Pin It

SOLO. Insula Java. Indonezia. Toti malaii din Dili ne-au batut la cap sa vedem Insula Jaco, in extremitatea estica a Timorului de Est. “Du-te acum sa vezi cat zona mai ramane virgina! Maine va deveni noul Ko Pha Ngan! Hoarde de backpackeri vor ajunge aici sa inoate cu rechinii si sa faca sex pe plaja!

Lost in Los Palos

Malaii NGO din Dili ajung relativ usor langa Insula Jaco. Au masini 4×4. Eu si Ionut, insa, petrecem o zi si o noapte pe drum. Dis de dimineata in Baucau ne suim in minibusul de Los Palos care ne face o mare bucurie. Timp de 3 ore dam ture prin localitate in cautare de pasageri. Cand porneste, in sfarsit, suntem epuizati psihic.

Ajungem in Los Palos cu dureri de cap, tocmai in timp pentru o bataie cu bate in piata terminal a orasului. Eram la curent cu faptul ca zona nu este dintre cele mai pasnice, fiind si cea mai defavorizata economic (daca se poate vorbi de asa ceva in saracia totala a tarii). Aici traieste minoritatea fataluku, in mod traditional discriminata de celelalte grupuri etnice. Vorbesc o limba (papuana) total diferita de restul si sunt considerati “primitivi”. Nu avem ce face decat sa privim si noi conflictul. Mancam un ananas, nu din cinism, ci pentru ca suntem lihniti. Dintr-un camion apare si un backpacker american, zgomotos si vesel, cu un papaya in mana. Brian, din Oregon, este manager de sales la Verizon si isi petrece concediile de corporatist cutreierand fostele colonii portugheze. Merge in aceeasi directie: Jaco!

Din fericire, politia locala intervine, urmata de un 4×4 ONU cu steagul nepalez in patrula. Sunt soldati ghurkas, din trupele cele mai dure ale Nepalului, acelea care au facut gloria armatei britanice. Facem cunostiinta cu soldatii. Intr-adevar, Timorul de Est nu duce lipsa de multiculturalism. In numai cinci minute un american, doi romani si cativa nepalezi s-au intersectat in inima tinutului Fataluku. Imi plac la nebunie asemenea cocktailuri culturale. Este prima oara cand cunosc ghurkas. Aflam ca tatii nepalezilor au pasit primii in Falkland. Oameni de munte, care nu dau inapoi, ghurkas intra in avantgarda militara britanica oriunde Regatul Unit are de dus un razboi. Aici, insa, au venit in misiune ONU si, momentan, nu sunt multe lucruri de facut. Nepalezii isi asteapta si ei ziua libera pentru a merge in Jaco.

Pentru 30$ negociem un camion care sa ne duca in cel mai estic punct locuit al insulei, la distanta de o ora de Los Palos. Tutuala este un sat fermecator, de aproximativ o suta de oameni, ridicat la inaltime, pe stanci. Inspre rasarit si nord se vede marea, inspre tarm jungla. Este o liniste totala, de capat de lume, iar noaptea aveam sa fim inconjurati de un intuneric bezna. Tutuala are o veche biserica catolica, acum inundata, si o poussada, construita de portughezi in varful satului. Pentru 5$ de om primim o camera colectiva cu tantari, paturi invadate de ciuperci si o baie plina de sticle cu apa. Iar pentru o donatie de 1.5$ de persoana paznicul poussadei ne aduce orez, taietei cu praf de chilli si ceai. In plimbarea prin sat nu aveam sa gasim nici o leguma, localnicii traiesc exclusiv din ceea ce pescuiesc si asemenea produse cumparate din oras. Inoptam aici, iar Brian ne delecteaza cu o caseta de muzica trance, cumparata in Goa prin anii ’90(!), cand noi eram copii. Un adevarat! Cine mai calatoreste astazi cu casetofonul!?!

.

“The beach”

La 8 km de Tutuala se afla plaja Valu Sere, punctul de acces catre Insula Jaco. Ne aflam in mijlocul Parcului National Nino Konis Santana, singurul din Timorul de Est. Santana (m. 1998) a fost comandantul gherilelor Falantil, zona din extremul estic al insulei fiind ultimul loc in care acestea s-au ascuns.

Pornim pe jos, dar suntem ajutati de un 4×4 a doi “medici fara frontiere” portughezi, care merg la plaja. Drumul, format din hartoape si cratere, este infernal.

Valu Sere intruchipeaza perfectiunea destinatiei paradisiace tropicale. Ocean, plaja cu nisip alb si pietre frumos netezite de valuri, umbra de padure, iar in larg, la cateva sute de metri, minunata Insula Jaco. Teritoriu virginal, fara locuitori, ofera 10 km2 de vegetatie si fauna tropicala. Pentru localnici insula este sacra. In trecut, nimeni nu avea voie sa mearga acolo. Workshopurile NGO i-au convins pe timorezi ca locul merita folosit turistic. Oricine paseste azi in Jaco are libertatea de a se aventura in jungla incontro vede cu ochii. Caprioarele sunt cele mai periculoase animale. Mai mult, insa, decat peisajul si atmosfera de liniste, te domina senzatia ca locul este doar al tau.

Ce-i drept, dupa cateva ore, au sosit inca doua masini 4×4 cu portughezi NGO din Dili, care si-au pus corturile si au scos aparatura de scufundari. Este weekend. Dar chiar si asa, spatiu este pentru toti, in cateva zeci de secunde iti poti gasi un sanctuar in care nu mai auzi decat briza marii si sunetele pasarilor tropicale. Localnicii din Tutuala au facut ceva traininguri NGO de la care au invatat sa faca un fel de eco-turism. Vizitatorii se pot caza in trei colibe de lemn, fara usi si geamuri, dar cu panze de tantari. Becurile functioneaza de la 18:00 la 06:00, iar apa potabila pentru ceai este adusa cu roaba din Tutuala. Grasinda este femeia care se ocupa de tot. Mai departe, intr-o casa de lemn cu ventilatoare, Naran Guesthouse, Lakumorre (+670) 7245620, un taran din Tutuala a adus chiar un generator cu benzina, pentru a mentine in priza un frigider cu Coca-Cola si bere.

Aici uiti de tot Timorul de Est – de contaminarea cu lepra, saracie, decapitari cu maceta, de traumele celor care au fugit in munti ori de razboiul civil. Locul traieste din banii malailor. Cooperativa de 17 pescari din Tutuala a primit ajutoare internationale ca sa cumpere 4 barci de pescuit cu motoare Yamaha (16 000$). Insa nimeni nu face bani din vanzarea de peste, ci din transportul malailor in Insula Jaco (6$ dus-intors).

Nu sunt un fan al vacantelor pe litoral, dar in Jaco a trebuit sa fac snorkelling. Multumita lui Ionut, care nu pleaca in Asia fara snorkel, am urmarit testoase, mici rechini, raci gigant, caracatite si pisici de mare. Coralii se intind peste tot, adancimea este mica, iar peisajul acvatic impresionant. Cand am obosit, m-am lasat pe mana valurilor, plutind inspre Jaco. Sentimentul de a fi singur pe o insula, intins pe plaja, inconjurat de crabi-calugar ce migreaza din mare inspre jungla este un adevarat panaceu pentru toate problemele.

Nu am fost insa excesiv de solitar. Grasinda a amenajat o terasa de bambus unde lumea se aduna si mananca bucati imense de biftec de ton la gratar, proaspat pescuit. Sambalul de chili si lamaie face toti banii. Cu portughezii au mai sosit si un cuplu homosexual de francezi impreuna cu un olandez cu generator electric, boxe de 1m si muzica rave. Ulterior si-a facut aparitia si obisnuita marijuana. In linistea acelui loc din Timorul de Est am avut cu totii un beach party de weekend cu picioarele in apa si beaturi de gabber.

Cei care ma cunosc nu o sa se mire cand spun ca nici plaja, nici party-ul nu m-au entuziasmat atat de mult cat pestera preistorica pe care am vizitat-o. Cand am citit ca Timorul de Est are un singur sit preistoric, Ili Kere Kere, in est, am stiut ca trebuie sa ajung acolo. Grasinda a inteles ce caut si m-a ajutat. A adus pe plaja un batran, proprietar al terenului cu pestera. A doua zi, dupa ce toata lumea s-a trezit si si-a facut snorkell-ul matinal, am asamblat un sir indian de malai, iar batranul ne-a dus printre stanci la grota cu picturi rupestre. O pestera plina de excremente de liliac, stalactite, stalacmite si stranii desene paleolitice completeaza perfect atmosfera rupta de lume a estului Timorului de Est.

Nu m-ar mira ca, peste 10-15 de ani, estul Timorului de Est sa devina un nou Goa, Phuket, ori macar un Vama Veche. Izolarea si calitatea sa de enclava sunt magnet pentru backpackeri si aventurieri. Locuri precum Valu Sere ori Jaco se pot transforma exponential. Deja, expatii din Dili fac aici petreceri in mod constant. Am aflat chiar ca pe plaja Osolata de langa Baucau se organizeaza periodic evenimente “Full Moon”.

Toti malaii care vin in Timorul de Est ajung inevitabil si aici. Ma consider norocos ca am fost pe aceasta plaja in 2011, cand coralii inca sunt intregi, pestera preistorica nu are poteca, vizitatorii sunt majoritar portughezi si nu australieni, iar pe insula Jaco poti sa atipesti singur, precum un Robinson boem.

Biftecul de ton la gratar este o nebunie in Valu Sere

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
2 comentarii la “Virginala insula Jaco”
  1. Simona says:

    Mama ce va invidiez! Cred ca la vara nu mai scapi, venim peste tine!

    • Big Bule says:

      Ciao Simona.

      La vara ma gasesti in Papua. Daca vreti o experienta interesanta, poate luati in considerare sa mergeti in insulele Biak ori sa faceti niste cursuri de scufundari in Raja Ampat. Fa putin research, nu e deloc complicat de ajuns acolo. O sa apar si eu sa va salut! 🙂

  2.  
Adaugă un comentariu: