Pin It

ODESSA. Ucraina. Cei mai mulți călători vizitează Transnistria ca excursie de o zi din Chișinău ori în tranzit din/spre Odessa. Este suficient ca să pleci deprimat. Locul nu pare să aibă nici un viitor. Și nu mă refer la chestiuni politice. Însă nu aș vrea să fiu în pielea cuiva al cărui destin este legat de o viață în Transnistria.

Jumătate din populație a ieșit deja de-acolo (din cei 500 – 600 000 de oameni pe care statistica oficială îi dă ca rezidenți).  Cu 50% șomaj, corupție politică totală, cele mai mici salarii în Europa și perspective minime de rezolvare a crizei politice, totul pare împotmolit undeva într-un loop post-sovietic.

Vechi și nou în Tiraspol

Am luat trenul ChișinăuTiraspol pentru că prefer să evit întâlnirile cu grăniceri corupți (deși lucrurile stau mult mai bine astăzi, există chiar și un hotline transnistrean cu vorbitor de engleză, unde suni dacă grănicerul de șosea îți inventează probleme). La biroul de imigrație din gara Tiraspol am dat peste o domnișoară simpatică, ce s-a străduit să-mi vorbească în puțina moldovenească pe care o știa.

Orașele Republicii Moldova nu sunt deloc pitorești, dar pe măsură ce te aproprii de Nistru crește cantitatea de gri și de rugină. Ultimele semne românești le-am văzut în gara Bulboaca (o viță de vie sădită în 1918, cu plăcuța de “monument istoric”) și un grafiti pe un pod la ieșirea din Tighina cu “Basarabia e România”.

M-am plimbat două zile prin Tiraspol și Tighina, m-am văzut cu toți couchsurferii locali care au avut amabilitatea să mă întâlnească și am încercat să mă dumiresc  cum funcționează lucrurile în Transnistria. La fel ca și în Moldova sau Ucraina, oamenii sunt foarte politicoși și atenți cu un vizitator. Nu am fost o clipă singur. Am prins chiar și un eveniment Hari Krishna, unde am ascultat câteva mantre voioase.

Hari Krishna transnistrieni

Am dormit la Tiraspol Hostel, casa semi-dărăpănată a unei babushka, Luba, plină de pisici, căței și mirosuri dubioase, unde pentru 10E primești un pat și un shot de vodka. Fiica ei, Natasha, și prietenul ei american, Tim, au decorat camerele cu postere cu Lenin, insigne comuniste ș.a.m.d. Doar de aceea vine lumea la Tiraspol: este o țară care nu există și “ultimul colț de Uniune Sovietică”, după cum îl recomandă ghidurile de călătorie. Cu babushka am vorbit în românește. Mamă-sa a fost moldoveancă. Pentru ea, și probabil pentru toți cei de peste 40-50 de ani, rămași în Transnistria, nimic nu va mai fi așa de frumos ca Savietski Sayuz.

Backpackerul venit în căutare de comunism, găsește tot ce vrea să vadă: blocuri decrepite, fabrici ruginite, statui revoluționare, seceri și ciocane, bătrâni cu sacoșa, stând la cozi, o mulțime de cerșetori și troleibuze din al doilea război mondial.

Localnicii de vârsta mea, cu care mi-am petrecut, de altfel, timpul, găsesc eticheta ofensatoare. Și pe bună dreptate. În fond, sunt crescuți cu internet, hip-hop rusesc și merg la party-uri în cosmopolitul Odessa (o altă planetă, la numai 2 ore distanță). Tiraspolul, altminteri un Chișinău mai mic, are supermarketuri unde găsești tot ce vrei, de la wasabi până la rucola, bănci cu ATM, restaurante cu Wi-Fi, cinema 3D și chiar troilebuze de ultimă generație.

Cu excepția unei minorități de tineri care vor să își facă o familie “acasă” și care au norocul unui job în fabricile, băncile ori administrația locală, toată lumea caută să iasă cât mai repede. Cetățenii Transnistriei au dublu pașaport – unul local – nerecunoscut de nici o țară, și altul ce le permite mobilitate. Pașaportul rusesc și moldovenesc se pot obține la simpla cerere (ambele state intenționează să îi păstreze pe transnistrieni), cel ucrainean sau românesc, dacă au avut strămoși cu cetățenie (ori prin obișnuita corupție). Practic, nu mai există familie transnistreană care să nu fie împărțită între cei care lucrează afară și cei care au rămas să păzească ograda.

Un șerif și o țară privată

O atracție principală în Tiraspol este orice supermarket Sheriff. Sub acest nume bine ticluit și predestinat se ascunde firma ce deține și controlează întreaga activitate economică a Transnistriei. Neoficial, se știe ca “șeriful” este familia fostului președinte Igor Smirnov (acela care a obținut la niște alegeri locale, voturi în unanimitate de 103%).

Mandria Transnistriei, FC Sheriff (campioana Moldovei). Careul de asi africani ai echipei.

Monopolul s-a instaurat prin execuția concurenței (în sens de asasinat, nu de lichidare financiară) și legislație supra-realistă de favorizare (ex. pentru anumite domenii taxare minimă sau nulă pentru Sheriff, 100% pentru alții). Iar dacă vrei sa îți deschizi o afacere, neapărat trebuie să treci și pe la “șerif”.

Transnistria a fost, strategic, cea mai industrializată regiune din Republica Moldova, având și 90% din producția de energie a republicii. Fabricile funcționează în continuare. Brandul local Kvint, spre exemplu, principalul export, a fost și este cel mai apreciat coniac din URSS/Rusia.

Sherrif trimite produse catre numeroase destinații europene, prin intermediul firmelor moldovenești. Compromisul de a trece pe eticheta produselor “Made in Moldova” a fost acceptat de autorități (la fel ca și în cazul permiselor de conducere, de exemplu, care sunt emise local, dar marcate ca fiind moldovenești), ducând la o dubla taxare a mărfurilor (o dată în Transnistria, apoi în Republica Moldova). Însă contribuția la bugetul local este minimă, Transnistria confruntându-se cu mari probleme (la care se adaugă și imensa datorie la gaze față de Rusia).

Încotro se îndreaptă Transnistria?

Istoric, Transnistria are un precedent în așa-numita Regiune Autonomă Moldoveneasca din URSS, creată în 1924, la stânga de Nistru, luând teritoriu de la Ucraina. A avut ca scop răspândirea ideilor comuniste în Basarabia și pregătirea eliberării de sub regimul burghezo-moșieresc român. Tot acum a apărut și ideologia diferenței între limba moldovenească și cea română. Odată cu ocupația sovietică din 1940, republica a fost casată, iar cadrele și mare parte din populație mutate în Moldova.

Transnistria (nume local Pridnestrovie) a pornit cu un mare handicap de legitimitate și de identitate. Oficial s-a declarat ca fiind apărătoarea multiculturalismului sovietic  în fața naționalismului moldovenesc de orientare pro-română. Ideea a apărut ca urmare a schimbărilor perestroika/glasnost când mulți rusofoni din Moldova s-au temut de moldovenizarea statului (pe atunci exista ideea că o Moldova românofonă, cu grafie latină va însemna unirea cu România). Un amic din Tiraspol, crescut în Orhei (zona compact românofonă) mi-a povestit că, în efervescența din 1990, a primit bătaie pe stradă pentru că a vorbit rusește, și la scurt timp a preferat să se mute cu familia în Tiraspol, “loc mai sigur”.

Muzeul din Tighina/Bender. Colaj cu Ion Iliescu dand noroc cu Mircea Snegur (presedintele de atunci al Moldovei), alaturi de cadavre si textul “genocid”

Două decenii au arătat, însă, că, deși are trei limbi oficiale (“moldoveneasca”, ucraineana și rusa), Transnistria este un loc cu grave încălcări ale drepturilor moldovenilor (majoritari) și ucrainenilor. Pe de altă parte, cealaltă republică autonomă demonstrează contrariul. Găgăuzia, formată pe baze etnice, funcționează fără probleme ca parte a Moldovei.

Pe plan internațional, Transnistria stă însă chiar mai prost decât Abhazia sau Oseția de Sud (cu care se recunoaște reciproc). Poate la fel de rău ca și Nagorno Karabagh. Nu este recunoscută de Rusia și nici măcar de Nauru (mic stat insular pacific, cu reprezentare la ONU, care în urma unor ajutoare financiare recunoaște țări nerecunoscute de alții, precum Taiwan, Abhazia sau Oseția de Sud).

Din câte am înțeles, direcția politicii externe a Transnistriei este de a deveni membru CSI. Deși considerat stat inamic, Moldova rămâne paradoxal, principalul sprijin. Eventualul progres european al Moldovei nu se poate face decât cu rezolvarea acestui conflict. Pana acum, cu tot concursul partenerilor de mediere (intre care si Rusia, Romania) nu s-a ajuns la un consens – solutiile gravitand in directia unei uniuni federale cu Moldova.

Ce se poate vizita, totuși, în Transnistria?

M-am plimbat pe aproape toate strazile Tiraspol-ului, dar esențialul poate fi parcurs în 2-3 ore. Puteți începe de la Parcul Pobeda cu statuia mustăcioasă a tovarășului Frunze, apoi vizita teatrul, supermarket-ul central Sheriff, universitatea. Apoi o luați la pas pe bulevardul principal, 25 octombrie, până la parcul generalului Sovurov și celebrul monument cu tanc (dedicat soldaților morți în al doilea război mondial și în Afganistan). Terminați cu o vizită la piața de zarzavat și una pe podul de peste Nistru. Dacă aveti 50$ puteți face un tur la fabrica de coniac Kvint, care se termină cu degustări.

Mănăstirea Noul Neamț, Chitcani, se află la 10 km de Tiraspol – este românofonă și ține de Moldova nu de Patriarhia Moscovei. Am tot amânat să merg acolo și până la urmă nu am mai ajuns, din păcate.

Există un muzeu patriotic în capitală (așa cum se cade, închis în weekend) și două în Tighina (Bender), unde găsiți de la fosile de dinozauri până la informații despre generalul Lebed, șeful armatei sovietice a XIV-a care a sustinut militar separarea Transnistriei. Secțiunea dedicată războiului recent este interesantă. Tot în Bender se poate vizita fortăreața medievală (nu m-am dus pentru ca mi s-a părut mare prețul de 5$) și memorialul soldaților, cu statuia generalului Lebed și tancul îndreptat spre Chișinău. Cam atat.

Acum scriu din minunata Odessa, diseara iau trenul de noapte spre Crimeea și Transnistria mi se pare deja departe.

Video

Galerie foto Transnistria

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , ,
6 comentarii la “Impresii din Transnistria (VIDEO)”
  1. Lucian says:

    bravo dom`le, nu te-ai lasat pana nu ai ajuns in Transnistria! gata cu Indonezia, sau esti doar in vacanta?

    • Big Bule says:

      Salut Lucian. Momentan iau o pauza de la Asia, dar dupa ce termin cu estul sovietic, voi pleca inapoi acolo. Ori pe uscat via Turcia-Caucaz-Iran ori direct in India-Bangladesh. Ma mai gandesc 🙂

      • Lucian says:

        daca te poti duce pe uscat, du-te pe uscat! e un plan foarte ambitios, dar simt ca poate fi o calatorie fabuloasa. oricum, drum bun sa ai!

  2. Dekod says:

    scrii bine,foto si video super ok. te urmaresc cu interes.ai curaj.admir locurile unde mergi – parca as fi cu tine… sanatate si drum bun!

  3. coolnewz says:

    Interesant si trist totodata!
    La Odessa ai ajuns? Ma gindeam sa merg la vara cu bunica-mea care a copilarit acolo!

  4. Big Bule says:

    @Dekod. Multumesc!

    @Coolnews. Am trecut prin Odessa saptâmana asta. Este un oraș interesant, pe de o parte pitoresc și boem, pe de alta deprimant. Încă mai sunt românofoni pe acolo, a fost o zonă cu foarte mulți moldoveni. Bunica ta este de origine ucraineană sau română? În ce condiții a venit în România. Cu retragerea trupelor sau mai târziu?

  5.  
Adaugă un comentariu: