Pin It

FAK-FAK. Insula Papua. Indonezia. Mi-am planificat escapada vest-papuana in jurul intentiei de a vedea locurile unde traiesc papuanii musulmani (minoritari pe o insula protestanta). Acestia sunt primii papuani contaminati de culturile insulelor vecine. Aici au ajuns comercianti musulmani din Sulawesi si Ternate (Insulele Moluce) inca din secolul XVI, cu trei secole inaintea misionarilor germani si olandezi.

Dincolo, insa, de interesul documentar si curiozitatea culturala am intalnit papuani super-prietenosi si am vazut niste locuri extrase parca din imaginarul filmului The beach. M-as intoarce oricand in satele pescaresti ascunse pe coasta regiunii Fak-Fak si oriunde pe insulele nelocuite din golful Kokas.

Dintre cele doua “capitale papuane musulmane” Fak-Fak si Kaimana – am ajuns in prima datorita faptului ca am gasit o combinatie de vapoare de pasageri Pelni care sa ma aduca din si in Sorong. Kaimana va ramane pentru alta data.

Cu vaporul horror catre Fak-Fak

Experienta Pelni a fost inedita. Vaporarele Pelni sunt principalul mod de transport in arhipelag, acoperind distante de pana la o saptamana de calatorie intre insule si toate porturile posibile. Sunt un adevarat “bordel” (daca stiti expresia franceza). In cursa pentru gasirea unui pat pe una din cele 6 punti am avut competitori alti cateva mii de oameni incarcati cu bagaje de o infinita diversitate, de la papornite cu mirosuri dubioase si legaturi de gaini vii pana la case de bani (da, oameni care umbla in spate cu casa de bani). Cu multa lucratura de coate si cu piciorul in prag, ma rog… in pat, am reusit sa ocup un spatiu in care mi-am aruncat rucsacii si mi-am intins folia. Dar nu pentru mult timp. Am aflat ca in burta vaporului exista un cinema lugubru unde se difuzeaza filme indoneziene horror si de serie B. A fost cea mai intensa experienta cinematografica. Am savurat bezna totala, rumegatul silentios al motoarelor vaporului, mirosurile extreme si cele mai cumplite scene de amatori puse vreodata pe pelicula – un show total demn de cultura pop din Indonezia. Recomand tuturor pasionatilor de ciudatenii media o escapada sinistra in burta unui vas Pelni.

Fak-Fak este un oras dragut in comparatie cu Sorong-ul, dar mult mai scump. In Papua, in general, lucrurile se importa, ceea ce dubleaza sau tripleaza costurile fata de Java, de exemplu. Zicala motilor cu “muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n-poarta” se aplica si celei mai bogate insule din Indonezia.

Terasele cu vedere spre mare, curtile cu flori si strazile linistite adiate de briza marii ii confera Fak-Fak-ului un aer sarmant pe alocuri. Moscheea centrala, cu un dom galben, domina perspectiva inspre mare. Poate de aceea sus pe deal a fost construita o impunatoare biserica catolica. Gasesc orasul mai sigur decat Sorong-ul, probabil datorita sentimentului de liniste pe care mi-l dau musulmanii practicanti care ies din case pentru sholat. Dar si caselor indesate una intr-alta, cu vecini imprastiati pe strada la vorba si la mestecat nuci betel.

Strada cu hoteluri, warnet 24h este Izak Tellasa, langa port. Cel mai ieftin hotel din oras este Marco Polo, cu 100 000 rp pentru camera. Dar se poate intra din exterior pe geam. Am stat in hotelul de alaturi, i-am uitat numele. Are camere la 125 000 rp, curate luna si linistite. Nimic nu e negociabil, toate hotelurile orasului sunt full.

.

Urme ale celui de-al doilea razboi mondial

Am facut o excursie la Kokas, un sat la 2 ore inspre nord de Fak-Fak. Aici a fost punctul de resedinta al ocupatiei olandeze, motiv pentru care japonezii l-au ocupat si fortificat la inceputul celui de-al doilea razboi mondial. Doua tunuri facute in Tokyo si un sistem de tunele militare sunt mostenirea acestui trecut. Iar sus pe deal primaria locala a gasit necesar sa scrie “Selamat datang ke Kokas kota pertahanan perang dunia kedua” (Bine ati venit in Kokas, oras al apararii in al doilea razboi mondial). Mandria locala este insa intretinuta de caracterul de veche comunitate islamica papuana. Nu m-a mirat sa vad in inima localitatii chiar un cimitir al eroilor musulmani papuani din perioada tulbure in care Indonezia a confruntat Olanda pentru succesiunea insulei Papua.

In Patimburak, un sat la 10 minute distanta, cu barca, se afla cea mai veche moschee din Papua. Renovata de olandezi la finele secolului XIX, intr-o incercare de a castiga simpatia localnicilor, constructia are un neobisnuit caracter european.

Stranii desene rupestre si sate cu oameni buni

Atractia principala a zonei sunt satele de pescari musulmani, accesibile doar de pe mare. Sunt imprastiate pe coasta si pe insulele din golf. Zona este cunoscuta arheologilor pentru insemnele ciudate, de origine incerta, de pe stancile din golf: motive vegetale, animale, dar mai ales urme de palme inconjurate de culoare rosie, a caror semnificatie s-a pierdut in timp.

Intamplarea face ca in microbuz sa fi calatorit alaturi de seful comunitatii Kokas, care m-a ajutat sa fac o mica harta a celor mai interesante locuri.

Informatia nu exista online, asa ca o public aici: pe coasta, in ordinea apropierii fata de Kokas: 20 min Andamata (picturi rupestre), 1h20min Fior (picturi rupestre), 1h30min Forir (cimitir), Darelbang 2h (picturi rupestre). In larg, stancile din vecinatatea insulelor Arguni 30 min (am inteles ca exista aici chiar si picturi cu bumerang-uri, nu le-am gasit) si Ugar 30 min au ambele picturi rupestre.

Pentru 400 000 rp / 47 $ (cu proprietarii de barci este intotdeauna dificil sa obtii preturi mici) am inchiriat o barca cu pilot care m-a dus peste tot pe unde am vrut. Aparenta de litoral tropical virgin se schimba odata ce realizezi ca aceste semne de palme inrosite se gasesc peste tot pe stanci in larg. Iar lucrurile devin stranii cand ajungi la cimitirele in fantele de pe stanci din satul Forir. Gramezi de oase raspandite cu cranii ce scruteaza coasta.

Urmele de palme si celelalte simboluri sunt o voce a trecutului pe care, desi nu o mai intelege nimeni, toata lumea o respecta. Am intrebat oamenii din sate despre originea acestor insemne. Doua versiuni mi-au placut. Rahman, pilotul meu, mi-a spus ca palmele s-au facut de la inceputul lumii (“waktu dunia jadi”) si nu au fost facute nici de Allah, spirite si nici de oameni, ci s-au facut singure pentru un scop care inca nu a fost revelat. Imamul Sirodjuddin din satul Andamata mi-a spus ceva tot sub semnul legendei. Conform acestuia, palmele sunt urmele de sange ale oamenilor care au murit de-a lungul timpului la fiecare furie a marii. Sunt o indemnare la piosenie.

Localnicii au o relatie speciala cu marea. Cimitirele (musulmane) ale fiecarei comunitati sunt plasate si astazi pe cate o mica insula ori ascunse pe cate o plaja accesibila doar de pe mare. M-am simtit miscat de frumusetea acestora. Aflate in larg, protejate de stanci si cocotieri, in vecinatatea comunitatii care grija de ele, dar suficient de departe, sunt locuri unde odihna vesnica nu este deranjata de nimeni.

Satul Fior mi-a placut cel mai mult. Este un colt de “paradis”. Comunitatea de 60 de suflete traieste pe o mica plaja, inconjurata de versantii abrupti ai stancilor, in jurul unei curti unde se usuca pestii si a unei mici strazi cu flori. Sunt in totalitate la mila (sau bunatatea) marii. Locul mi s-a parut unic prin linistea sa. Daca vreodata ma decid sa dispar undeva, departe de lume, precum Rambo in Rambo IV, in acest catun de pescari as vrea sa ma mut. Cum traiesc oamenii aici, va intrebari? Panouri solare se vad pe acoperisul fiecarei case. Prezenta guvernamentala se regaseste in scoala in stil javanez intr-un colt al satului, unde vin pentru perioade de 6-12 luni invatatori tineri de peste tot din Indonezia. La fel si containerele cu ajutoare, aduse cu elicopterul. Altfel, ritmul vietii de aici este cel meteorologic si cel al intalnirilor de barter cu satele din munti, care coboara pe coasta cu legume si propuneri matrimoniale.

Zona are un potential turistic real. Nu mi-e greu sa vad un nou Alor aici. Localnicii mi-au povestit de un vapor cu nemti “Bremen” care a stat acum cevea vreme doua saptamani in apele golfului, facand scufundari si beneficiind de toate plajele “la liber” de pe insulite. Pentru mine asa arata un paradis tropical – nimic extraordinar – doar frumusete naturala, cocotieri care acopera o plaja linistita si oameni buni.

Sabia lui Mohamed protejeaza Papua

Datorita religiei comune, vechile clanuri s-au amestecat. A ramas insa institutia traditionala a regilor locali. Sase sultani ereditari stapanesc regiunea Kokas si insulele. Am incercat sa intalnesc pe regele din Andamata, insa acesta era plecat la Fak-Fak pentru treburi administrative. Imamul local a avut, insa, amabilitatea sa vorbeasca cu mine la un ceai. A tinut sa imi spuna ca Islamul a venit in Papua inaintea crestinismului, iar originea sa este direct de la Mecca si Medina. In legendele locale, Islamul a venit prin negutatori din Yemen acum peste 800 de ani (povestea reflecta partial faptele istorice, Islamul a fost adus in Sulawesi si Ternate de catre negutatori arabi, de unde a venit, mai tarziu, in Papua).

Imamul m-a dat pe spate cand mi-a spus ca aici in Papua se gaseste o parte a sabiei Profetului Mohamed. La fel cum protestantii din Timor cred ca sunt urmasi ai primilor evrei convertiti de Iisus si ca Arca lui Noe s-a oprit pe un varf local, papuanii din Kokas considera ca o bucata din sabia Profetului a fost adusa si ingropata in Papua. Am intrebat unde pot vedea aceasta bucata din sabia lui Mohamed. “Chiar in fata ta, cat vezi cu ochii! Muntii ce s-au nascut din sabia Profetului apara Papua!”

Potential turistic real. Un viitor Alor?

Daca ma intorc in Fak-Fak, ma sui intr-o barca cu mancare si apa.
Rog sa fiu lasat pe plaja acestei insule nelocuite. O vreme!

Cimitir al stramosilor locului

Galerie foto Fak-Fak

Galerie foto Kokas

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , ,
12 comentarii la “Fac ce fac si ajung in Fak-Fak”
  1. Bogdan says:

    Foarte frumos, Horia. Textul tau, alaturi de imagini, transmite multa liniste. Imi vine sa ma intreb, existentialist – alaturi de tine – de ce nu oamenii nu aleg o viata in soare si liniste, pe o plaja fabuloasa precum cea prezentata de tine mai sus, si in schimb se umplu de sarcini, datorii si responsabilitati. Mai ales pentru ca schimbarea este asa de la indemana, azi. Doua rezervari pe internet, trei telefoane, niste bani intr-un cont, si gata, in doua zile esti un alt om (ai scapat de tine cel vechi si de caruselul lucrurilor ce “trebuie” facute). Apoi, iti duci viata (singura pe care o ai) pe acea plaja uitata de lume, intr-o asceza estetica improbabila, intre doua sprinturi de inot, un peste prajit, o contemplare a marii nesfarsite, alaturi de craniile stramosesti. Toate, bineinteles, accentuate de ganja – nu pot sa nu remarc imagistica rasta atotputernica, pana si in salutul blajin al colegului tau de barca, Abdul.
    Pe masura ce Bucurestiul reinvie (aseara am umblat pe strazi pana la patru noaptea, intr-o noapte a institutelor culturale, migrand de la cel ungar la cel polonez si de la cel ceh la cel francez, recitand hai-ku-uri aproximative cu un prieten nevazator, band bere si mirosind aerul inmiresmat de teii in floare) observ tot mai multi dintre prietenii mei, ori dintre cei cu care intru in contact direct, fumand marijuana. E un gest cool (ilegal, deci si transgresiv!), ca in filmele americane. Bob Marley este adevaratul Mesia al vremurilor noastre, din Bucuresti pana in Papua…

    • Big Bule says:

      Salut Bogdan. Ma bucur ca iti faci timp sa citesti blogul 🙂 Ca sa ajungi din Bucuresti in Fak-Fak iti trebuie fix 32 de ore si te costa vreo 700$. Trebuie doar o decizie, nimic mai mult. Adevarat, este mult mai simplu sa iti duci viata intr-un rucsac. Te asigur ca nu ai nevoie de nimic altceva. Insa tot cu tine te intalnesti si in Fak-Fak. Aceleasi ganduri, obsesii, frici. Ceva mai suportabile, totusi, intr-un sat pescaresc papuan si in absenta unor presiuni de tot soiul (sociale, profesionale etc.).

      In Papua am descoperit efectul narcotic al nucilor betel. Pentru unii sunt tonice, pentru mine, fiind incepator, sunt destul de ametitoare. Ca un trabuc pentru un minor 🙂

      Eu momentan nu simt nevoia de chill, desi aici nu duc lipsa de locuri perfecte pentru asa ceva. Si nici de oameni model de chill. Papuanii nu se grabesc nicaieri. M-a amuzat ca la aeroportul din Manokwari erau trei ceasuri cu fusurile orare Indoneziei. Toate aveau ore aleatoare.

      Ma excita calatoria si fiecare loc nou in care calc. Moacele oamenilor, obiceiurile locului si orientarea continua imi dau rush-ul necesar. Si amicii pe care mi-i fac peste tot unde merg. Ma simt bine si asta este ceea ce caut acum!

    • Big Bule says:

      “De ce nu isi aleg o viata in soare si liniste?” cei mai multi pentru ca nu stiu ca este posibil. Altii poate pentru ca isi organizeaza viata cu alte prioritati. Altii pentru ca stiu ca plaja paradisiaca si sunetul de valuri nu aduc linistea.

      Rambo in Rambo IV a cautat pacea in tinutul Karen din Tailanda numai dupa ce viata l-a trimis acolo.

      • Bogdan says:

        Cam care crezi ca erau fricile lui Rambo al patrulea, ce se cereau potolite in Thailanda? Scuza-ma: nelinistile, nu fricile. Rambo nu putea sa aiba, prin definitie, frici.
        “Hangover” era comedie americana arhetip despre o petrecere a burlacilor homerica, ultima, absurda. Se petrecea in Las Vegas, locul traditional pentru baieteli. Sequel-ul (“Hangover 2”, tocmai aparut) se petrece in Thailanda. Gaselnite hollywoodiene de marketing.

        • Bogdan says:

          Apropo, Big Bule: ma bucur ca te simti bine. Vesti bune!

        • Big Bule says:

          Rambo in Rambo IV s-a ascuns in Tailanda rurala bantuit de trecutul sau traumatic. Avea un motiv temeinic de a se ascunde de oameni.

          Altfel, probabil ca linistea poate fi gasita oriunde si in florile de tei din Bucuresti si in craniile tacute de pe o plaja. Pentru cei care o cauta.

  2. Oskar&Cornelia says:

    Hej Man!

    We are spending this Saturday reading your blog. It’s great that you invest so much time in the blog so we can read all your adventures. We are glad you are enjoying yourself and we miss you. We are thrilled that you found the Papuan equivalent of Cinema Cultural 🙂
    Hugs!

  3. Dora says:

    Bogdane, toata lumea are frici, inclusiv cei curajosi (Rambo included 😉 )
    Diferenta este ca unii si le infrunta (curajosii), iar ceilalti se lasa coplesiti de ele.
    Sunt de acord cu Horia cand spune ca “plaja paradisiaca si sunetul de valuri nu aduc linistea”. Linistea o poti gasi oriunde te-ai afla, e doar o chestie de perspectiva.

  4. Gec says:

    Foarte frumos scris acest post insufletit, imi aminteste de celalalt post insufletit, stii tu care zic.

    Gec, pe drumul linistit spre liniste. Ne vedem la destinatie, prieteni? 😀

  5. […] Fak-Fak, o enclava musulmana, marturie istorica a primelor contacte intre Papua si insulele vecine (am scris aici). M-am reintors in Sorong cu alt ferry Pelni si am zburat in cealalta parte a „capului […]

  6. Adriana says:

    Azi noapte am visat că am pierdut avionul și m-am trezit cu o apăsare. Mergeam undeva în țările calde. Cu ochii mici observ că afară e iarnă de București, mai mult fleșcăială decât zâpadâ și în baie picură din tavan. Mă deranjează mai puțin decât iarna de dincolo de geam. Îmi fac un ceai negru malaezian și găsesc articolul ăsta. Vreau iar la plajă cu palmieri și nisip fin! Mă chinuie o întrebare la care nu găsesc răspuns: de ce am venit acasă?

  7.  
Adaugă un comentariu: