Pin It

VAPOR PELNI. Ruta Makassar-Jakarta. Indonezia. Inmormantarile reprezinta cele mai notorii si dese ceremonii din Tana Toraja. Insa la fel de importante (si sangeroase) sunt consacrarile de case ori hambare de orez.

Am participat, in satul Toyasa Akung, la o ceremonie de consacrare a unui nou hambar pentru manunchiuri de orez uscat, netreierat. Prietena mea Lia, din Rantepao, m-a informat intr-o dimineata ca familia sa ma asteapta acolo. Dupa vreo ora de ojek (motocicleta-taxi) si inca o ora de trekking, m-am prezentat in sat. Am facut cadou gazdei un cartus de tigari kretek Nikki, rapid impartite barbatilor din jur. Apoi am primit un loc pe platforma de sub casa ceremoniala si multa mancare. La asemenea ceremonii consumul de carne este foarte important. Nu sunt permise legumele, asa ca nu am scapat de tocana neagra de catel si curry-ul gras de porc gatit in tulpini de bambus. Si de alcoolul traditional de palmier. Dupa cate au intrat in mine in Tana Toraja, ar trebui sa-mi fie jena sa mai spun ca am obiceiuri vegetariene si ca nu consum alcool.

M-am invartit toata ziua in multime, am facut poze cu lumea, am vorbit cu unul si cu altul si am urmarit expozitia de purcei. O suta de animale au fost aduse. Momentul cel mai straniu a fost, pentru mine, slujba tinuta de pastor in fata a o suta de purcei – un mix de cantari religioase amestecate cu guitatul purceilor chinuiti in custi. Mi-a amintit de ceea ce am vazut in Flores la Reba, ceremonia clanurilor din Bena.

Agricultura orezului reprezinta o traditie importanta in Tana Toraja (spre deosebire de numeroase alte regiuni din Indonezia unde orezul a sosit ca urmare a politicilor alimentare ale regimului Suharto). Conform mitologiei toraja, secretul agriculturii a fost primit de stramosi, impreuna cu oranduirea sociala, ritualurile funerare si tehnicile de constructie, de la un zeu suprem. Relatia magica dintre societatea toraja si agricultura se pastreaza in continuare. Respectand adat-ul (datina), fiecare clan trebuie sa construiasca periodic noi hambare. Aici se depoziteaza manunchiurile uscate de orez, insa la fel de important este si statutul social pe care il confera clanului.

Petrecere sateasca

Batrana din imagine a insistat sa mananc tocana de catel pe care a pregatit-o. Greu… greu! Dar la asemenea evenimente nu te duci, daca ai de gand sa refuzi una-alta.

Copiii se joaca cu orice

Pentru consacrare se organizeaza o mare petrecere la care se sacrifica purcei. Fiecare ruda sau prieten al familiei are obligatia de a contribui cu animale. Acestea sunt decorate si aduse in urale in spatiul ceremonial dintre casele si hambarele clanului. Purceii sunt etalati pentru o zi, dupa care vor fi toti sacrificati, iar carnea impartita participantilor. Musafirii sunt intotdeauna multi, asa ca niciodata nu este carne suficienta.

Se petrece ca la serbarea satului. Se mananca incontinuu, se bea balok (vin usor de palmier), tuak (tuica de palmier) ori bere Bintang, se sta la taclale cu vecinii si cunoscutii si se admira purceii. Fiecare donator se intrece in a prezenta cel mai mare si mai frumos animal. Exista un moderator care anunta la microfon sosirea de purcei, comenteaza aspectul si dimensiunile acestora, se fac dedicatii, licitatii, iar banii se doneaza bisericii ori proprietarilor hambarului. Si, din cand in cand, se mai injunghie cate un animal.

Ceremonia dureaza doua zile. In prima sunt asteptati oaspetii si purceii. In a doua au loc sacrificarile. Nu am dormit in sat. Pentru ziua urmatoare aveam in plan niste sacrificari funerare de bivoli. Va invit sa vizionati, totusi, filmari cu purceii inca in viata.

Galerie foto

Poze cu celularul, caci mi-a facut figuri camera. Scuzati calitatea.

Aducerea „celui mai frumos” purcel

Scurt interviu cu surorile care au donat purcelul. Ambele sunt profesoare in Papua si au venit special pentru ceremonie, oferind cel mai voluminos si atent aranjat purcel.

Alti purcei sosesc in continuare

Filmare de la balconul unei case ceremoniale

Pin It
Tags: , , , , , , , , ,
Adaugă un comentariu: