Pin It

BUCUREŞTI (tranzit). Situate la doi pași de Singapore, insulele gemene ale arhipelagului Riau au concentrația maximă de fabrici și de bordeluri din Indonezia. Tranzitul intens de oameni care vin ori pleacă de aici reflecta, de altfel, acest dublu profil din Batam și Bintan. Cel intern este alcătuit de muncitori căutând să agonisească un ban în cea mai mare aglomerație industrială din țară, iar cel extern de chinezi veniți să cheltuie și să se destrăbăleze în resorturile construite special pentru ei (care, la numai 30 min de continent, sunt un fel de suburbii ale Singapore-ului).

De când Indonezia a interzis jocurile de noroc, și de când Singapore-ul a intrat în acest business, lucrurile au început să se schimbe. Indonezia vrea în prezent să adauge Batam-ului facilități dedicate pensionarilor de lux în ideea de a atrage în continuare banii bogătașilor sud-est-asiatici.

Nu există, altfel, nici un motiv major pentru care un turist (non asiatic) să ajungă în zonă. Insulele ascund, însă, şi o altfel de lume.

Ce am căutat acolo?

Am decis să tranzitez prin Insulele Riau pentru că, bizar, Sumatra și Kalimantan-ul nu au legături directe (aviatice sau marine). Totul trece prin Jakarta la prețuri de peste 100$. Am găsit un vapor Pelni care o dată pe lună trece prin insula Bintan în drum spre Pontianak (Kalimantan), și care oferă o călătorie de 48 de ore pentru modica sumă de 13$. Şi dacă tot am vizitat restul Indoneziei, hai să văd şi care-i treaba cu Riau-ul! Două zile cred că sunt suficiente pentru Batam și Bintan. Mi-au fost depășite așteptările, dar recomand insulele numai celor ce s-au plimbat deja suficient în arhipelag.

Batam-ul este straniu. Dezvoltat ca parc industrial (al triunghiului Johor BahruSingaporeBatam) este singurul loc din arhipelag unde poți vedea mase de indonezieni ieșind și intrând în uzine. Aici lumea nu prea stă pe stradă la șah sau dormind cu un radio dangdut. Dintr-o insulă tropicală populată de maimuțe și câțiva pescari malay, Batam-ul a devenit astăzi principalul centru de manufactură din Indonezia și printre puținele aglomerări dezvoltate cu o coerență urbanistică modernă (dar lipsită de estetică – doar clădiri de firme, mall-uri, moschei geometrice şi zone rezidenţiale). Districtul Nagoya, cu al său celebru Entertainment district, este inima sa socială, plin de baruri karaoke, restaurante moderne și saloane de masaj. Pe-aici sunt de găsit singurii bule, expaţi corporatişti, plictisiţi de monotonia locului. Altfel, stingerea se dă la 22:00 când muncitorii se duc la culcare. Atmosfera mi s-a parut rece și artificială, departe de Indonezia pe care o îndrăgesc. Couchsurferii locali, cu care am ieșit la un nasi goreng, mi-au spus toți că după ce strâng bani și își termină contractele vor să plece acasă şi să nu mai audă de Riau. Nu am pierdut multă vreme pe aici.

Așadar, ce se poate face în Insulele Riau, în afară de turism sexual și afaceri?

Kampung Vietnam – Galang

Transportul public in Batam este foarte prost. Autostopul merge însă perfect. Singura idee pe care am avut-o a fost o călătorie de-a lungul autostrăzii principale și podurilor moderne ce leaga centrul de suburbii și de câteva insule satelit din sud. Odată ieșit din oraș am preferat peisajul cu bananieri, pamânt roșu uscat, grupuri de vile și câte un kampung (=sat). Am coborât după vreo 20 de km când deja dispăruseră casele și am remarcat un indicator pe care scria “Kampung Vietnam” (=satul vietnamez). Un motiv suficient de bun să mă îndrept într-acolo. Mă aflam pe insula Galang. Am luat-o la pas și am descoperit cu surpriză un amplu ghost town, fost tabără de refugiați și mărturie a poziției geografice de buffer a Insulelor Riau.

Plasat în mijlocul pădurii, Kampung Vietnam este un excelent muzeu în aer liber în care totul s-a păstrat neschimbat de la închiderea centrului în 1996. Ador să mă plimb prin asemenea locuri abandonate. Destinația a fost antidotul perfect pentru ceea ce văzusem în Nagoya.

Mi-am petrecut o jumătate de zi de călătorie singur, intrând în casele și barăcile goale, ruinele spitalului, școlii, moscheii, cățărându-mă prin cimitir și urmărind potecile satului unde acum 20-30 de ani trăiau victime ale războiului. Singurii locuitori pe care i-am găsit au fost un paznic mut al bisericii (catolice vietnameze), un călugăr bătrân (surd) care aprindea lumări într-unul din cele doua temple şi un cârd de maimuţe fricoase. Micul punct informativ are câteva texte și hărți despre exodul refugiaților din Vietnamul de sud, în urma victoriei nordului, și al victimelor genocidului din Cambogia. Un colț educativ de istorie și o surpriză în atmosfera impersonală a insulei. Iar pentru pasionații de dark tourism (ori tanato-turism, dacă vreți) o destinație interesantă.

Kampung Cina – Senggarang

Am părăsit Batam-ul cu imaginea liniștii de pădure ce ascunde destinele uitate din Kampung Vietnam și cu o oarecare mulțumire că am învățat ceva din aceasta scurta trecere. Următoarea oprire a fost în capitala Bintan-ului:  Tanjung Pinang.

Mai mica insulă are un caracter diferit, în care istoria este mult mai vizibilă. Un melanj multicultural 100% asiatic, animat de forfotă stradală. Domină atmosfera chineză (hakka aveam să aflu) – cu omniprezentele magazine, pline de chinezoaice în pulpele goale ieșite la shopping, și cantine cu mirosuri specifice. Am simțit însă și prezența islamică, vizibilă datorită portului tradițional malay, chemărilor la rugăciune și, mai ales, caselor pe picioroange (malay) de deasupra mării. Centrul istoric al orașului este îngrămădit, iar gangurile înguste merită explorate în căutare de laksa. Strada ce poartă numele insulei are și cel mai scump hotel, dar si o salbă de bordeluri cu camere la prețuri ridicol de mici. Pentru 3$ am primit niște pereți de carton cu găuri, un pat și un ceai cald. În ziua pe care am avut-o la dispoziție am vizitat doua sate accesibile cu barca, la distanță de 5 minute de capitală.

Templu chinezesc, dar odihnă în stil malay-indonezian

Bintan-ul este, probabil, singura regiune din Indonezia unde putem găsi comunități rurale compacte de chinezi (veniți dupa 1800, atrași de oportunitățile comerciale deschise de britanici). Satul marin Senggarang este un perfect exemplu de prosperitate chinezească și o posibilă călătorie în timp pentru cei care vor să vadă cam cum arăta Singapore acum 100 de ani, în calitate de așezare chinezo-malay (sau peranakan, dacă vreți). Mi-am petrecut și aici o jumătate de zi, vizitând templele din zonă, plimbându-mă pe ulițele suspendate și uitându-mă prin casele oamenilor. Chinezii de aici au ușile și geamurile larg deschise, neavând, ca de obicei, teama hoților. Cei mai bătrâni nu vorbesc varianta indoneziana, dar rup câte un cuvânt în malay.

Kampung Melayu – Penyenget

Insulele Riau nu sunt o destinație obligatorie, dar cei care ajung aici trebuie neapărat să viziteze pitorescul sat-insulă-sultanat Penyenget. Locuit aproape 100% de etnici malay, satul pare să trăiască într-un alt ritm decât cel industrial-comercial din Batam și Bintan. Este o destinație importantă pentru antropologi, arheologi și pentru culegătorii de folclor. Pentru mine a fost singurul argument de a da o șansă de tranzit insulelor.

Cei mai mulți vizitatorii ajung aici, însă, în pelerinaj la mormintele sultanilor și eroilor malay care împânzesc colinele insulei. Aici s-a aflat capitala regatului insular Riau, un important centru politic al zonei (ca fapt divers, Sultanul de Riau a dat Singapore-ul britanicilor în schimbul unor favoruri economice și militare).

Veşminte tradiţionale malay, foarte comfortabile şi întotdeauna colorate

Insula are aproximativ 4 km pătrați și o infrastructură perfectă pentru plimbat la pas ori cu bicicleta. Este un mic colț de paradis tropical, liniștit, discret, înconjurat de valuri. Sute de morminte regale spun istoria locului. Deși acceptă că sunt indonezieni, sătenii cu care am vorbit (astăzi mai toate familiile au ceva sânge nobil) au un anumit complex de superioritate, de genul celui pe care l-am mai întâlnit și in Aceh sau Brunei. Sunt foarte mândri de faptul că practică un Islam mai corect decât în restul Indoneziei și că aparțin celei mai importante forțe civilizatoare islamice din regiune. Sentimentul este alimentat și de cercetătorii malaezieni care vin aici pe urmele epopeilor și dinastiilor malay.

Pentru mine a fost primul contact cu universul malay așa că am devorat fiecare casă cu arhitectură și ornamentație tradiționale, fiecare cimitir, mausoleul lui Raja Ali Haji, satul maritim din larg și moscheea (foarte) galbenă din inima comunității. Privind în perspectivă, acest mic colț de lume insulară mi-a deschis interesul pentru lumea de frontieră malay pe care aveam să o reîntâlnesc în Kalimantan şi Brunei.

Galerie foto Kampung Melayu

Galerie foto Kampung Vietnam

Galerie foto Kampung Cina

Pin It
Tags: , , , , , , , , , ,
6 comentarii la “Un buffer sud-est asiatic: Kepulauan Riau”
  1. Aida says:

    Pacat ca sunt atat de scumpe biletele de avion, maine as pleca 🙂

    • Big Bule says:

      Un bilet dus intors Bucuresti-Asia de Sud Est costa in jur de 500 E. Bugetul de calatorie acolo poate fi oriunde intre 5-20 $ pe zi. Nu este chiar asa de scump.

  2. Andrea says:

    As vrea sa merg pe insula Bintan, ma rog, voi fi prin zona si am zis sa incerc sa vad ce e pe acolo. Cum ajung din Singapore? Cum sunt preturile pe insula? Multumesc.

    • Big Bule says:

      Buna Andreea. Poti cauta pe Google “Singapore Bintan Ferry” si ai toate informatiile – sunt curse dus-intors toata ziua, din 30 in 30 minute. De ce anume te intereseaza Bintan? Singapore este mult mai interesant si iti poate ocupa timpul mai bine. La fel si Johor Bahru.

      Preturile sunt indoneziene, adica mai mici decat in Singapore. OK pentru cineva in concediu sau intr-o escapada de la locul de munca.

      Toate bune!

      • florin says:

        Buna, vroiam sa te intreb daca nu e periculos singur prin Batam in zonele izolate. Si da-mi si mie un pont- am cazarea in Singapore, ce insula sau zona exotica la maxim din apropiere imi recomanzi?

        • Big Bule says:

          Salut Florin. Batam este extrem de sigur (ca toata Indonezia de fapt).

          Cele mai exotice” locuri in zona sunt insula regala malay din golful Tanjung Pinang (ai ferry din Singapore apoi iei barca locala 5 minute, te poti intoarce in aceeasi zi la Singapore), Lacul Toba din Sumatra (zbori spre Medan) iar daca vrei ecoturism organizat si profi, cu vorbitori de engleza – longhouse-urile etnicilor dayak din Borneo (zbori spre Kuching). Toate bune!

  3.  
Adaugă un comentariu: