Pin It

Duminica linistita, intr-un sat din East New Britain

DUNEDIN. Noua Zeelanda. Pe langa backpackerii obisnuiti cu care m-am intersectat in Papua Noua Guinee, am intalanit doua alte tipuri de turisti: a) omul cu bani, de regula pensionar, care vine sa plateasca sume aberant de mari pentru expeditii tribale b) freeloaderul, cel care vine sa calatoreasca pe gratis. La prima categorie m-am asteptat – Papua Noua Guinee este una din cele mai scumpe tari pentru turismul de agentie. A doua a fost, insa, o surpriza. Freeloaderii isi fac de regula veacul in locurile unde se calatoreste usor si sigur, unde lumea vine la tine sa te ia cu autostopul, sa te hraneasca sau sa iti ofere cadouri. Orientul Mijlociu, Magrebul, Iranul ori Pakistanul sunt considerate locuri clasice pentru freeloaderi – acolo unde localnicii se bat ca sa iti faca pe plac si uneori iti mai dau si bani de buzunar.

Nu am anticipat asa ceva in Papua Noua Guinee, unde am intrat si eu cu prejudecati. Tara este cunoscuta pentru atmosfera de faradelege si conflict. M-am luminat, insa, dupa ce l-am intalnit pe Michael, un elvetian facand autostopul pe Sepik, intr-o calatorie pornita acum doi ani din Lausanne. Umbla prin Papua Noua Guinee fara sa plateasca mai nimic si fara nici o jena fata de localnicii binevoitori, care ii ofereau transport, cazare si masa. In urmatoarele saptamani aveam sa intalnesc si altii ca el, umbland liberi prin arhipelag. Exista persoane care nu au nici o problema sa manance singura gaina a familiei care ii gazduieste intr-un sat. Din fericire, melanezienii au mancare din abundenta.

Freeloaderii israelieni din Papua Noua Guinee sunt un caz aparte (apropo, cam un sfert din turistii intalniti erau din Israel). Unii ghizi din Sepik mi-au povestit ca s-au saturat de ei, dupa ce au primit diverse tepe. Dar in restul PNG-ului, lumea ii primeste cu maxim entuziasm. Motivul este ca vin din Tara Sfanta. Sunt pusi sa vorbeasca in biserici, sunt dusi la sefii de cult locali, li se da casa/masa si tot ce au nevoie. In Goroka l-am intalnit pe Daniel, un backpacker israelian, care umbla cu o sticla cu apa dupa el. Le spunea localnicilor ca e apa de la Ierusalim si le dadea sa bea. Gasea ca este cea mai comoda forma de a recompensa faptul ca petrece o vacanta gratuita in Papua Noua Guinee.

Timp de doua luni am ajuns si eu, inevitabil, la limita freeloading-ului, trecand prin fazele clasice ale calatorului umplut de favoruri. Am fost gazduit de straini, am primit mancare peste tot, mi s-au platit bilete de autobuz, mi s-au oferit haine, suveniruri, am primit banii inapoi pe cazare s.a.m.d. In Kavieng, capitala New Ireland, am stat intr-un camin catolic alaturi de un grup de politiste venite la antrenament. Dupa un weekend impreuna, ne-am cunoscut mai bine si au inteles ca sunt calator low budget, care sta pe unde apuca si merge cu autobuzul, nu cu elicopterul. Nu numai ca mi-au aranjat vehicul de politie cu escorta armata in capitala Port Moresby, dar au pus mana de la mana si au vrut sa imi ofere si un plic cu bani. In general refuz asemenea “cadouri”. Le accept, poate, doar pentru a nu ofensa, ori daca vin de la persoane care isi permit asemenea gesturi si intentia este sincera (precum excursia de acum, in Noua Zeelanda, cu un bilet primit cadou de la un cititor al blogului). De obicei, insa, gasesc forme de reciprocitate.

Nu m-a mirat cand, un tip pe care l-am cunoscut in aeroportul din Buka, mi-a propus sa imi asigure cazarea pana la finele calatoriei. Dupa doar 10 minute de conversatie. L-am cunoscut astfel pe Camillus, afacerist din insula Lihir, care mi-a oferit un apartament de resort din Kokopo. A inchiriat si o masina cu care m-a plimbat peste tot prin Rabaul si in nordul New Britain, testand impreuna specialitati locale, urcand pe vulcan sau vizitand alte resorturi.

Ce ii motiveaza pe oameni sa faca asta?

Papua Noua Guinee este, probabil, cea mai primitoare tara in care am fost pana acum. Localnicii depasesc orice asteptare in materie de “ospitalitate”. Am tot discutat cu strainii intalniti pe aici si parerea este similara. Daca nu ar fi minoritatea de 0.01% de raskali (banditi) cu hold-up-urile de autobuze, atacurile armate de banci si problema razboaielor tribale, locul ar fi un paradis turistic. Vestea buna (sau rea, depinde cum priviti) ar fi ca raskalii sunt concentrati doar in mainland-ul New Guinea, mai ales in Highlands, la fel ca si luptele tribale. Pot fi evitate, daca nu ai treaba pe acolo. Imediat ce ajungi la oamenii de coasta lucrurile se relaxeaza, iar cand iesi in insule, atmosfera se transforma in paradis tropical. Localnicii sunt constienti de diferenta si mandri de caracterul pacific al insulelor.

Castro din Bougainville si Maria din East New Britain
la un picnic in Peninsula Gazelle

Peste tot, insa, la munte si la mare, vizitatorul este rasfatat. Daca te lasi pe mana localnicilor, precum am facut in Bougainville, se vor ocupa de tine.

Nu cred, insa, in idealul ospitalitatii, ci doar in obligatia fata de strain specifica fiecarei culturi. Ori in vanitate. In PNG, totusi, oamenii sunt pragmatici si au o abordare simpla. Sunt prietenosi prin natura culturii tribale si nu ezita sa ofere ajutor atunci cand ei considera ca ai nevoie. Se simt responsabili fata de tine. Cel mai adesea pentru ca vor sa te protejeze. Sau ca forma de apreciere pentru ca le vizitezi teritoriul. Exista, desigur, si componenta post-coloniala. Oamenii au invatat sa respecte omul alb, cel care le-a adus Biblia si Coca-Cola. In zona Maprik, spre exemplu, din New Guinea, toata lumea mi s-a adresat cu “Master!”.

Nu am sesizat, totusi, atitudinile pe care le intalnesc uneori in Indonezia. Acolo primesc multe favoruri de la oameni care vor sa se amuze pe seama mea (exista expresia Bule ludju! = Albii sunt distractivi!). Ori sunt curiosi si vor sa “cumpere” timp cu mine. Altii – bule hunter-ii – ma ajuta pentru ca asocierea cu un om alb le face bine la ego – se simt importanti. Unii o fac din oportunism, asteptand favoruri la schimb.

East New Britain = 100% Melanezia

In Papua Noua Guinee, doua locuri potrivite pentru a intalni stilul melanezian de ospitalitate sunt insulele New Britain si Bougainville. Oamenii sunt relaxati si multumiti. Provincia East New Britain ofera, in plus, si cea mai buna infrastructura din Papua Noua Guinee (Kokopo arata, practic, a orasel occidental). Fosta capitala in vremea coloniei germane, Rabaul a fost considerat, multa vreme, cel mai frumos oras al Pacificului. A fost distrus in 1994 de eruptia vulcanului Tavurvur, capitala fiind mutata 20 km spre est, in Kokopo. Ruinele caselor si strazile acoperite de cenusa vulcanica au devenit o atractie in sine.

Printre sate in Peninsula Gazelle, East New Britain

Zona este foarte sigura si pitoreasca. Localnicii au un adevarat cult pentru arborele floral de frangipani, iar lunga istorie coloniala confera locului un spirit relativ modern pentru regiune. Aici sunt cele mai bune scoli, si aici este capitala muzicii “pop” in Papua Noua Guinee. Este provincia preferata a multor calatori ce vin in Papua Noua Guinee. In primul rand datorita atractiilor naturale (“Pompei-ul Pacificului”, golful si peninsula Gazelle dominate de doi vulcani, snorkelling, scufundari world class), istorice (tunele japoneze, baza subterana de submarine) si faptului ca este greu sa scapi de favoruri. Nimeni nu te invadeaza, dar sunt usor accesibile.

Nu ma plang – am stat la resort, am avut masina si bar la dispozitie, am testat lobster si mud-crabs pe saturate – totul primit pe de-a moaca. Dar am apreciat si experientele obisnuite ale calatorului care isi face amici pe strada: un picnic de plaja cu studentii de la universitatea din Rabaul si o dupa-amiaza la manastirea catolica din Rakunai, satul lui Peter Torot (singurul sfant catolic melanezian, preot din New Britain, ucis de japonezi).

Imi vine sa rad cand ma gandesc la ce mi-au spus unii amici inainte de a intra in Papua Noua Guinee – “Bai Big Bule, ai grija cu canibalii papuasi! Asteptam sa scapi din PNG!”. Acum, abia astept sa revin. Deocamdata, calatoria in insulele Noua Guinee, Noua Britanie, Noua Irlanda si Bougainville mi-a deschis apetitul pentru alte culturi din Melanezia precum Insulele Solomon, Noua Caledonie, Fiji ori Vanuatu. Si mai ales pentru Arhipelagul Trobriand, unde, la festivalul falic al yam-ului, femeile vaneaza barbatii pentru sex.

Galerie foto Melanezia

Picnic pe plaja in East New Britain


Pin It
Tags: , , , , , , , , , , ,
5 comentarii la “Freeloader in Melanezia (VIDEO)”
  1. clif says:

    E pace in Pacific…

  2. Big Bule says:

    Pusei si un scurt clip la acest post.

    Big Bule inspectand mancarea de la picnic 🙂

  3. Alexandra says:

    Mortal tipu cu apa sfanta :)))

    Si pe mine m-a facut un evreu in Tailanda. Am impartit o camera cateva zile si a disparut fara sa plateasca partea lui. Altii pe care i-am intalnit au fost ok. Sint oameni si oameni.

  4. adi says:

    Hehe… daca tipul ala Camillus avea treaba prin Lihir, isi permitea mai mult ca altii, din moment ce in Lihir e una dintre marile exploatari de aur 🙂

  5.  
Adaugă un comentariu: