Pin It

WEWAK. Insula New Guinea. Papua New Guinea. Post programat duminica 31 iulie. Acum sunt probabil undeva pe fluviul Sepik. Am intrat de cateva zile in Papua Noua Guinee. Locul este straniu. Pe de o parte intalnesc numai oameni prietenosi, care ma ajuta peste tot. Pe de alta, toata lumea imi spune sa am grija. Jafurile sunt principala problema in aceasta tara, unde politia nu functioneaza.

Oscilez continuu intre sentimente pozitive legate de oamenii care ma gazduiesc si ma insotesc si paranoia. Cand toata lumea iti spune “ai grija”, “nu merge pe partea aceea a drumului, este periculos”, “vin cu tine, strada aceea este periculoasa” paranoia te contamineaza. Iar pe deasupra, contactele mele din highlands mi-au trimis SMS “bucura-te cat mai poti de zona de coasta, aici in highlands lucrurile vor fi si mai grele”.

Pana una alta, ma tin de principalele reguli de siguranta recomandate pentru straini:

* Nu ies din camera decat pe timpul zilei

* Las totul in camera si merg pe strada fara nici un bagaj. In buzunarul drept am 50 de Kina (approximativ 25$) daca ma opresc niste hoti, iar in alt buzunar cativa bani de cheltuiala prin oras.

* Ma misc repede, nu ma opresc sa admir peisajul (altminteri magnific)

* Platesc scotand din buzunar doar putini bani

Am parasit Indonezia cu un ojek luat din piata Abepura. In 90 min am fost la granita, am stampilat totul si am intrat in Papua Noua Guinee. Pentru 10 Kina (aproximativ 5$) am luat un microbuz pana in primul oras, Vanimo. Nu stiu cand voi mai intalni, in Papua Noua Guinee, un loc atat de pitoresc si sigur. Poate doar in insulele New Britain sau New Ireland, daca reusesc sa ajung pe acolo. Vanimo este un mic oras cu case linistite, o adevarata capitala tropicala a chill-ului, urcata pe un deal pacific, inconjurat de plaje cu nisip alb si cocotieri. In toata Indonezia nu am vazut un loc atat de frumos. La impresie contribuie probabil si faptul ca localnicii din PNG au mostenit cateva obiceiuri sanatoase de la australieni – nu fac mizerie pe strada, isi tund gazonul si au curti intinse. Casele sunt ordonate, cu flori si copaci plantati din ratiuni estetice. Fata de gramada de locuinte cu canale pestilentiale si gramezi de gunoaie de peste granita, aici pare Elvetia.

Vanimo. Ca peste tot, copiii nu au nici o grija, decat sa se joace

PNG este o tara scumpa, cam ca Europa Occidentala. Am dormit la cel mai ieftin loc (66 Kina=30$) din oras – guesthouse-ul bisericii CBC (Christian Brethren of Christ). Mi-a fost frica sa umblu prin oras cu bagajele si sa caut cazare ieftina la un localnic. Caretaker-ul, Jack, este localnic din provincia Sandaun. Lucreaza ca profesor de tamplarie la o scoala vocationala din oras. La fel ca majoritatea papuanilor intalniti pana acum vorbeste o engleza foarte buna. Prietenos.

Este o binevenita schimbare dupa Indonezia. Aici pot conversa pe baze logice cu oamenii obisnuiti de pe strada. Acestia pot furniza informatii clare (si nu se feresc sa imi spuna daca nu detin o informatie) si nu incearca sa ma “abureasca”. Pot chiar sa deseneze harti 🙂

Am intalnit in guesthouse un cuplu de americani, Thomas si Michelle, care fac un periplu de o luna prin PNG. Am explorat orasul impreuna, servindu-ne reciproc ca garzi de corp. Paranoia va fi, cred, principala problema de rezolvat in Papua Noua Guinee. Am avut noroc sa prindem vaporul lunar spre Wewak, dupa numai o noapte in Vanimo. Ingramaditi in burta vaporului am petrecut o noapte in care ceilalti pasageri au vomitat si au ascultat muzica raggae made in PNG. Cu numai 5 ore intarziere am fost livrati in Wewak, un oras ceva mai mare, intins de-a lungul unei plaje cu nisip alb.

Aici dorm la guesthouse-ul bisericii EBC (Evanghelical Brothers of Christ) pentru numai 10 Kina (5$) pe noapte. Pentru acest pret chilipir am la dispozitie un fel de magazie cu dus si chiuveta, soareci si o saltea pe jos. Mi-am cumparat panza de tantari si ma simt OK. Edward, caretaker-ul EBC traieste din constructia de sicrie. A facut patru ani ucenicie si studiu de Biblie in highlands, undeva pe langa Mt. Hagen. Acum traieste alaturi de sotie, Cecilia, si cei trei copii in Wewak.

Securitatea este principala preocupare aici. Toata lumea poarta maceta, iar bodyguarzi cu caini si bastoane stau la fiecare intrare de magazin. In unele magazine, tejgheaua este acoperita cu grilaje de otel. Intai dai banii si apoi ti se livreaza produsul printre bare.

Pe strada este o agitatie continua. Foarte multi oameni care se misca fara a merge undeva sau care stau si urmaresc ce se intampla. Inca nu imi este clar daca pot face diferenta intre oamenii OK si cei care nu sunt OK. Pana acum m-am lasat pe mana instinctului. Cei care ma ajuta sunt extrem de binevoitori si prietenosi. Dincolo de paranoia, atmosfera de pana acum este foarte religioasa. Toti sunt practicanti. Iar astazi, duminica, se aud cantece crestine si voci de predicatori din toate directiile. Edward, caretaker-ul EBC a incercat sa ma linisteasca ieri seara “Don’t forget, God is here!”, dupa care mi-a dat o trompeta cu care sa sun daca intra hotii.

Maine plec pentru doua zile in Angoram, un sat la 2 ore de Wewak, aproape de locul unde fluviul Sepik se varsa in ocean. Voi sta o noapte la Brian, un localnic simpatic intalnit pe vapor (membru al comunitatii crestine “Revival Centers of PNG”). Voi merge cu un elvetian Steve si o americanca Tanya, intalniti aici in Wewak, pe care i-am cooptat la proiect. De acolo vreau sa fac o scurta excursie in satul Kambot. Apoi ma intorc in Wewak si plec spre partea centrala a fluviului, la Maprik, satele la est de Pagwi si Ambunti. In sate lucrurile ar trebui sa fie linistite.

Wewak. Strada din varful dealului. Zona cea mai sigura din oras

“Armed escorts are understandable…”
Cam pe aici este Wewak
.

Galerie foto Wutung-Vanimo-Wewak


Pin It
Tags: , , , , , , , ,
Adaugă un comentariu: