Pin It

Tito, personaj pop

BELGRAD. Serbia. Mi-am făcut o mulțime de prieteni sârbi prin Asia. Alături de polonezi și ucraineni îi consider nația cea mai cool din Europa. Vizitez Belgrad-ul pentru a doua oară.

Acum câțiva ani am stat doar prin centrul istoric, testând pleșcavița, relaxându-mă pe străzile pedestre din cartierul turistic-istoric și vizitând urme ale perioadei regale sârbești. De data aceasta, însă, m-am dus să-mi întâlnesc prietenii, să petrec câteva nopți pe bacurile dansante de pe Sava, dar și să văd câteva locuri legate de istoria recentă. Prietena mea, Ivana, m-a dus pe la bunicul ei Milos, fost gardă de corp a lui Tito, cu care am stat la povești despre partizanii iugoslavi, Sophia Loren în Belgrad și girafele președintelui (între alte colecții, Tito avea și una de animale exotice primite de la șefii țărilor nealiniate).

Drug Tito

Amintirea dictaturii lui Josip Broz Tito (1953-1980) rămâne încă pregnantă în Serbia și nu doar datorită vechii generații sau celor ce se identifică la recensământ drept „iugoslavi”. Complexul de victimă pe care sârbii îl resimt după desființarea Iugoslaviei, mândria tradițională balcanică, nostalgia lumii de dinaintea umilințelor, a solidarității, echității și multiculturalismului, dar și un anumit sentiment de superioritate față de vecinii care ar trebui să o ducă bine, dar o duc încă rău (bulgarii, românii), valorizează memoria lui Tito pentru mulți cetățeni din iugosferă. Chiar dacă destui sârbi îl critică pe Tito pentru că i-a împărțit în cateva zone geografice sau pentru că nu a estompat pornirile centrifuge ale unora sau altora, senzația pe care o am este că trecutul rămâne pictat în culori plăcute.

Doar se știe… Iugoslavia a fost cea mai puțin comunistă țară comunistă, cu un șef anti-sovietic și iubitor al culturii pop vestice. Cetățenii uniunii puteau călători liber in lume (deși, după cum se spune, mergeau mai mult în Trieste pentru a cumpăra blugi), lucra oriunde în Europa, aveau magazinele alimentare pline cu tot ce le trebuia, de la vegeta la banane, acces la mass-media occidentală ș.a.m.d. Mergând pe aceleași canale de informație afli că Jimi Hendrix a trecut pe Skadarska Ulica, inima boemă a Belgradului, când Praga era invadată de Pactul de la Varșovia, sau că Jack Nicholson și De Niro se îmbătau cu raki sârbesc prin anii când Nicolae Ceaușescu implementa tezele din iulie. La Muzeul de Artă din Belgrad se poate vedea Warhol, iar în piața Slavija se poate vizita clădirea patrimonială McDonalds, primul (și pare-mi-se unicul) restaurant al francizei din Europa comunistă.

Nu doar Cutezătorii, ci si ceva comics-uri si postere sexy

În expoziția “Ziveo Zivot” (=Trăiască viața) de pe celebra Ulica Knez Mihailova am vizitat o excelentă colecție multimedia pe tema “viața iugoslavului mediu pe vremea lui Tito”, cu exponate din casele oamenilor, bibelouri și reconstrucții de bucătării ori autobuze, mașini Fiat, teancuri de reviste răsfoite, tabere de pionieri, borcane și etichete de pe vremuri, o expoziție de modă din anii ’70, postere și mult pop iugoslav, înfățișând o viață frumoasă, liberă și fără probleme, mai bună decât cea de acum.

Noul Belgrad

Belgradul este, însă, mult mai întins decât boemul său cartier istoric, tot așa cum și Tito nu este doar un dandy balcanic.

M-a interesat în mod special Noul Belgrad, mega-cartier ridicat de fostul dictator dincolo de râul Sava, ca soluție de cazare pentru proletarii iugoslavi. Cred că este o destinație obligatorie pentru oricine vizitează capitala Serbiei, deși nu va bucura estetic pe mulți. Fiind construită de la zero, zona are acea atmosferă de spațiu vast, monolitic, geometric și rece, ieșit din ambițiile utopice ale unui comunist. Constituie unul din motivele pentru care Belgrad-ul este considerat un exemplu de arhitectură brutalistă, începând de la celebrul Turn Genex până la aranjamentele de blocuri dispuse parcă de un gigant iubitor de Lego urban.

Noul Belgrad a fost proiectat ca un imens dormitor (sârbii îl numesc chiar prin acest termen “spavaonica”), având căminele unui Studentski Grad in mijloc, dar altminteri fără edificii culturale (nu a avut teatre, cinematografe ș.a.m.d.). Am mai văzut așa ceva în cartierele rezidențiale din Minsk sau în zonele comuniste din Gdansk. Zona nu a rămas însă o capsulă a timpului. Astăzi, aici au aparut chinezii (Blok 70 este un adevărat Chinatown, murdar, aglomerat și plin de marfă ieftină), mall-urile și noile complexuri rezidențiale și de business.

“Pânzele Panoniei” se întind pe mai bine de 1 km

Luda Kuca. Radovan Karadzic intr-o companie selectă

Sârbii sunt însă iubitori de viață, chiar și într-un asemenea spațiu. Cel mai bine se poate vedea aceasta în cultura cafenelelor și teraselor.  La marginea Noului Belgrad, de unde începe câmpia cu stâlpi electrici, am servit o cafea turcească chiar la micul bar naționalist de cartier Luda Kuca, unde simpaticul patron, Veliko Kovianich, a pus postere cu Miloșevici, Khadafi, Putin ș.a.m.d. Este o dugheană de stradă care a pus Blok 45 pe harta presei mondiale odata cu arestarea lui Radovan Karadzic. Acesta obișnuia să coboare aici, din blocul vecin, pentru a-și citi presa, ascuns sub o barbă stufoasă chiar sub fotografia cu moaca sa oficială.

Kuca Cveca. Casa cu flori. Mausoleul lui Tito

Am rezervat o după amiază pentru a vizita mausoleul lui Drug Tito, amplasat în casa cu flori a fostului șef, care, ca orice dictator, iubea lucrurile „frumoase”. Complexul a fost construit nu departe de stadionul Partizan Belgrad.

La funeraliile sale au participat delegații din 209 țări (la acea vreme, cel mai mare număr de țări reprezentate la funeraliile unui șef de stat din istoria planetei). De altfel, relațiile lui Tito cu scena internațională sunt documentate sub forma unui muzeu etnografic. Aici sunt selecționate obiecte de patrimoniu primite de Tito de la șefii țărilor nealiniate, din Asia, Africa și America de Sud, alături de producții artizanale din Balcani (uneori însemnate cu un kitschos „Drug Tito”). Colecția, excelentă, este simbolic acompaniată cu muzică tradițională de angklung sundanez (probabil o trimitere la Bandung, capitala sundaneză și locul primei întâlniri a țărilor nealiniate).

Ca paranteza, am făcut o vizită și la Ambasada Indoneziei, în vecinătatea mausoleului, unde câțiva amici indonezieni m-au invitat la o cina de Ramadhan. Este una din cele mai mari ambasade din Serbia, având câteva frumoase coloane balineze. Tito era un mare admirator al lui Sukarno. Amicii indonezieni mi-au povestit că Tito l-a invitat pe Sukarno să își aleagă orice loc din Belgrad pentru a ridica o ambasadă cât de mare și somptuoasă dorește. De altfel, prima întâlnire a blocului țărilor nealiniate (Belgrad 1961) a fost inspirată de conferința anticolonială de la Bandung din 1955, organizată de Sukarno, pe vremea când vroia să mute „meridianul 0” din Greenwhich în Java.

Tito îmbrăcat în cavaler etiopian, purtând cadourile de la împăratul Haile Selassie

Revenind la “casa cu flori”, cel mai mult, însă, mi-a plăcut colecția de bastoane de ștafetă dedicate lui Drug Tito, expresia cultului personalității pe care acesta l-a instituit în Iugoslavia. Alături de mormântul său au fost selecționate peste o sută de asemenea opere artistice proletcultiste. Bastoanele erau folosite în cursa anuală pe care tinerii o făceau de-a lungul republicilor iugoslave, terminând cu înmânarea acestora către șeful suprem cu ocazia zilei sale de naștere (devenită și zi a tineretului).

Cred că muzeul se delimitează destul de elegant de vreun partizanat. Iubitorii lui Tito se vor simți liberi să scurgă o lacrima, iar cei care nu i-au uitat enormitățile vor privi pozele cu pionieri fericiți și se pot bucura că totul aparține trecutului.

La ieșirea din muzeu, Tito este ambalat ca un produs pop, cu moaca imprimată pe suveniruri: căni, sacoșe și abțibilduri. Cumpărătorii pot opta pentru o cromatică “Che Guevara” sau “Obama Hope”.

VIDEO

Am filmat câteva secvențe în mausoleu. De notat zidul imprimat cu toată “lumea bună” a țărilor nealiniate, cu Sukarno în mijloc (dar și Nehru, Nasser și alții), care îl asistă pe Tito pe lumea cealaltă.

Galerie foto Belgrad

Pin It
Tags: , , , , , , , , , ,
4 comentarii la “Mausoleul lui Tito (VIDEO)”
  1. Lucian says:

    Am fost in primavara prin Belgrad, si trebuie sa recunosc ca Kuca Cveca si Novi Beograd nu mi-au starnit nici macar cea mai marunta curiozitate; mda, e clar ca totusi meritau luate in calcul…

  2. Laurean says:

    Salut Horia, ai mulțumirile unui ex-Iugoslav (minoritar Român) pt. prezentarea de mai sus. În curent, oarecum națiunea noastră are mulți apartenenți, tema PT-ului (Perpetual Tourist) nu este așa bine prezentată pe limba maternă. Farewell din “vestul sălbatic”.

  3. Dan says:

    Mi-a facut o deosebire placere sa va citesc articolul. Este genul de blog care imi place, iar faptul ca nu cautati destinatile “comune” din punct de vedere turistic, ridica si mai mult nivelul. Super!

  4.  
Adaugă un comentariu: