Pin It

SOLO. Insula Java. Indonezia. Spatiile unde se poate respira sunt rare in Jakarta. Parcul MONAS din centru este un asemenea loc. Dar chiar si acolo esti acostat tot timpul de comercianti care vor sa iti vanda suc, snaxuri ori curele chinezesti. De fiecare data cand vreau sa ma odihnesc prefer sa iau un ojek pana in incinta moscheeii Istiqlal. Aici respir, iar atmosfera este linistitoare, chiar daca ma aflu intr-o imensa constructie de beton – cea mai mare moschee din Asia de Sud-Est. Daca in ale moschei nu indraznesc sa intru, nefiind musulman, aici spatiul este foarte primitor. Ma pot aseza intr-un colt, zidurile moscheei si copacii din jur ma protejeaza de zgomot, iar oamenii isi vad de rugaciuni.

Pluralism, nationalism si Islam

Marea moschee Istiqlal este unul din simbolurile Jakartei si, pentru musulmani, un simbol national. Liderii internationali care vin in arhipelag (precum Obama, am scris aici) obisnuiesc sa isi exprime respectul fata de Indonezia si prin vizita la Masjid Istiqlal.

Ideea unei moschei nationale a aparut inca din primii ani dupa formarea republicii (istiqlal = independenta, lb. araba), fiind sustinuta la diverse niveluri sociale in Java. Sustinerea politica puternica a venit de la ministrul religiei Wahid Hasyim, iar proiectul a devenit o certitudine odata cu alegerea presedintelui Sukarno drept sef tehnic (nu sariti, spre deosebire de alti presedinti-mari constructori, avea macar studii de arhitectura!).

Semnificatiile marii moschei a Indoneziei depasesc insa satisfacerea unor cerinte ale comunitatii musulmane. Moscheea Istiqlal a fost gandita in stransa relatie cu ideologia si politica post-coloniala a noului stat.

Nu intamplator, a fost selectat proiectul unui arhitect crestin, originar din Sumatra, dar cu resedinta in misticul Bogor, pe nume Frederich Silaban. Arhitect autodidact (!), acesta reprezinta prima generatie a arhitectilor indonezieni, primind numeroase alte proiecte care, intre timp, au devenit constructii simbol: cartierul general al Bancii Indonezia, monumentul “eliberarii” insulei Papua, cimitirul eroilor, cartierul general al aviatiei, MONAS (varianta initiala) etc.

Deloc intamplator este si faptul ca Marea Moschee Istiqlal a fost construita vis-a-vis de Catedrala Catolica din Jakarta, o constructie neo-gotica europeana, realizata de olandezi. Convietuirea celor doua edificii religioase care se “privesc” unul pe celalalt s-a dorit a confirma ideologia pluralista a Pancasilei si spiritul tolerantei javaneze.

Arhitectura moderna, “la zi” pentru anii in care a fost construita, a exprimat si ruperea de trecutul colonial si de tarele lumii a treia. Moscheea Istiqlal face parte dintr-o serie de constructii si initiative prin care liderii politici ai Indoneziei au dorit sa promoveze imaginea unei tari in randul lumii, capabila de a deveni lider regional si global. Hotel Indonesia (acum parte a complexului Grand Indonesia), terminat in 1962 pentru Jocurile Asiatice, a fost o alta realizare arhitectonica de marca a perioadei. Pentru vizitatorul roman aceste constructii trimit la generatia Salii Palatului din Bucuresti.

Inaugurata sub presedentia lui Sukarno, moscheea este o constructie religioasa relativ unica in Java. Am citit cateva articole din acea perioada in care, datorita minaretului si domului arab, s-au exprimat rezerve cu privire la absenta simbolurilor traditionale ale arhipelagului. Alte mari moschei construite ulterior au respectat cerintele specificului national. Marea Masjid Agung, spre exemplu, pe care am vizitat-o in Semarang (am scris aici) este un exemplu reusit de sinteza araba-javaneza.

Intrarea in moschee

De la etaj din moschee se poate vedea simbolul falic javanez MONAS, Monumen Nasional

Vizitarea moscheii

Moscheea are doua parti – cea dedicata spatiului de rugaciune si curtea interioara – cu patru etaje. In curtea interioara si corpul de comunicare intre etaje accesul este liber. Obisnuiesc sa imi caut un loc in curtea interioara. Aici sunt de regula doar copii de la scoala religioasa de la parter.

In spatiul dedicat rugaciunii accesul se face insotit de paznic-ghid de la biroul pentru turisti. Desi deasupra usii scrie mare ca accesul este gratuit, obisnuiesc sa ceara bacsis de la straini. Nu le-am dat niciodata vreun ban. Ultima oara m-a amuzat faptul ca unor vizitatoare anglofone le cereau bancnote australiene pentru “colectia lor numismatica” (dolarii americani au fost acceptati). Altfel, dupa ce scapi de paznic, care nu se oboseste sa vina cu tine daca l-ai platit sau daca esti mai rapid, poti intra in impunatoarea sala de rugaciune a moscheii.

Este una din cele mai mari de pe planeta. O sa ma opresc aici, invitandu-va sa priviti cu ochii vostri cat de mare este. Am filmat rugaciunea de dupa-amiza asr. Recomand sa priviti toate cele 10 minute. Sunt cateva scene care imi plac – cele cu femeile care vin alergand sa isi gaseasca locul si se imbraca in hainele albe de rugaciune, copiii care se harjonesc, mamele care isi imbraca fetitele si, bineinteles, responsabilii care asigura ordinea si disciplina, atat la barbati, cat si la femei.

VIDEO

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , ,
Adaugă un comentariu: