Pin It

SOLO. Insula Java. Indonezia. De cand am venit in Indonezia mi-am dorit sa particip la o ceremonie sacra javaneza, la ceva reprezentativ pentru kejawen sau kebatinan, religia indigena a centrului insulei. S-ar putea spune ca tot ceea ce vezi religios in Java este tributar, mai mult sau mai putin, spiritului sincretic kejawen.

Ca vizitator vrei insa sa fii martor si la ceva care depaseste caracterul islamic, hindu, budist ori crestin. Este relativ dificil sa gasesti asa ceva in calitate de strain. Nefiind institutionalizat, sistemul de credinte kejawen se practica in context familial sau local, de kampung (=sat or cartier satesc din oras). Nu afli de pe internet si nici din mass-media, ci doar de la oameni, cand acestia sunt dispusi sa iti spuna.

Un profesor de la universitate m-a anuntat despre ceremonia de purificare a comunitatii din satul Nglurah, de la poalele muntelui Gunung Lawu. Am asamblat astfel un grup de colegi si prieteni si, dis-de dimineata, am pornit pentru a prinde debutul ceremoniei Dhukutan, la 06:00. Am ajuns mai intai in oraselul de munte Tawangmangu, de unde se poate merge pe jos in sat.

Unde gasim, asadar, kejawen?

Cand discut cu membrii ai familiei regale Pakubuwono, de la palatul Kraton Kasunanan din Solo, acestia imbraca kejawen-ul in pilde si descrieri filozofice. Daca ajung intr-un sat, precum Nglurah, aici este folclor, meteorologie si carnaval. Exact asa ceva am cautat de multa vreme, dupa ce am participat la ceremonia de purificare a satului Joho (despre care am scris aici). Daca mergem si mai mult spre estul insulei, dam chiar si peste samanism, peste reog, oameni posedati de spirite, cu puteri incredibile.

Muntii din centrul si estul insulei Java raman centre ale unor practici traditionale amestecate, in care predomina elemente hindu si animiste. Un exemplu ar fi satul hindu Sukuh, de pe varful muntelui Gunung Lawu, unde traiesc pastratorii templului “erotic” Candi Sukuh (despe care am scris aici). Padurile muntelui Kemukus sunt locul unde periodic are loc o ciudata practica orgiastica, in care participantii cauta sa intretina raporturi sexuale cu persoane pe care nu le cunosc. Exceptie face incestul. Pe munte, mamele pot avea relatie cu primul fiu, pentru a obtine echilibru si prosperitate in familie.

Ofrande aduse stramosilor si naturii

Sarbatoarea Dhukutan, practicata de comunitatea din Nglurah, se repeta in fiecare an al calendarului javanez (care are aproximativ 210 zile). Intregul sat celebreaza stramosii fondatori, carora li se aduc ofrande, si se roaga pentru armonie in comunitate.

Desi locuitorii din Nglurah sunt oficial musulmani, pentru Dhukutan obisnuiesc sa se adune la templul Menggung, un vechi sit cu statui falice, pe care satenii il ingrijesc de sute de ani. Statuile, care au fost odinioara zeitati hindu, reprezinta acum stramosii mitici – Eyang Menggung (masculin) si Nyi Roso Putih (feminin) – si spiritele protectoare ale comunitatii. Ceremonia este plina de simbolism al creatiei, fertilitatii, tensiunii si echilibrului si este condusa de un preot ales pe viata. Din pacate, acesta a murit cu doar doua saptamani inaintea ceremoniei, eveniment care a fost interpretat ca un semn nefast.

Procesiunea aduce ofrande din vatra satului in templul de pe deal

Dhukutan-ul pe care l-am vazut eu a fost relativ scurt. Noul preot ales nu a avut timp sa invete tot ritualul si rugaciunile in limba javaneza, iar satenii au preferat sa faca ceremonia mai repede, pentru a nu gresi ceva. S-au tinut doar rugaciunile in araba, tinute de un imam local, inconjurat de statui de zei hindu si fum al altarului. S-a binecuvantat si apa, cu care au fost stropiti participantii (probabil o traditie budista), iar femeile care vor copii au luat putin in sticle, pentru acasa. Pe un baiat care curata templul, Mas Supri, singurul imbracat in haine albe, de credincios musulman, l-am intrebat ce parere are despre faptul ca in Islam sunt interzisi idolii, iar in Nglurah statuile si copacii sunt imbracati in haine. Mi-a placut raspunsul sau: “aceste credinte sunt impotriva credintei mele, dar nu este intelept sa confrunti traditia, trebuie sa onoram adat-ul (datina) si pe nenek moyang (=stramosi)”.

Sarbatori precum Dhukutan-ul au loc si in alte comunitati in date speciale ale calendarului javanez. Ziua sfanta a calendarului javanez (precum duminica la crestini sau vinerea la musulmani) este cea de Kliwon. Exista mii de legende care au loc in ziua de Kliwon, despre zei, eruptii, spirite, catastrofe, descoperiri de comori, virgine care nasc copii etc. Interesant este ca ziua de Kliwon intersectata cu calendarul hindu plaseaza sarbatori in ziua de marti (anggoro kasih, zi importanta in traditia hindu), precum Dhukutan, Julungan, Mondosiyo, Galungan, Kuningan. Ziua de Kliwon intersectata cu calendarul musulman, plaseaza sarbatori in ziua de vineri (hari suci). Exista o serie de sarbatori musulmane specifice insulei Java, fara corespondent in lumea islamica, precum Rasulan, Wahyu Kliyu, Ya Qowiyu, Bersih Desa, Selamatan, Tahlilan, Yasinan.

Bataie cu mancare!

Ofrandele cu mancare au fost pregatite cu o seara inainte. In calendarul javnez, o noua zi incepe atunci cand apune soarele. Fiecare familie din sat a adus ofrande cu mancaruri traditionale javaneze – fructe locale, tempe si piure alb aranjat in forma sacra de vulcan, totul pe frunze de bananier. Pentru ofrande este interzisa folosirea orezului, planta introdusa recent in Java profunda de catre politica alimentara a lui Suharto (=toata natiunea trebuie sa manance orez). Pentru “muntii” ofrandelor Dhukutan se folosesc ingredientele traditionale din Java – faina de cassava si faina de porumb. Ofrandele sunt vegheate de barbatii comunitatii timp de o noapte, ocazie de socializare cu ceai si alcool traditional ciu, jocuri de carti si de sah, iar imamul si preotul javanez al Dhukutan-ului tin rugaciuni de binecuvantare.

Partea cea mai “colorata” a ceremoniei este procesiunea care aduce ofrande la templu si bataia cu mancare ce are loc dupa ce statuile si copacii ancestrali sunt inconjurati de trei ori. Un grup de sateni alesi, imbracati in costume negre javaneze, cu steag indonezian la piept, se impart in doua tabere. Acestia simuleaza o cearta, isi prepara “munitia” amestecand alimentele din ofranda intr-un terci si, dupa o scurta rugaciune in javaneza, incep sa “imparta” proiectile in dreapta si stanga, incercand sa atinga pe toata lumea.  A fost la fel de amuzant ca si bataia rituala pe mancare, food-wrestling-ul de Ramadan, despre care am scris aici.

Femeile care vor copii iau apa sfintita pentru acasa

Muntele Gunung Lawu

Moschee din Nglurah. Moscheile javaneze au acoperisul in forma de munte vulcanic

Ofrande javaneze

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , ,
4 comentarii la “Dhukutan-ul, expresie a religiei javaneze”
  1. vio says:

    Foarte interesant!Nu m-am gandit ca in Java mai exista asemena practici.Imi imaginam ca islamismul a pus stapanire peste toata Indonezia. Sigur in Irianul de Vest sau in Borneo si Sulawesi stiam ca se pastreaza credinta in spirite sau animismul in general, dar in centru si sudul celei mai popualte insule din arhipelag, nu.
    Cu respect.

    • Big Bule says:

      De cand ma plimb prin Indonezia am inteles, intre altele, ca religia musulmana este un mozaic de credinte si practici, nicidecum un monolit. Aici in Java cu atat mai mult, cu cat practicile vechi de tot soiul sunt inca vii, cel mai adesea cu origini in animismul local sau in folclorul religios hindu asa cum s-a pastrat de-a lungul secolelor, in absenta unor clase politice hindu (ultimul regat hindu in Java a disparut prin secolul XVI parca).

      Practici traditionale sunt omniprezente, din vestul insulei (am scris aici despre enclava animista Baduy) pana in est unde samanismul este inca in viata.

      De altfel omul “de rand” practica in continuare un melanj de obiceiuri si traditii de tot felul, indiferent de afilierea sa oficiala. Prozelitismul sectar este foarte viu in toate directiile si catre toate religiile. Exista chiar si biserica protestanta javaneza (cea mai importanta biserica crestina din Java, alaturi de cea catolica), care a iesit din luteranism si calvinism si a adaptat discursul pe traditia javaneza.

      O problema a celor care practica islamul “corect”, dupa model arab este cu islamul folcloric pe care il practica majoritatea oamenilor. Recent am vazut chiar si o moschee in care localnicii au atarnat portretul unui om local cu puteri speciale, care comunica cu vulcanii, Mbah Maridjan. Crediniciosi veneau si se rugau, in araba, in fata imagini. Voi scrie in curand despre asta. In alte tari musulmane pentru asa ceva poate iesi scandal mare!

    • Big Bule says:

      PS: Lucrarea de capatai pentru subiectul religiei si religiozitatii javaneze este cea a lui Clifford Geertz. http://www.amazon.com/Religion-Java-Clifford-Geertz/dp/0226285103

      PPS: Am rugat prietenii din tara sa imi trimita prin posta cartile lui Eliade. Mor de curiozitate sa vad daca a scris ori mentionat ceva despre spiritualitatea javaneza 🙂 Nu reusesc sa imi amintesc de vreo mentiune in opera sa. Dar mi-ar face placere sa gasesc, daca tot mi-am facut veacul pe aici si am vazut cu ochii mei anumite lucruri.

  2. Gec says:

    M-a amuzat extrem balonul zebra. Foarte tare 🙂

  3.  
Adaugă un comentariu: