Pin It

NOVHORODKIVKA. Ucraina. Odessa are toate atuurile pentru a captiva pe cineva imediat intrat în Ucraina. Moștenirea arhitecturală și culturală a orașului, cafenelele animate și urmele melanjului euro-oriental vor ține ocupat fără probleme pe vizitator. Și, mai trebuie spus, un oraș ca Odessa nu există în România. Cele mai apropiate locuri cu care poate fi comparată sunt, poate, Belgrad ori Budapesta.

Cred că destinația ar trebui vizitată de orice iubitor de călătorii de la noi. Nu de alta, dar este la doar 5 ore de Chișinău și la vreo 6 ore de Galați, fiind perfectă pentru o excursie de weekend prelungit. Odessa poate că nu mai este ceea ce a fost odinioară – cel mai important oraș rus din Imperiu, după Moscova și Sankt Petersburg – însă este plin de viață și neobișnuit de cosmopolit pentru estul Europei. Am găsit o piață coreană, zilnic m-am intersectat cu zeci de chinezi, am vizitat zona studenților indieni și malaezieni și am dat chiar și peste o cafenea cu africani. Comunitățile istorice armenești, georgiene sau evreiești sunt și ele active, alaturi de numerosi nou-veniti arabi si iranieni.

Odessa are o istorie și un prezent interesante. Arhitectura europeană se datorează unor figuri occidentale care și-au făcut veacul pe-aici. Un spaniol a sugerat Împărătesei Ecaterina сea Mare să fondeze un port lângă Nistru (pe locul unde se găsea o fortăreață turcească și câteva sate de moldoveni), apoi guvernatorii francezi au preluat sarcina urbanizării moderne, iar arhitecții italieni au definitivat aspectul mediteranean. Coloniști aduși de peste tot din Europa, Caucaz și Asia au conturat profilul multietnic al Odessei (la un moment dat, alături de Istanbul, probabil cel mai amestecat oraș din estul continentului), iar aristocrația rusă a venit cu banii și cu luxul.

Dupa cel de-al doilea război mondial, Odessa a devenit principalul port al Uniunii Sovietice. Deși deportările au fost masive, s-a păstrat ceva din melanjul original. Pentru ucraineni (=din Ucraina independentă, care a moștenit acest oraș rusesc) Odessa rămâne un loc trendy, cu standarde de viață ridicate. La fel și pentru diverși expați occidentali (de regulă bărbați, foarte mulți americani) care oficial vin aici pentru a lucra și neoficial stau pentru excelenta viață de noapte și după fundurile sexy ale ucrainencelor (proporția de femei/barbați din Odessa este de 5/4 : ). Iar turiștii cu bani din toată fosta Uniune Sovietică fac pelerinajul anual pentru a-și petrece  vacanțele de vară la Marea Neagră.

Centrul Cultural Arab și Marea Moschee din Odessa

În ansamblu, Odessa mi-a plăcut, dar cu unele rezerve. Partea istorică, uneori renovată, alteori decrepită, este suficient de amplă pentru două zile de plimbat fără să te întorci pe aceeași stradă. Însă, imediat ce ieși de aici, intri în prăfuita lume sovietică, rămasă undeva între griul din anii ’60 și rugina din ’90. Îmi este greu să disociez cele două ipostaze și să mă declar entuziasmat de frumusețea unei jumătăți, ignorând mizeria si mulțimea de cerșetori din cealaltă.

Există, însă, un spirit boem al Odessei, specific marilor centre ale comerțului și locurilor pe unde au trecut mulți. Cultura cafenelelor și parcurile animate ale orașului sunt cel mai bun indicator. Locuri cool și prietenoase se găsesc peste tot, inclusiv în zonele cele mai comuniste ale orașului. Bucureștiul, spre exemplu, încă nu are prea multe cafenele unde să poți citi ceva (presa, de exemplu), ori unde să îți scrii relaxat emailurile. Cel mai mult m-au amuzat cafenelele dedicate board si social game-urilor, mici laboratoare unde imaginatorii de jocuri isi testeaza creativitatea pe subiecti umani. Gazda mea, Julia, si prietenii ei m-au umblat peste tot și s-au asigurat că iau bine pulsul acestor locuri.

Pe 1 aprilie am căscat ochii la carnavalul dumelor pentru care Odessa este celebră. Unde altundeva poți să mai vezi o fanfară sovietică interpretând Coco Jambo, urmată de marinari ridicând steaguri ale Israelului și fotografii cu președintele Ucrainei purtând însemne francmasonice, apoi de un grup vesel de Hari Krishna și de o duzină de bikeri fioriși!?

Altfel, recomand să veniți aici în a doua jumătate a săptămânii, pentru a prinde un concert la Filarmonica dirijată de americanul Hobard Earle. Odessa a fost, totuși, și orașul lui Sviatoslav Richter sau David Oistrakh, nu doar al lui Ostap Bender.

Pentru documentare, o vizită la Odessa merită acompaniată de vizionarea a trei producții: celebrul Crucișător Potemkin (1925) al lui Eisenstein (evident și cu o plimbare pe treptele folosite la filmarea masacrului), Odessa în flăcări (1942, Carmine Gallone), coproducție de propagandă româno-italiană, găsită acum câțiva ani în arhive și, bineînțeles, documentarul Odessa (2011, Florin Iepan) despre perioada dezastruoasă (și puțin cunoscută) a administrației românești.

Video

Galerie foto Odessa

Galerie foto Carnavalul din Odessa

Pin It
Tags: , , ,
4 comentarii la “Odessa (VIDEO)”
  1. Maria says:

    Intr-adevar nu cred ca exista un Romania un oras asemanator cu Odessa, sper sa ajung si eu acolo candva…

  2. Lucian says:

    arata grozav orasul, dar are un aer de contrafacere urbana bine lucrata, de studiouri de Hollywood; se cunoaste ca e oras creat intai pe hartie, cu rigla si creionul 🙂

    • Big Bule says:

      Nu as folosi cuvinte grele precum “contrafacere” sau “Hollywood”. Este un oras construit de lumea buna ruseasca de acum 150 de ani, dupa modele occidentale. Ucrainenii ar face bine sa mai renoveze una-alta, in multe privinte orasul este cum era Bucurestiul istoric in anii ’90.

      Mai important insa decat arhitectura este ca e plin de viata. Merita vizitat, fara discutie.

  3. Sorin says:

    numai lucruri minunate am auzit de Odessa! Ucraina cred ca este interesanta cam tara; deci clar e pe to do list!

  4.  
Adaugă un comentariu: