Despre

Pin It

 

Turism = Călătorie efectuată pe jos sau cu un vehicul, în scopuri recreative sau cognitive (fr. tourisme)

Am plecat din România în mai 2010. Mi-am închiriat apartamentul din Berceni şi mi-am propus să călătoresc fără restricţiile unei vacanţe (=fără dată de întoarcere).

Merg pe principiul că este foarte posibil să nu mai revin într-o regiune, așa că încerc să văd tot ce mă intereseaza atunci cand am privilegiul de a fi undeva.

Mă pasionează siturile istorice, dar și micro-comunitățile sau enclavele și zonele cu statut special (Aland, Bougainville, Ținutul Secuiesc, Baduy, Crimeea, Jurong, Găgăuzia, Vatican, SIL Ukarumpa etc.). Îmi place să călătoresc în casele persoanelor cunoscute pe reţelele de ospitalitate sau la prieteni ai prietenilor. Cred ca cea mai utilă, dar și pasionantă rețea socială rămâne Couchsurfing. Ador să merg pe jos si nu ezit să fac autostopul.

Călătoresc pentru că mă interesează să cunosc/văd anumite lucruri și mai puțin pentru a testa experiențe sau pentru a mă afla pe drum. Am fost și eu victima sentimentului special pe care ți-l dă statutul de călător. Nu cred în mitul lui “getting lost” și nici în clișeul cu “getting out of your comfort zone”. Destinația este foarte importantă la fel ca informația despre locurile vizitate (documentarea).

Ca orice altceva și o călătorie trebuie să fie bazată pe decizii raționale, ce țin cont de faptul că timpul este cea mai prețioasă resursă, că avem 360 de grade la dispoziție, unele destinații sunt mai interesante ca altele și că trebuie să ne păstrăm integritatea fizică și mentală.

Surpriza și întâmplarea sunt omniprezente, la fel ca și provocările necunoscutului. Nu cred ca este necesar a fi căutate, mai ales în detrimentul destinației. În fond, nu este nici o diferență esențială între backpackerul care salvează 10 dolari chircindu-se în trenul de minereu ce străbate Mauritania și corporatistul care bea un espresso într-o cafenea din Bruxelles, analizând un risk mitigation plan. Putem fi blazați sau “călători” în orice moment și loc al vieții.

Ca activități conexe turismului am studiat limba indoneziană și gamelanul în Solo-Surakarta, am predat engleza în zeci de localități din Java Centrală, am fost voluntar în Papua Noua Guinee și fermier în Letonia, am lucrat ca freelance pentru proiecte IT, dar și pentru WWF în junglă, în comunitățile din Kalimantan. Pe unele nu le-aș mai repeta.

Mă bucur că, în prezent, cunosc temeinic Indonezia, un continent insular fascinant pe care l-am străbătut în lung si lat. Am vizitat în mod special sate tribale, mai mult sau mai puțin tradiționale. Unele perpetuează aspecte sociale puțin schimbate din neolitic. Acest deceniu reprezintă, poate, ultima șansă de cunoaște aceste forme arhaice de viață.

În octombrie 2014 m-am mutat în Singapore. Am descoperit un oraș interesant, un succes al ingineriei sociale urbane, o cetate a prudenței și pragmatismului ce permite considerații interesante cu privire la natura umana și la modurile în care se poate controla și gestiona o comunitate. Pentru unii un coșmar mercantil, pentru alții o utopie a bunăstării și pentru alții o galeră. Singapore este o bază de călătorii excelentă, o metropolă multiculturală unde s-a adunat toată Asia și unul din centrele de gravitate ale planetei.

Unii cunoscuţi îmi idealizează itinerariul și caută să extragă senzaţionalul din călătorie, chiar și din tâmpenii pe care le-am făcut (da, am mancat viermi, șoareci și pisici, am intervievat o femeie canibală, am fost la Cernobâl, am făcut malarie, am dormit prin bordeluri dubioase, era să mor deshidratat ș.a.m.d.). Am strâns ceva povești cool, dar nu toate au episoade glorioase.

Alţii își inchipuie căutari de sine și transformări spirituale. În fine, plimbatul prin lume dă posibilitatea de a observa mai bine oamenii, de a deveni mai flexibil, dar și mai cinic – probabil pentru că ești încontinuu expus la toate soiurile de caractere, dar și pentru că îți exersezi răbdarea și atenţia. Aceleași scenarii se repetă în locuri și culturi diferite. Survine și o anumită detașare.

Cea mai importantă realizare, însa, este reţeaua de prieteni pe care mi-am construit-o de-a lungul planetei.

Dacă doriţi să îmi susţineţi blogul sau călătoriile, ajutorul este binevenit. Iar când aveți nevoie de recomandări ori idei, trimiteți un mesaj. Îmi creez contacte peste tot și în general depun efortul de a mă întâlni cu unul sau altul.

PS: Părinţii m-au botezat Horia, după un strămoş ardelean. Indonezienii m-au poreclit Big Bule (=Marele albinos). În Timorul de Est sunt strigat Malai (=Străinul). În Papua Noua Guinee sunt numit cu respect colonial Uaitman ori Master. Dar mai bine sună Yupela gudpela! (=You fella, good fella!). Australienii fraternizează în engleza lor exotică, strigând Mate! Libanezii adresează un scurt şi neutru Welcome!, iar în Malaezia mi se spune Mat Salleh. În Thailanda devin farang. Pentru chinezii din Singapore sunt un Ang mo, adică un caucazian privilegiat. Alteori imigrant, fugar ori subiect de proiectare a unor idei romantice despre turism.

IMG_1628În satul plutitor Genting, din inima Kalimantanului



Pentru a mă contacta pe email folosiţi cu încredere formularul de mai jos.

Dacă aveţi întrebări legate de subiecte deja prezentate pe blog, vă încurajez să folosiţi secţiunile de comentarii ale posturilor respective, pentru ca şi alţi cititori să beneficieze de eventualele informaţii oferite.

Pin It
6 comentarii la “Despre”
  1. Impressive work, Horia! Interesting blog 🙂

    May you have more opportunities to see other parts of the world 🙂

    Terima kasih

  2. Andreea says:

    Ce frumoas sa iti poti lua timp numai pentru a te cunoaste mai bine cu fiecare nou loc in care ajungi! Tot inainte!

  3. Carmen says:

    O sa vezi ca cea mai interesanta calatorie(pe sens unic!) va fi cea dintre mintea ta si inimina ta.

  4. Gina says:

    Wow! Este foarte interesant si educativ blog-ul tau . Am cunoscut cateva persoane care viseaza sa calatoreasca ca si tine dar nu au curajul .
    Iti doresc multa bafta si energie in continuare !

    • Big Bule says:

      Multumesc si te astept in continuare. Dupa cum le spun si altora, nu sunt de acord ca e vorba de curaj. E doar o chestiune de prioritati si de acumulare de experienta. Altfel, sunt cam la fel de fricos/prudent precum toti ceilalti.

      • Rose Marie says:

        Well, uimitor, o persoana care a reusit sa bantuie prin sud-estul Asiei, sa cunoasca ascunzisurile aproape nestrabatute de marea majoritate a oamenilor. Recunosc ca sunt o pasionata a calatorilor, dar am limite. In primul rand financiare. Apoi faptul ca nu sunt barbat cred ca reprezinta o alta limita in a explora prea liber anumite zone. Recunosc ca sunt prudenta, chiar foarte prudenta in timpul calatoriilor. Ca nu as putea, totusi, sa mananc vierm, tarantule fripte ori sa dorm pe jos intr-un bordei plin de insecte. Dar ca mi-ar placea sa vad multe locuri extrem de traditionale, daca nu chiar rudimentare, din mers, sa ascult povestiri, istorii, legende, sa vad oameni apartinand diferitelor culturi,, sa le ascult limba, cantecele, sa-i iau cu mine, la pachet, daca pot zice asa, sub forma de fotografii. Sa inmagazinez in mine toate acele lucruri cunoscute prin diferitele coclauri. Am fost prin unele locuri din lume, probabil ca prin multe nu ma voi mai duce – din aceleasi motive financiare, avand in vedee ca a calatori este un sport destul de scump…:))) Ma interesez de Timorul de Est si astfel am dat de site-ul acesta, de pagina de pe FB. As vrea sa initiem o legatura pe aceste cai virtuale pentru a putea afla mai multe info despre acel colt de lume. Nu am fost in Indonezia pana acum. Am fost in schimb in Borneo, atat Sabah cat si Sarawak, dar si Brunei. Calatorind singura – fireste in unele destinatii resusesc sa-mi gasesc ghid cu transport – ceea ce intentiionez si pentru Timorul de Est , adesea e greu sa patrunzi prea adanc in miezul lucrurilor. Pnetur inceput, cam ce buget ar trebui sa aloc pentru 2 saptamani in Timorul de Est, daca as sta la un hotel modest dar curat si utilat sau pensiune etc, si in special care ar fi costurile pentru un ghid cu transport pe 4 roti (exclud motociclete) , pentur a inconjura aceasta tara? Multumesc petnru orice info in acest sens, Ma gandesc sa ajung in Timor via Singapore.. fireste, daca intr-un final voi reusi sa am aranjamentele necesare si acceptabile pentur aceasta destinatie.

  5.  
Adaugă un comentariu: