Pin It

BUCUREȘTI (tranzit). România. Ieri a avut loc prima întâlnire oficiala a diasporei indoneziene din România și Republica Moldova. Am fost onorat de invitația pe care am primit-o de la reprezentanții Ambasadei, Pak Hadi Sufri Yunus (atașat cultural) și Ibu Andreea Rusu (consilier cultural). Mi-am pus cămașa batik și m-am dus. Mă amuză că, pe 16 decembrie 2012, mă aflam de cealaltă parte a planetei, la reședința Ambasadorului Român, în Jakarta, pentru întâlnirea diasporei românești din arhipelag.

Am părăsit pentru o vreme Indonezia, dar o parte din mine încă a rămas acolo, printr-un pendopo javanez, ascultând gamelan. În 2010 am fost privilegiat de ocazia pe care am avut-o de a pleca cu bursa Darmasiswa, prin care am urmat cursuri de limba și cultura indoneziană. Nu sunt singurul român: Alex, Duba, Iulius, Raluca, Maria, Chelu, Andreea, Andra și alte câteva zeci de călători-studenți au avut şansa de a aprofunda şi a deveni pasionaţi de universul indonezian.

Au fost probabil cei mai frumoși doi ani din viața mea. Și, după cum știți, timp liber am avut berechet, pe care l-am petrecut cutreierând arhipelagul, de la Sabang și pân’ la Merauke. Și încă mai am de umblat prin țară cel puțin 8-10 luni, ca să văd tot ceea ce mi-am propus, în diverse insule.

Mă consider atașat oamenilor de acolo și culturii pe care o reprezintă şi cred că am învăţat multe de la ei şi prin ei. Mi-a făcut, aşadar, mare plăcere să mă înscriu în lista diasporei indoneziene pe care ambasadele o gestionează. Nu pentru că aș fi (devenit) indonezian, ci pentru că, la fel ca mulți alți europeni care trăiesc o vreme în Indonezia, am devenit un iubitor al arhipelagului – cu bune și cu rele – și mă interesează în continuare să întâlnesc indonezieni sau să vorbesc despre Indonezia.

Diaspora indoneziană

În prezent sunt între 6 și 8 milioane de indonezieni ce trăiesc în afara țării. Cei mai mulți lucrează în Malaezia și Arabia Saudită. Comunitățile istorice cele mai îndepărtate sunt, însă, în Surinam, Africa de Sud și Olanda, legate, evident, de trecutul colonial olandez. Surinamul are aproximativ 15% din populație de origine javaneză.

Diaspora olandeză s-a organizat odată cu primii studenți indonezieni, iar, mai târziu, datorită valurilor de imigranți aduși de război (ocupația japoneză, războiul de independență, conflictele din Papua sau Moluce). Astăzi, în Olanda, are loc cel mai mare festival  indonezian din Europa – așa numit-ul Pasar malam (Haga).

Deși diaspora indoneziană nu este foarte puternică economic (precum cea chineză ori indiană) și nici foarte vizibilă, instituțiile țării au lansat un program de susținere și animare a acesteia, pentru a promova interesele și cultura Indoneziei pe plan internațional. Evenimentul de la Bucureşti se înscrie în această linie.

Studenţi indonezieni la Bucureşti

Indonezieni în România

Istoric, primii vorbitori de română care au ajuns în arhipleag au fost câțiva prizonieri moldoveni trimiși de Înalta Poartă în Aceh, în nordul Sumatrei. Câteva secole mai tărziu turiștii merg de bună voie în Bali, care apare deja în toate ofertele agențiilor.

România a recunoscut independența Indoneziei în 1950, iar președintele Sukarno a vizitat Bucureștiul în 1960. Primul ambasador indonezian a fost instalat în 1961. În 2013 relațiile economice sunt încă modeste, deși Indonezia este un actor major al economiei mondiale (membru în G20). Cele culturale se rezumă, din câte ştiu, la cele personale, formate în şi prin cele două mici diaspore şi la programele pentru studenţi.

În România se află astăzi aproximativ 50 de indonezieni – personal al ambasadei, studenți ori persoane venite cu serviciul, iar în Republica Moldova unul singur, am înţeles că misionar creștin. Din câte am aflat la ambasadă, primii indonezieni ce s-au stabilit în România au fost studenți (medicina, inginerie) ce și-au găsit soții românce. Am discutat cu câțiva dintre aceștia și mi-a plăcut la nebunie să aud un bunic sundanez, de lângă Bandung, stabilit aici din anii ’60, povestindu-mi de nepoții lui care studiază la Liceul George Enescu din București. Sau  pe o doamnă din Java, aici de 15 ani, care le face ciorbă cu găluşte şi sarmale în foi de viţă la copii.

Nasi goreng sau mămăligă?

Întâlnirea de la Ambasadă a fost tipic indoneziană – a început extrem de formal și s-a încheiat extrem de colocvial, cu maximă relaxare şi bună dispoziţie. Indonezienilor le place să cânte oricând au ocazia așa că mi-am luat porția de improvizații dangdut și de evergreen-uri din Sulawesi, Java ori Sumatra. Excelența Sa Doamna Ambasador Marianna Sutadi, originară de pe lângă Lacul Toba, ne-a scos chiar și la un dans bataknez.

Nu am ratat nici bufetul cu specialități indoneziene, unde lumea s-a delectat cu soto (supa națională cu zeci de ingrediente), perkedel, nelipsitele krupuk ș.a.m.d. Eu am abuzat, însă, de sambal-ul de chilli făcut cum trebuie de indonezieni, ca să paralizeze papilele (eram sătul de siropul cu eticheta de chilli, cumpărat la supermarket).

Evenimentele indoneziene sunt rare în România. Nu pot decât să sper că în viitorul nu foarte îndepărtat publicul de aici va avea acces mai bun la lumea şi cultura indoneziană, începând cu cele mai cunoscute şi atractive forme ale acesteia – un concert de gamelan, un dans balinez, expoziții textile de ikat ori batik. Sau în forme pop, precum apariția performerului Tongam Sirait, din Sumatra, la concertele Voltaj de anul trecut. Sau, de ce nu, ca în Polonia, printr-un spectacol de wayang kulit punk

Ambasada o găsiți pe strada Orlando, între Romană și Victoriei sau pe internet la www.indonezia.ro Personalul este foarte amabil și binevoitor. Există și o bibliotecă unde se pot consulta sau împrumuta cărți.

Galerie foto

Pin It
Tags: , , , , , , ,
Un comentariu la “Întâlnirea diasporei indoneziene din România”
  1. Cristina says:

    Ce frumos ti ai purtat tu camesa cu motiv de Solo p-acolo! Faina experiența! Comunitatea de aici se tot micsoreaza, din păcate.

  2.  
Adaugă un comentariu: