Pin It

Scena obisnuita in Jakarta, surprinsa pe o pasarela unde se simte caldura la maxim. Ce fac oamenii astia? Cerseau si au adormit? Treceau si au fost rapusi de canicula? S-au drogat? Au murit?

Trenul Jakarta-Solo. Insula Java. Indonezia. Ma intorc in Solo dupa a treia calatorie in balamucul Jakarta. M-am obisnuit deja cu orasul si reusesc sa ma orientez in haosul general. Inteleg acum mai bine de ce unii expati trimisi de companiile mama sa munceasca in metropola detesta din suflet Indonezia. Am tras si eu  concluzia – in Jakarta nu se poate trai. Decat prin secluziune.

Pana acum m-am deplasat, in general, pe jos, fara sa lesin de la caldura, monoxidul de carbon si toate miasmele infernale din metropola. Alteori, cand cedez, folosesc Trans Jakarta – sistemul de autobuze cu pista dedicata si aer conditionat, care ingramadesc oameni ocupati, ce poarta ceasuri la mana, ciorapi in picioare, cravate la gat, masti de protectie pe sistemul respirator si casti in urechi. Toleranta mea la ambuteiaje si la transportul de cartofi este ridicata (cativa ani am traversat zilnic Bucurestiul din Berceni la Casa Scanteii).

In Jakarta se intalnesc cele doua extreme de civilizatie ale arhipelagului: a) jegul total, intruchipat de mirosul pestilential al canalelor, de cersetori, warung-uri ultra-mizerabile si de oamenii acoperiti de bube culcati pe strazi; b) luxurianta sutelor de mall-uri raspandite prin metropola. Daca ridici ochii deasupra cladirilor intalnesti stratul maroniu de praf si fum care formeaza cerul si orizontul.

M-a gazduit un profesor de matematica filipinez, expat care lucreaza la scoli private din Jakarta. Este bine aranjat profesional asa ca locuieste la etajul 42 al unui complex rezidential autonom – standard pentru metropola – cu piscina, masaj gratuit, mall, supermarketuri s.a.m.d. Zgarie-nori-ul amicului meu se afla langa complexul de cinci mall-uri Kelapa Gading. De la geamul camerei mele am putut vedea perdeaua opresiva de praf ce invaluie totul. Asa iti inchipui o eruptie vulcanica, o invazie extraterestra ori o bomba chimica.

Jakarta este expresia reala a prejudecatilor binevoitorilor care m-au avertizat sa nu plec in Indonezia, la acest “capat de lume”, pentru ca este foarte periculos si infect. Tot aici este o destinatie perfecta pentru bule care vin sa gaseasca lux maxim, confort, femei bune si distractie, la preturi relativ rezonabile. Dar numai in rezervatii.

Interesant este faptul ca nici una din aceste extreme nu caracterizeaza alte locuri din Indonezia. Saracie am mai vazut si prin alte parti, dar nimic comparabil cu figurile mancate de lepra sau boli fara nume ale cersetorilor din terminalele de autobuz Trans Jakarta. Poate pentru ca, in alte parti, in Java Centrala, de exemplu, sau Flores, saracia nu inseamna si un destin distrus, ci doar un mod de viata cu posibilitati reduse. De fapt, cersetorii sunt rari ori inexistenti in restul Javei, acolo unde institutia familiala ramane cea mai puternica, unde oricine isi poate gasi un loc in care sa vietuiasca. Jakarta este un malaxor care absoarbe multe fiinte fara nimic si le toaca fara mila.

Exista o categorie necesara si importanta de oameni ce a inflorit in Jakarta si care nu mai poate trai precum restul Indoneziei. Oameni al caror nivel de trai (si in general si de educatie) nu le mai da voie sa manance la un warung, sa se deplaseze cu alt vehicul decat SUV-ul ori sa petreaca in alte locuri in afara apartamentului de la etajul 50, in afara birourilor din zgarie nori si a mall-urilor. Mediul septic al corporatiilor, cu regulile specifice de gandire, decizie, conduita, gestiune a timpului si vestimentatie, isi gaseste un dublu perfect in mediul septic al mall-urilor din Jakarta.

Restaurant corean intr-un food-court din Grand Indonesia

Alte orase indoneziene “capitale ale mall-urilor”, precum Surabaya ori Bandung, raman mult in urma metropolei, unde nu se mai construiesc doar mall-uri, ci complexuri de mall-uri, unificate prin zone de agrement. In mamutul Grand Indonesia, spre exemplu, o adevarata rezervatie de lux intinsa pe cateva constructii imense si zgarie nori din centrul Jakartei, se poate trai luni bune de zile fara a avea contact de nici un fel cu lumea din afara. Complexul de mall-uri este la randul sau inconjurat de alte cateva zeci de mall-uri business zgarie-nori, in toate directiile. Zone rezidentiale, mall-uri de lux si ultra-lux pentru shopping la greu, agrement de tot felul, piscine, terenuri de sport, saloane cosmetice, magazine de diamante, cluburi, birouri, banci, transport cu elicopterul, plus o infinitate de food court-uri de mare rafinament – totul la temperatura placuta a aerului conditionat si curatat de zeci de mii de filtre.

Unele mall-uri au depasit faza anglofona a luxului. Deja receptionerii au eticheta “Concierge”, valetii au fost trainuiti sa salute bule cu “Bonjour!”, iar restaurantele japoneze se numesc “Le sushi gourmet”.

Pentru cei care traiesc intr-o asemenea rezervatie si isi permit la micul dejun un croissant cu Kopi Luwak, afara este o lume paralela – o lumea a treia care traieste pe langa canale, in cocioabele infernale de-a lungul liniilor ferate si in periferia ce se intinde la nesfarsit. La fix 20 de m de una din iesirile din Grand Indonesia te izbeste nu numai caldura tipica de Jakarta, ci mai ales mirosul unui canal-groapa de gunoi colectiva, alaturi de care asteapta carucioarele vanzatorilor de bakso – niste letale chiftele javaneze cu un miros cumplit (vedeti aici cum se prepara). Aici mananca multi oameni al caror venit lunar este sub pretul unui cocktail in Plaza Indonesia.

Apa canalelor din Jakarta nu este maro si nici neagra. Nu este doar deseu si aluviune. Apa din Jakarta este albicioasa, cu nuante gri-verzui, semn al unor stranii procese bacteriologice. Mutatiile genetice din canalele jakarteze ard mucoasele nazale si zdrelesc plamanii. Te simti infectat si pielea incepe sa te manance. Sobolanii din Jakarta au cate o jumatate de metru. Misuna non-stop printre strazi, inclusiv in toiul zilei, se arunca in canale imprastiind apa ca niste foci si se catara in copaci precum maimutele. Cadavrele multora sunt intinse pe bulevarde, facute zob de rotile masinilor SUV care asteapta in ambuteiaje. Si uscate de arsita!

Dupa o plimbare pe bulevardele si strazile capitalei, spatioase si infecte, nu imi doresc decat sa ma ascund intr-o rezervatie mall, unde sa ma bucur de racoare, de fundurile sexy si parfumul fetelor de Jakarta, de mirosul de scortisoara al sapunului din toalete si de o cutie de apa tonica importata din Australia. Sau sa ies afara din aceasta metropola, sa ma refugiez intr-o rezervatie naturala animista (precum Baduy, am scris aici), ori departe, inapoi in orasul meu linistit: Solo. Celalalte mari orase javaneze precum BandungYogyakarta, Semarang, Solo, chiar si Surabaya, sunt totusi locuri unde se poate trai, unde se poate iesi pe strada, manca la o terasa cu prietenii sau unde te poti tolani pe acoperisul casei, ascultand chemarea muezinilor de dimineata.

Jakarta este o destinatie obligatorie in Indonezia, desi nu este caracteristica pentru nici o alta parte a tarii. Pentru a vedea aceasta lume, recomand o plimbare pe jos doua zile – de-a lungul urmatoarei axe de bulevarde: incepand cu favelele portului Sunda Kelapa (daca prindeti o revarsare a canalelor, recomand cizme de cauciuc peste genunchi si o doza de antibiotice), cladirile in paragina ale cartierului olandez, statia de tren Kota, bulevardul ce taie cartierul chinezesc Glodok, si, dupa MONAS, bulevardele de mall-uri zgarie-nori Jalan Thamrin, Jalan Jenderal Sudirman pana la Plaza Senayan. Jeg si lux made in Jakarta!

PS: Intr-o nota mai pozitiva – sunt fericitul posesor al unei vize de intrare in Papua Noua Guinee, pe care am ridicat-o astazi de la ambasada. Mi-am luat, in sfarsit, si laptopul din servis. M-am saturat sa scriu pe calculatoarele altora ori prin net cafe-uri, asa ca revin dupa o pauza de doua saptamani.

Scriu acest post din tren. In mod exceptional, am cumparat bilet la categoria “Executive” – am un scaun rabatabil cu manere 🙂 si apreciez cu adevarat faptul ca imi permit sa platesc 7$ in plus pentru aerul conditionat. Ma intorc la normalitate, in Solo.

Pin It
Tags: , , , , , , ,
Adaugă un comentariu: