroportului Jakarta au fost intampinati de doua mari postere, intaiul cu „Welcome to Indonesia”, al doilea cu „Warning: Death penalty for drug traffickers!”. Am fost preluat de comitetul de intampinare, format de cativa coordonatori locali de la Ministerul Educatiei alaturi de alti studenti din Vladivostok, Wisconsin si Hong Kong. Am primit fiecare cate 500 000 de rupii indoneziene (aproximativ 55$), ca buget de start-up.

In Jakarta am dormit la hotelul Bunga-Bunga ( „bunga” inseamna „floare”, iar pluralul in bahasa indonesia se face prin dublarea singularului). Desi eram mort de oboseala, dupa 27 de ore de avioane si aeroporturi, am iesit cu rusii la o plimbare prin oras. Amandoi sunt vorbitori de indoneziana elementara. Vladivostok-ul este principala conexiune comerciala a Rusiei cu Asia de Est si Sud-Est si exista interes real in universitatile locale pentru studiile indoneziene.

Centrul Jakartei, la unu noaptea, pare o adunatura de dughene si cosmelii, cladiri in ruina, ziduri si acoperisui improvizate, nu stii care e terminat sau care e in constructie, canale cu miros dubios, oameni care dorm pe unde apuca, ricse silentioase, bodyguarzi care joaca sah, tineri care canta la chitara in racoarea serii si cate un warung (bucatarie ambulanta), de unde ies mirosuri interesante. Asta iti imaginezi cand auzi expresia “lumea a treia”. Comentariul unui rus m-a amuzat „this is actually uglier than Bucharest”. Am decis sa nu ne riscam stomacurile, cat timp inca nu am ajuns la orasele destinatie, asa ca am mancat chipsuri si baut cola de la supermarket.

Am dormit fix trei ore, dupa care orasul m-a trezit dinainte de rasarit, mai intai prin chemarea religioasa de dimineata, apoi cu vacarmul caracteristic al unui centru urban asiatic de 9 milioane de oameni. Este prima de zi de Ramadhan, o caldura infernala si un moment optim pentru a incepe un an de viata in Indonezia. Habar n-am ce va urma, dar abia astept!

Tags: , , ,

Comments 2 Comentarii »