Pin It

LANJAK. Insula Kalimantan. Indonezia. In Sumatra exista aproximativ 50 de grupuri etnice, fiecare cu propriile traditii si limbi. Un plan de calatorie pe criterii etnice este relativ dificil de trasat in doar cateva saptamani. Imposibil sa vezi totul.

Cand mi-am facut documentarea calatoriei, m-am interesat, ca de obicei, unde se mai practica inca animismul. Asemenea destinatii traditionale merita vizitate ACUM. In 10-20 de ani isi vor schimba profilul. Sumatra are cateva asemenea zone:

  • Pe langa Jambi sunt cateva triburi semi-nomadice pasnice, de culegatori-vanatori pe care guvernul incearca sa-i aseze in sate, iar misionarii sa le cumpere sufletele cu zahar si orez. Asa numitii „kubu” sau „orang rimba”. Zona este usor accesibila din oras.
  • In padurile din sud si sud-est sunt asa numitii „anak dalam”, tot felul de clanuri care traiesc in jungla si ataca noaptea autobuzele (in infernala cursa de 40 de ore JakartaPadang am primit si noi bolovani in geamuri de la acesti vagabonzi tribali, agresati de expansiunea indoneziana pe pamanturile lor de vanatoare si de agricultura). Asezarile acestora necesita ceva timp de umblat prin zona
  • In vestul Sumatrei avem arhipelagul Mentawai, unde exista o cultura tribala cunoscuta pentru tatuaje si xenofobia cu care ii primeste pe vizitatori (fie ei indonezieni ori internationali). Lipsa de infrastructura a insulelor (mlastini) necesita timp si rabdare pentru a-i cunoaste pe localnici (care nu demult obisnuiau sa taie capetele musafirilor).
  • Insula Nias, tot in vest, celebra pentru megaliti. Apropo, Sumatra are doua arii megalitice: nord-centrala, a grupurilor etnice batak, si cea insulara, in Nias.

Surfin’ Nias

Din comoditate si din lipsa de timp am ales varianta a patra, relativ mai accesibila, stiind si ca insula Nias are cele mai spectaculoase sate traditionale, cu o arhitectura unica.

Pentru a ajunge pe Nias trebuie mers in orasul Sibolga, pe coasta de vest, de unde se asteapta vaporul de noapte catre Gunung Sitoli, targul cel mai animat al insulei, sau spre Teluk Dalam, oraselul din sud, distrus acum 6 ani de tsunami. Ambele vapoare au o frecventa de trei ori pe saptamana. Am calatorit alaturi de Andrew, un surfer australian intalnit pe strada in Sibolga, care isi face veacul pe un vapor australian, ancorat in larg, in vestul Sumatrei. Surferii vin acolo (fly in/fly out via Padang) in pachete de lux, nu parasesc vaporul, beau bere australiana, mananca pizza si hamburgeri si se bucura de valurile excelente ale zonei.

Insula Nias este cunoscuta de multi ani drept o destinatie favorita a surferilor. Atunci cand nu este tsunami, valurile din vestul Sumatrei sunt considerate intre cele mai bune din lume. Nias are o oarecare infrastructura turistica, concentrata in sud-est, langa micul sat musulman Lagundri, de-a lungul plajei Sorake, cu cele mai bune valuri. Aici toata lumea, de la mic la mare vorbeste engleza si, datorita australienilor, au invatat ca bule se saluta prin „Hey mate!”, nu „Hello mister!”. Exista un flux constant de vizitatori cu placile de surfing, ce fac drumul intre Lagundri, plajele arhipelagului Mentawai (cel cu xenofobii de mai sus) si apoi merg la dusuri calde si party-uri in Bali. Taranii care au pamant in zona plajei au construit fiecare, dupa posibilitati, optiuni de cazare, iar daca treci pe ulita te roaga sa stai la ei. Daca stai pe ganduri, iti livreaza imediat povestea tragica a tsunami-ului, care le-a maturat casele.

Tot aici se gasesc si ultimele sate traditionale, ce practica in continuare religia traditionala. Arhitectura traditionala Nias este una din cele mai neobisnuite pe care le gasesc in Indonezia. Casele au o bizara forma de… carlinga de nava spatiala (iertati-mi comparatia, nu gasesc alta imagine). Sunt ridicate pe piloni de lemn a caror pozitionare le face sa reziste la cutremure. Tsunami-ul a ras de pe fata pamantului casele de coasta noi, din caramida, dar a lasat in picioare numeroase constructii traditionale. De altfel, cele mai multe case de pe coasta au apartinut imigrantilor. Localnicii nias stiu, conform traditiei, ca nu este voie sa construiesti aproape de mare.

Fata intr-un autobuz. Chip tipic pentru Nias.

Mi s-a parut interesant faptul ca localnicii din Nias sunt rasial diferiti de restul indonezienilor, inclusiv de cei mai apropiati, din Sumatra. Localnicii nias arata mai degraba a oameni din Taiwan, Laos, Vietnam ori din nordul Myanmar. Din cate citesc pe net inca nu s-a stabilit de unde au venit in Nias si pe ce traseu de migratie. Pe deasupra, cultura lor are anumite similaritati cu aceea a triburilor dayak din Kalimantan.

Bawomataluo, unul din cele mai mari sate tribale din Indonezia

Localnicii sunt oficial crestini. Insa traditiile animiste si cutumele de clan sunt inca puternice in cateva sate. Mariajele se fac dupa criteriile adat-ului, ceremoniile cer sange de purcel si megaliti sunt ridicati in continuare in onoarea stramosilor.

Satul Bawomataluo este un bun exemplu. Biserica a fost construita langa scoala, ambele la marginea exterioara a teritoriului traditional al atului. Ambele institutii reprezinta identitatea indoneziana. In inima satului, insa, se afla un imens templu traditional.

Am prins aici o adunare a clanurilor. Bawomataluo este, probabil, cel mai mare sat traditional pe care il vizitez in Indonezia. Cateva sute de clase, apartinand unui singur clan, inconjoara o interesanta constructie ceremoniala. Pe ulite sunt ridicate statui si scaune de piatra inchinate stramosilor comunitatii. Spatiul dintre case are dale monolitice, decorate cu basoreliefuri mitologice. In fata casei rituale principale se afla un imens bloc de piatra. In trecut, aici erau asezate victime din triburile inamice, pentru a putrezi in vazul tuturor.

Avem megaliti, avem si simboluri falice

Femei din sat, inaintand incolonate spre adunarea barbatilor

M-am tot plimbat prin sat, facand poze si ascultand canturile batranilor de la adunare, dar nimeni nu a dorit sa imi explice, insa, ce se intampla. „Tidak boleh menjelaskan!” (=Nu este voie sa povestim!).

Bawomataluo este satul de pe insula cel mai des vizitat de turisti. Datorita surferilor, localnicii au capatat o anumita aversiune fata de vizitatori si pastreaza distanta. Pe de alta parte, au devenit si mai protectivi cu propriile cutume, pe care nu le doresc influentate de exterior.

Tranzactia este singura forma de relationare cu strainii. In plus, devastarea adusa de tsunami i-a pus pe localnici in contact cu NGO-urile internationale si i-au obisnuit cu donatiile acestora (=cu pomana). Oriunde mergi, localnicii incearca sa iti vanda ceva si orice le soliciti (un pahar cu apa, o informatie) se transforma intr-o cerere de compensatie si intr-o suita de povesti tragice (adevarate sau inventate).

Traditia cea mai cunoscuta a insulei Nias este „lompat batu”, saltul peste piatra, ce a figurat in trecut pe bancnota de 1000 de rupii. La origine un ritual de initiere razboinica periculos (pietrele au o inaltime de 1,8-2 m, in trecut cu barne ascutite in varf), astazi un joc de petrecere sau o afacere. Tinerii satului obisnuiesc sa prezinte show-ul lompat batu turistilor. Nu ma numar, insa, printre cei care ar plati 15$ ca sa vada un tip, sarind peste o gramada de bolovani.

Este interesant sa calatoresti si in zone unde lumea incearca sa te jumuleasca sau este complet nemotivata sa interactioneze. Face parte din cultura locala actuala, desi este oarecum neplacut pentru vizitator. Nu putem astepta ca totul sa ni se dea mura in gura si peste tot sa intalnim tribali prietenosi, gata sa isi deschida cultura la simpla cerere a unui turist interesat de „sight seeing”, care, dupa ce isi baga camera in nasul tuturor si e impresionat de ospitalitatea traditionala, si-a luat talpasita.

Probabil ca o calatorie spre nordul deloc turistic al insulei ar arata o fata mai „prietenoasa” a Nias-ului. Imi notasem de acum doi ani, cand am vizitat Muzeul National din Jakarta, numele unor sate din nord cu arhitectura traditionala diferita de cea din sud: Villahe Tumori, Hilihambawa, Sarahili si Onolimbu. Dar ar fi insemnat alte 3-4 zile pe care nu le-am avut la dispozitie. Un alt calator mi-a spus ca cei mai interesanti megaliti se gasesc la Hililaja si Lolo Ana’a. Avand insa timpul limitat, am decis ca doua zile pentru Nias este suficient. Caldura extrema (aproape de Ecuator) si lipsa de rabdare pentru a gasi parteneri locali de discutie m-au facut sa iau vaporul inapoi spre Sumatra.

Desi sate precum Bawomataluo pot intra cu usurinta intr-un top al celor mai fotogenice asezari tribale din Indonezia, costurile in bani si timp pentru a ajunge in Nias ma fac sa nu recomand destinatia. Mai mult de cateva ore nu puteti petrece intr-un asemenea sat, iar cateva zile poate nu vor aduce nimic in plus fata de cateva ore.

Lompat batu in satul Bawomataluo

Nu-i chiar simplu sa sari peste bolvanii aia! In background se aude o ceremonie. Un MC tribal a recitat un text aproape o ora cat am stat pe acolo.

Parada scolara in Teluk Dalam, Nias

Ce le mai place indonezienilor sa o puna de-o parada!

Galerie foto Nias

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , , , ,
Adaugă un comentariu: