Pin It

Gdansk, lângă fântâna lui Neptun, simbol al oraşului
operă a sculptorului prusac-flamand Abraham van den Blocke

BUCUREȘTI (tranzit). Din 2007 încoace am vizitat de vreo 10 ori prin Polonia. De fiecare dată din motive feminine. Am avut două prietene poloneze de la care am rămas cu sechele pentru restul vieții. Altfel, vizitând verișori, unchi, bunici și alte rubedenii, petrecând Crăciunul și Paștele, mi-am făcut o idee bună asupra modului cum funcționează societatea poloneză.

Am stat, însă, mai mult prin sate și destinații marginale. Am fost de două ori în Lodz, orașul fantomatic de care nu are nimeni timp atunci când vizitează Polonia, și am învățat să apreciez Varșovia, un loc prost văzut printre călători. Întâlnirile mele cu Poznan și Cracovia, acum vreo 5 ani, au fost ocupate mai mult de negocieri sentimentale futile, decât de frumusețile culturii poloneze.

În ultima călătorie, prin estul sovietic al Europei (aprilie-iunie 2013), a trebuit să tranzitez totuși prin Polonia. Și să realizez că, deși am venit atâta vreme pe-aici, am ignorat cu succes minunile Poloniei.


Braniewo, fost Braunsberg

Am ieșit din Kaliningrad cu autostopul, iar Braniewo este primul oraș în care m-am oprit, la 20 km de graniță. După blocurile de beton și rugina din exclava rusă, nu poate face decât bine ochilor să vadă parcuri frumos parcelate, flori multicolore, trotuare întregi și, de la distanță, o imensă catedrală gotică. În orașelul Braniewo am întâlnit mai mult patrimoniu arhitectural decât în tot Kaliningrad-ul. Aveam să aflu că aici a fost, de fapt, Braunsberg, oraș nu numai cu trecut polonez, dar și teutonic, hanseatic, prusac, important centru universitar baltic, alături de Königsberg.

Catedrala a fost reconstruită de la zero începând cu 1979

Polonezii nu sunt însă tocmai nevinovați la capitolul de purificare etnică (care nu e niciodată scuzabilă chiar dacă e făcută de foste victime, ca răzbunare sau “profilaxie”). După război, localnicii germani neluați prizonieri de război sovietici, au fost expediați peste granițe. O parte a patrimoniului arhitectural al Braunsberg-ului a fost, însă, restaurat în toată splendoarea sa și merită atenția autostopistului în drum spre Gdansk, căruia nu i-a mers la inima Kaliningrad-ul. Regret teribil că, în momentul viziei în oraş, nu am ştiut că aici se află cel mai mare cimitir sovietic din Europa (undeva pe drumul spre Frombork). 

Gdansk, o minunată corecție a istoriei

Acum exact trei ani treceam prin Gdansk, încercând să ies cât mai repede din Polonia, eliberat de orice constrângeri “amoroase”. Am petrecut doar câteva ore între Gara Oliwia și port. Nu am văzut decât un cartier comunist și monumentul din Westerplatte ce comemorează rezistența eroică a celor ce au primit întâiul foc de invazie nazistă a Poloniei.

I-am alocat acum două zile de călătorie, extrem de puțin, sunt conștient. Inițial aveam de gând să merg pe urmele lui Lech Walesa și Solidarnosc și să mă strecor pe șantierele navale unde s-a scris istoria anti-comunismului. În general nu am răbdare să petrec prea mult timp în “centrele vechi” de oraș, acelea care sunt devotate exclusiv activităților turistice. În Tallinn-ul istoric, spre exemplu, nu pot sta mai mult de câteva ore. Ori pe străzile Stockholm-ului regal.

Însă imediat ce am intrat in Glowne Miasto (=Centrul Orașului) din Gdansk, mi-a pierit orice interes documentar. Nu am ajuns prin nici un muzeu și am lăsat baltă rezistența anti-comunistă. Am fost cucerit de frumusețea arhitecturală încât mi-am petrecut timpul exclusiv umblând pe străzi, admirând zidurile, acoperișurile și ornamentele urbane. O cameră foto este o mare pacoste într-un asemenea oraș. Tentația de a fotografia fiecare turn, dragon, sculptură ori detaliu de clanță poate diminua imersiunea estetică.

Asemenea detalii decorative m-au fascinat în Gdansk

Am descoperit că reconstrucția Gdansk-ului este un capitol foarte interesant în istoria postbelică a Poloniei. Gdansk-ul actual este, fără îndoială, o minune. Distrus la fel de mult ca Varșovia, Minsk, Königsberg ori Dresda, orașul a fost masiv restaurat din cărămizile și cenușa războiului mondial. Am căutat să pricep cum de nu a fost înscris în patrimoniul mondial UNESCO. Interesant este că UNESCO încă nu acceptă acest lucru, motivele principale fiind legate de condițiile și calitatea restaurării. Dacă îi întrebăm pe polonezi, cu care, în general, nu se poate discuta despre istorie, unii sunt convinși că un lobby german este vinovat de această respingere.

Refacerea orașului distrus a fost, înainte de toate, o decizie politică, într-o încercare de a uni prezentul cu trecutul (erei de aur a Poloniei, mergând până la regii Jagelloni). Varianta accesibilă turiștilor de astăzi este a unui Gdansk medieval-gotic-baroc-renascentist din vremurile când aici lucrau arhitecți și artiști flamanzi ori italieni. Alegerea a ceea ce trebuie reclădit a ignorat construcțiile perioadei moderne prusace. În unele cazuri, noile ornamente au fost chiar mai bogate decât variantele originale. S-a căutat, astfel, o revenire selectivă la orașul de dinaintea lui 1793 (când în urma partiției teritoriale, Danzig-ul a fost dat de ruși Regatului Prusiei). La fel cum epurarile etnice făcute de polonezi acum șase decenii nu se regăsesc în broșurile turistice și o parte a istoriei a fost ștearsă prin omisiune de pe străzile orașului.

Ca orice corecție a istoriei și Gdansk-ul restaurat reprezintă o idealizare a trecutului. Cu siguranță îmi va face plăcere să revin aici pentru a revedea minunata sa carcasă și, poate, pentru a explora dincolo de aceasta.

Torun, orașul lui Copernic

Am sărit peste Malbork, castelul teuton (în general nu sunt un mare fan al castelelor, chiar dacă sunt listate UNESCO), și am decis să petrec o zi în Torun, ce poate candida și acesta la titlul de “cel mai frumos oraș din Polonia”.

Panorama Torun-ului, venind de pe podul Pilsudski

Integrat în patrimoniul UNESCO, Torun (pe numele său german Thorn), a scăpat intact după război. Astăzi reprezintă cea mai mare colecție de case gotice din Polonia. Infrastructura urbană medievală, ruinele castelului teuton, zidurile orașului și urmele a 1000 de ani de istorie sunt vizibile și accesibile la o simplă plimbare pe străzile pedestre. Orașul a fost de-a lungul întregii sale istorii un punct de convergență al polonezilor și prusacilor, catolicilor și protestanților. Astăzi, monumentul lui Nicolaus Copernic (cel mai ilustru fiu al Torun-ului), din piața centrală a urbei, este loc de întâlnire anual pentru 2 milioane de turiști.

Și totuși, nu m-am simțit sufocat precum in Tallinn. Centrul vechi este suficient de spațios și prietenos. Partea medievală este impecabilă și cred că este o destinație perfectă pentru cei ce vor să își clătească ochii în minuni arhitecturale sau pentru cei ce caută un scurt concediu liniștit, înconjurați de estetică.

Lublin, puntea către est

Pentru Lublin am alocat două zile. Orașul nu pare atât de spectaculos precum Torun. Rămâne unul din cele mai importante centre istorice și culturale din actuala Polonie. Localnicii se mândresc, între altele, cu faptul că aici s-a semnat, în 1569, uniunea ce a propulsat Rzeczpospolita polono-lituaniană drept cel mai mare stat creștin de pe planetă.

Restaurări mai sunt multe de realizat. De fapt, întregul oraș, plin de clădiri de patrimoniu, cu sau fără ștampila UNESCO, dă impresia de “work in progress”. Și nu numai sub aspect arhitectural. Nu este Polonia Vestică ori Nordică, ci Orientală. Pe aici n-au trecut corăbiile flamande, în schimb istoria regională are trimiteri la ruteni, tătari sau ruși (care au controlat zona un secol înainte de primul război mondial).

Trotuarele au cratere, tencuiala multor clădiri istorice stă să cadă, vestimentația unor femei amintește mai degrabă de kitsch-ul ucrainean pe tocuri, decât de obișnuita eleganță poloneză. La terminalul central, practic un întins bazar, nu sunt agenți de pază vorbitori de engleză, ci grupuri de țigani și “dresiarze” (=cocalari). Gazda mea mi-a spus că, până să intre România și Bulgaria, regiunea Lublin avea cel mai scăzut PIB din Uniunea Europeană.

Patrimoniul orașului, în principal gotic și baroc, este fără îndoială minunat și merită atenția călătorului prin Polonia. Mi-a amintit puțin de Vilnius. La fel ca și Cracovia, Lublin a fost un efervescent centru urban evreiesc (50% din populația de dinaintea WW2 erau evrei), din păcate distrus de naziști. Am citit că orașul avea porecla de “Oxford Iudaic”, datorită instituțiilor de studiu religios de aici. Lagărul de la Majdanek, rămâne sinistra amintire a acestui trecut.

Castelul, în varianta neogotică din secolul XIX, ascunde una din cele mai frumoase bijuterii artistice ale Lublin-ului: o capelă gotică ce păstrează frescele originale în stil ortodox (realizate în 1418 de un maestru rutean)  – o combinație rară. Una din scene il infatiseaza pe ducele lituanian Jogaila (ultimul conducător european născut păgân, viitor Wladyslaw II Jagiello) acceptând botezul. Poza de aici

Fiind o destinație în afara axelor principale de vizitare a Poloniei (Poznan-Wroclaw-Cracovia-Varșovia-Torun-Gdansk), orașul nu dă sentimentul de rezervație turistică. Lipsesc aparatele foto ale asiaticilor sau râgâielile tineretului britanic. Multor vizitatori le va place, însă, mai mult aici, poate și datorită colțurilor medievale incomplet refăcute şi a atmosferei de tip “Europa de Est”. Centrul istoric, înconjurat de ziduri, este populat de cei de-ai locului, polonezi ieșiti seara la o bere sau la un concert.

Palatul Zamoyski

Polonia are un remarcabil tezaur cultural. Palate, catedrale, universități, orașe istorice pot ține ocupat un călător ani buni de zile. Într-o incursiune atât de scurtă precum a mea, selecția siturilor este întotdeauna dificilă. Mă bucur totuși că prietenii din Varșovia au ținut neapărat să fac drumul până la Kozlowka, o comună la 30 km de Lublin.

Palatul Zamoyski este una din cele mai bine păstrate reședințe aristocratice din Europa. Interiorul, cu decorațiuni realizate aproximativ între 1740–1940, oferă o adevărată orgie estetică vizuală. Fiecare cameră are propria atmosferă, unele nefiind schimbate de la începutul secolului XIX.

Ghidul, obligatoriu, nu știe limba engleză. M-am atașat unui mic grup polonez și, timp de aproape două ore, am admirat, pas cu pas, fiecare din camerele palatului. Recomand destinația. Este o rară ocazie de a petrece suficient timp, nederanjat de nimeni, într-un asemenea loc și de a admira arta rococo și neoclasică într-un context aproape nemodificat de-a lungul timpului.

Zamosc “orașul perfect”

Micul Zamosc, inclus în patrimoniul UNESCO, este poziționat excelent la ieșirea din Polonia. A fost oprirea ideală pentru autostop pe ruta LublinLiov, pentru a admira un orașel renascentist și a lua micul dejun la un mleczni-bar. Am ajuns la timp pentru a mă bucura de liniștea matinală și de a urmări cum începe viața în acest colț idilic de Polonia.

Zamosc a fost construit de la zero, începând cu 1580, din capriciile unui anume hatman Jan Zamoyski. Acesta i-a dat mână liberă arhitectului italian Bernardo Morando să ridice orașul ideal, în acord cu unele teorii renascentiste și cu necesitățile urbane ale regiunii. Orașul are o orientare antropomorfică: capul (palatul Zamoyski), coloana vertebrală, picioare și mâini, create simbolic prin intersecțiile, perfect geometrice, ale diverselor străzi și este încercuit de fortificații. În câteva ore pot fi străbătute și admirate, la pas ușor, toate “arterele” acestui armonios trup urban.

Imaginea iconică a orașului este piața centrală de 100x100m, cu minunatele arcade și așa numitele “case armenești” (cele colorate, la dreapta de primărie)

Orașul a trecut prin multe, rezistând invaziilor tătare, cazace sau suedeze. În trecut, Zamosc a avut un cartier armenesc și unul evreiesc (apropo, Rosa Luxemburg s-a născut aici), astăzi bine păstrate, însă fără urmașii vechilor locuitori. Altfel, probabil cel mai atractiv lucru al orașului este că, în ciuda includerii în patrimoniul UNESCO și a turismului ce înflorește aici, majoritatea clădirilor fac parte în continuare din viața locului (clădiri rezidențiale, ateliere, birouri), nefiind convertite în restaurante, baruri, cluburi sau hoteluri.

PS: Scurta excursie poloneză mi-a făcut poftă de Europa şi mi-a amintit că am niște lipsuri destul de mari pe vechiul continent (încă nu am vizitat Londra, Berlinul, de exemplu, şi alte câteva asemenea locuri). Impresia deosebită pe care mi-a lăsat-o Gdansk-ul m-a făcut să îmi schimb puțin planurile de călătorie. Înainte de a mă întoarce în Asia, nu mai plec în Balcani. Mi-am cumpărat bilet ca să văd şi vestul Mării Baltice – între Copenhaga şi Lübeck.

Fără un stomac plin, nu ne putem bucura de nici o minune culturală
Zapiekanka este cea mai importantă contribuție poloneză în junk-food

Galerie foto Gdansk (tot ceea ce se vede este reconstrcţie post-război)

Galerie foto Braniewo, Torun, Lublin, Kozlowka, Zamosc

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , , , ,
11 comentarii la “Minunile Poloniei”
  1. Lucian says:

    de nota 10 acest mini-ghid al Poloniei! cand oi ajunge pe acolo (cine stie cand? eu vreau, dar habar nu am…) o sa merg pe mana ta, cu postarea asta.

    iar despre Varsovia nimic? sau Cracovia?

    • Big Bule says:

      Multumesc Lucian. Polonia este o tara cu un patrimoniu de prim rang. Merita vizitata in prioritate si apoi revizitata. Daca stau bine sa ma gandesc, este una din putinele tari din Europa in care oriunde te duci gasesti lucruri nu doar interesante, ci foarte interesante. Si foarte frumoase. Practic nu conteaza de unde incepi – est/vest/sud/nord, sau pe ce filiera ajungi.

      Despre Cracovia s-a scris tot ce se poate scrie, nu stiu ce as mai putea sublinia. Pe poarta Castelului Wawel am vazut stema Moldovei, apropo.

      In Varsovia inca tot nu am apucat sa vizitez cum trebuie, sistematic. Insa, o sa mai ajung pe-aici in urmatorii ani. Este un oras imens si polivalent, cu un underground interesant.

  2. Liviu says:

    Aha, deci asta te mana in lupta (la drum). Fugeai de constrangeri! Ai scapat de ele prin Asia sau ai capatat altele? 😉

    Frumoase locuri!

    • Big Bule says:

      Salut Liviu. Si asta ma mana si altele!

      Ma intorc in Asia in cateva luni. Constrangerile de acolo sunt ceva mai agreabile 🙂

  3. dan says:

    Salut,

    Mi-am alocat doua zile pt.Torun si trei zile pt.Gdansk. Trei pt.Varsovia.

    Credeti ca este o alocare judicioasa a timpului?
    Din cate am citit Torun este un fel de Sibiu al nostru, un oras medieval f.bine pastrat dar totusi un orasel.
    Gdanskul mi-l doresc sa-l vad foarte mult(l-am vazut acum aproape 20 de ani dar pe fuga si nu-mi mai aduc aminte)
    Varsovia am citit ca este reconstruita de la zero si din ce am vazut parca nu ma indeamna la a-i aloca mult timp,desi este totusi o capitala.

    Planul mai include Malborkul pt.o zi
    Merci

    • Big Bule says:

      Buna Dan!

      1. Torun poate fi vizitat intr-o jumatate de zi, eventual prelungita, daca va intereseaza si Muzeul Copernic. Daca sunteti in concediu cu prietena sau sotia si doriti sa va relaxati, cred ca Torun este perfect pentru doua zile – are alei frumoase, concerte de muzica medievala, un rau si mult sarm.

      2. Am vazut Malbork-ul doar din tren (castelul), acum cativa ani. Din cate stiu, in afara de castel, orasul nu are nimic special (care sa nu poata fi accesat in celelalte orase din nordul Poloniei). Se poate vizita intre Gdansk/Torun, in aproximativ jumatate de zi, incluzand transferurile. Alti calatori cu care am vorbit mi-au spus ca Malbork-ul nu merita oprirea, decat pentru cei interesati in mod special de castele sau de istoria teutona.

      3. Cu plecare matinala din Gdansk sau Varsovia, cred ca Torun + Malbork se pot vizita in cursul unei zile, fara graba. Nu strica sa aveti programul trenurilor la indemana, ca sa planificati la fata locului, in functie de cat de mult va inspira Torun-ul.

      4. Varsovia merita clar 3 zile. Am tot auzit ca orasul e stalinist, neprietenos s.a.m.d., insa orice s-ar spune, aici este inima Poloniei si nu cred ca cineva se poate plictisi. Orasul vechi este foarte frumos (este inscris UNESCO), iar partea stalinista este si aceasta interesanta. Orasul are multe muzee de istorie, arta, sali de concerte, un mediu universitar de prim rang, restaurante excelente, viata de noapte, un underground animat – este poate cel mai complet oras din Polonia. De vizitat neaparat si Praga, cartierul istoric de dincolo de Vistula. Inca mai pot fi gasite cladiri cu gauri din WW2.

      Daca aveti alte intrebari, incerc sa va ajut. Apropo, cele mai bune ghiduri de Polonia sunt la http://www.inyourpocket.com

      Drum bun!

      • Big Bule says:

        5. Am uitat de Gdansk. Orasul merita 3 zile. Recomand si zonele istorice din afara “centrului istoric”, adica cele din jurul bulevardului Aleja Grunwaldzka (de ex. o plimbare pe jos de la Gara Oliwa pana la Moscheea din Gdansk, sau zona din jurul Garii Wrzeszcz).

        • dan says:

          Merci mult. O sa incerc sa reduc cu o zi perioada alocata Torunului care,inteleg, chiar daca este un orasel superb medieval, totusi este mic. Inca ramane sa ma decid daca in favoarea Varsoviei sau a Gdanskului.Personal, cum ziceam, optiunea mea afectiva mergea spre Gdansk. Acum ma mai gandesc…cum sa refac putin traseul si sa ii deranjez pe oamenii de la hosteluri cu modificarea programului:D

          • Big Bule says:

            Eu as inclina in favoarea Varsoviei, iar daca nu as reusi sa ma decid as da cu banul. Nici unul din rezultate nu va fi rau 🙂

            Sau, de ce nu, o excursie de o zi la Lodz ar fi foarte interesanta (orasul e legat cu tren rapid de Varsovia). E un oras cum nu prea se mai gasesc in Europa – o fantoma industriala din secolul XIX, tinuta “in viata” de post-comunism.

            http://www.amplecat.ro/2010/06/26/in-lodz/
            http://www.amplecat.ro/2010/06/27/lodz-manufaktura-si-ul-piotrowska/

            • dan says:

              Salut,

              Am vazut cam tot ce mi-am propus si chiar un bonus de o zi la Kaunas.
              Pe de o parte atat Varsovia cat si Gdanskul sunt vizibile copii reconstruite dupa original.
              Pe de alta parte, gandindu-te la munca imensa depusa dupa razboi pentru asta, e impresionant ce au reusit. Mi-au zis ca per total, Polonia a fost distrusa 50% in razboi si ca dupa razboi, cu sute de mii de oameni morti,cu orice familie mutilata, cu lipsuri grele multora chiar nu le mai ardea de reconstructia fidela.Dar si-au urmat spiritul national si au decis sa reconstruiasca.
              Varsovia imi pare totusi cam eterogena, dincolo de treaba buna care s-a facut pe Krakowie Prdszem…nu imi iese, Castelul si centrul vechi.
              Din Gdansk din pacate nu au apucat sa refaca complet decat strada centrala,pe axul statuii lui Neptun si inca vreo 2. Superba este Mariacka, mai ales noaptea. Ziua este putin stricata de comertul omniprezent cu tot felul de suveniruri si nelipsitul chihlimbar.
              Am mai vazut Torunul, Marienburg, Sopot(foarte frumos).
              Mi-am scris si eu memorii, ca sa nu uit peste ani ce am vazut si ce am simtit si cum am perceput.Deocamdata doar 2/3 parti dar urmeaza si ultima,cea mai cuprinzatoare

              Merci de sfaturi,mi-au fost folositoare

              • Big Bule says:

                Buna Dan. Ma bucur ca ti-a priit Polonia. E o tara ce merita revizitata. E plina de istorie, cultura si oameni interesanti. Am citit cu placere impresiile tale din Polonia. Ai reusit sa vizitezi o multime de locuri.

  4.  
Adaugă un comentariu: