Pin It
Zidurile din Timorul de Est sunt pline de graffiti

Zidurile din Timorul de Est sunt pline de graffiti

SOLO. Insula Java. Indonezia. Timpul petrecut in Timorul de Est inseamna o intalnire, macar tangentiala, cu traumele a 1 milion de oameni. Putin cunoscuta in Romania, istoria Timorului de Est este una dramatica. In acest post imi propun sa consemnez cateva din episoadele acestei istorii violente. Sper ca ii veti dedica atentia.

Mi-am format cateva idei asupra subiectului pe baza materialor parcurse in Indonezia si Timorul de Est. Am avut sansa de a intalni persoane care au participat la momentele istoriei tarii. Mi-au furnizat informatii interesante diplomati indonezieni, membrii ai partidului Fretilin, personal al arhivelor nationale din Timorul de Est, angajati ONU, militanti pentru independenta in perioada Suharto, fosti luptatori de gherila, familii ale victimelor din perioada razboiului anti-indonezian si, peste tot pe unde am fost, oamenii obisnuiti pe care i-am cunoscut. In Timorul indonezian si in Alor am intalnit inclusiv fosti militari detasati, acum refugiati, si chiar pe primul civil indonezian care a pasit in Timorul de Est imediat dupa ocupatie (am scris aici).

Timorul de Est a aparut pe harta politica in 1999 intr-un context international foarte prost pentru nationalism. Necesitatea de a crea un stat si de a defini o identitate colectiva este insa ingreunata si de dificultatea de conversie a comunitatilor rural-tribale in organisme ce folosesc institutii moderne. Fata de perioada indoneziana, cand, de bine de rau, exista o racordare la infrastructura unui stat-mama cu ideologia sa si proiectele sale de dezvoltare, prezentul ofera bune intentii internationale (si multi bani internationali), cateva raze de speranta si coruptia priviligetiatilor din capitala.

La numai un deceniu de la independenta, este poate prea devreme pentru pesimism. Mi s-a parut insa cinic ce mi-a spus un voluntar NGO francez din Same, ocupat cu proiecte de agricultura. Mi-a povestit ca internationalii vin cu tot felul de concepte de development, finantare, traininguri si organigrame, fac sedii si dau la oameni celulare, insa cata vreme nu le pot explica ce este un kilogram, nu se poate intampla nimic in agricultura Timorului de Est (unde se foloseste inca notiunea arbitrara de “gramada” ori “legatura”).

Gramada

Gramada

Legatura

Legatura

Portughezii in Timorul de Est

Timp de cateva secole, Timorul de Est a facut parte din imperiul colonial portughez, care a mai inclus si actualele teritorii din Brazilia, Angola, Mozambic, Insulele Cape Verde, Insulele Sao Tome e Principe ori enclave precum Goa (India), Macau (China) sau Malacca (Malaezia).

Portughezii sunt primii europeni care ajung in ceea ce astazi formeaza arhipelagul indonezian (debarca mai intai in Solor, Maluku, Flores si Timor). Cu portughezii ajunge si catolicismul. Odata ce portughezii ies din cursa mirodeniilor, prezenta lor in zona se diminueaza. Flores este abandonat (vezi cazul Larantuka, unde catolicismul a fost perpetuat 150 de ani exclusiv de localnici – am scris aici), iar Timorul lasat pe mana catorva zeci de calugari. Desi portughezii si unii timorezi de est vorbesc cu mandrie de patru secole de colonialism, primul guvernator a fost trimis de-abia in 1769.

Exceptand afacerile cu lemn de santal si cafea, portughezii nu au realizat nici o investitie in Timorul de Est – colonia fiind prea departe si prea saraca. Dincolo de aceste exploatari, interventia portughezilor in viata insulei a fost minima, limitata la cateva expeditii de pacificare/pedepsire a unor triburi rebele cu concursul unor triburi inamice.

Cam tarziu...

Cam tarziu...

Destramarea imperiului colonial si ocupatia indoneziana

In momentul destramarii imperiului portughez (odata cu “revolutia garoafelor” din 1974 si caderea regimului Estado Novo) Timorul de Est avea ca infrastructura: doua orase (Dili si Vila Salazar) cu drumul dintre acestea, doua aeroporturi, cateva fortificatii de coasta, puscarii, cateva manastiri, 20 si ceva de parohii si diverse poussada (hanuri) pentru odihna europenilor la munte ori pe litoral. 80% (!) din populatia Timorului de Est era inca animista, iar interiorul insulei stapanit, conform traditiei, de regi ereditari tribali. In conditiile existentei a peste 15 limbi si dialecte locale, in 1974 inca mai ramaneau comunitati ce nu puteau comunica unele cu altele. Dupa destramarea imperiului portughez, in capitala coloniei au aparut atat miscari de independenta, cat si de unificare cu Portugalia sau cu Indonezia.

Portughezii, insa, s-au retras pe insula Atauro iar apoi si-au luat talpasita. Razboiul civil declansat pentru succesiune si prezenta unor figuri cu idei comuniste a constituit un semnal de alarma pentru tarile vecine. Indonezia se afla la un deceniu de la pogromul anti-comunist prin care Suharto a luat puterea in arhipelag (am scris aici), iar Asia de Sud-Est sub semnul celor doua evenimente ale epocii – infrangerea americanilor in Vietnam si aparitia kmerilor rosii in Cambogia. In aceste conditii, Indonezia a primit OK-ul occidental pentru invazie precum si sustinere logistica din partea Statelor Unite. Dupa cum s-a exprimat un oficial american, nimeni nu isi dorea ca Timorul de Est sa devina, cu ajutor chinez si sovietic, o “Cuba australiana”.

In prezent, mass-media internationala trateaza invazia cu severitate, omitandu-se, insa, doua detalii importante. In lupta pentru putere, fiecare din miscarile din Timorul de Est, inclusiv partidul pentru independenta – Freitlin – a solicitat la un moment dat interventia militara a Indoneziei. Actul de integrare a fost semnat de patru miscari politice din Timorul de Est: UDT, Apodeti, Kota si Partido Trabalhista, miscarea de independenta, Fretilin, nefiind mai reprezentativa pentru timorezi decat cele patru.

Ruine pe drumul dintre Lautem si Baucau. Simboluri ale administratiei indoneziene - portile hindu javaneze sunt peste tot in Indonezia.

Ruine pe drumul dintre Lautem si Baucau. Simboluri ale administratiei indoneziene - portile hindu javaneze sunt peste tot in Indonezia.

Ocupatia indoneziana. Ce nu a mers?

Cei 25 de ani de integrare indoneziana reprezinta perioada la care se raporteaza tot ceea ce gasim astazi in Timorul de Est. Deopotriva cauza a independentei si trauma colectiva, ocupatia s-a incheiat printr-un referendum in contextul problemelor interne ale statului indonezian din 1999 (criza economica in Asia de Sud Est si criza dictaturii militare a lui Suharto).

De ce a esuat, insa, proiectul indonezian de transformare a Timorului de Est in cea de a 27-a provincie a tarii?

a) Mentalitatea tribala si izolarea

Daca ocupatia olandeza a incurajat comunicarea in restul arhipelagului, cea portugheza a mentinut jumatatea estica a Timorului intr-o stare de izolare culturala si comerciala. Contactul cu soldatii si administratia indoneziana a reprezentat pentru localnici prima intalnire cu o forta straina de colonizare. Rapiditatea cu care Indonezia a impus schimbari a generat ostilitate tacita din partea majoritatii populatiei.

Sunt curios daca etimologia cuvantului “malai” (=”strain”) pe care timorezii de est il folosesc pentru cei din afara insulei are legatura cu limba malay folosita de-a lungul istoriei drept lingua franca de navigatorii arhipelagului indonezian. Nu am gasit pe nimeni care sa imi confirme acest detaliu. Ar putea fi o expresie interesanta a acestei izolari fata de restul arhipelagului.

b) Miscarea de gherila Falintil si violenta represaliilor

Initial o miscare politica formata din portughezofoni catolici, Fretilin a creat si o aripa militara, Falintil, care a inceput atacuri de gherila si sabotaje teroriste impotriva soldatilor indonezieni. Pe masura ce diversi membri (uneori si familiile acestora) au fost executati, legaturile tribale din insula au amplificat rezistenta. Practic fiecare timorez de est pe care l-am intalnit are rude care au luptat in munti si care au murit in conflict.

In satul Zumalai, din sudul insulei, doi tineri mi-au aratat casa arsa in care unchiul lor, cunoscut suporter Falantil, si familia sa au fost impuscati in vazul intregii comunitati de catre un comando indonezian. In Loi Hunu, un mic sat din tinutul Mundo Perdido, un taran, Franciscus, m-a dus prin jungla la o pestera unde se ascundeau rebelii Falintil. Mi-a povestit scene din copilaria sa cu decapitari, taieri de maini, bombardamente aviatice si arme care dau foc la case (inca nu s-a stabilit oficial daca Indonezia a folosit sau nu napalm). De altfel, cimitirele pe care le-am vizitat in Timor sunt pline de cruci datate in ’76, ’77 si ’78.

De frica, zeci de mii de timorezi s-au refugiat in jungla. In satul Casa, un satean mi-a povestit cateva episoade sinistre din copilaria sa. Fugit in jungla impreuna cu parintii s-au hranit luni de zile cu radacini, scoarta de copac si animale vanate. Noaptea, ieseau la furat de porumb de pe terenul cultivat de cooperativa agricola indoneziana.

Copil subnutrit din Timorul de Est - Imagine folosita international de militantii pro-independenta

Copil subnutrit din Timorul de Est - Imagine folosita international de militantii pro-independenta

c) Distrugerea cutumelor traditionale

Spre deosebire de Papua de Vest unde administratia indoneziana a negociat direct cu sefii de trib aderarea la noul stat (in urma unui referendum simulacru garantat de ONU, unde olandezii au pierdut), in Timorul de Est nu s-a obtinut suportul regilor locali. Situatia a generat un efort sustinut al administratiei indoneziene de a submina autoritatea acestora si de a distruge relatiile tribale din insula (spre deosebire de alte provincii unde le-a incurajat din motive practic-administrative sau culturale).

Intr-un camion din Natarbora, un sat din sud, l-am cunoscut pe fiul unui rege local care mi-a povestit cum tatal sau era scos la raport si umilit in fata comunitatii sale. Primarul, un batak din Sumatra, le explica cat de primitive le sunt obiceiurile.

Rezultatul este ca, in prezent, Timorul de Est este o tara tribala fara institutii tribale (in Timorul indonezian, spre exemplu, regii locali raman elemente de stabilitate, am scris aici).

d) Sustinerea internationala

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Dili, in 1989, a fost interpretata de multi drept un semn de sustinere (Papa a indemnat pe timorezi sa se roage pentru “dusmanii lor”). De altfel, in ciuda faptului ca Indonezia a trimis in Timor numai militari crestini, in centrele portughezofone-catolice din insula nu s-a sters sentimentul de a fi ocupati de catre o tara musulmana.

Erori si abuzuri ale autoritatilor indoneziene (precum masacrul din Cimitirul Santa Cruz) si-au gasit si acestea ecou international. Iar in 1996, premiul Nobel pentru pace a fost acordat celor doi militanti pentru independenta Timorului de Est – episcopul Carlos Ximenes Belo si Jose Ramos-Horta.

Poster anti-indonezian din anii '80

Poster anti-indonezian din anii '80

Vanatoarea de comunisti si conversia la catolicism

Nationalistii din Timorul de Est vorbesc cu entuziasm de conversia in masa a celor 80% de animisti la catolicism – semn al aderentei acestora la idealul unei natiuni timoreze libere. Realitatea este, insa, alta. Conversia rapida a timorezilor, finalizata la inceputul anilor ’80 se datoreaza introducerii actelor de identitate indoneziene. Ori religia este un camp obligatoriu in aceste documente.

Interesant este ca Indonezia a incurajat si o politica de evanghelizare catolica, trimitand preoti din Java si Flores. Portugheza si latina au fost interzise in oficierea cultului, fiind inlocuite de indoneziana. Totusi, in seminarii, numerosi calugari si preoti locali au continuat sa perpetueze limba portugheza, iar in practica s-a trecut la limba locala tetun (Biserica Catolica locala a ramas un sustinator al independentei).

Un alt motiv al conversiei a fost teama de arestare. Oamenii fara certificat de botez erau considerati, in Timor, comunisti (adica teroristi Falintil), si nu animisti. Iar comunistii au primit in Indonezia pedeapsa capitala.

In prezent, desi 90% din cei peste 1 milion de timorezi de est sunt catolici cu acte, in tara exista numai 70 de parohii. Ritualuri dedicate stramosilor, crocodililor si spiritelor naturii se practica in continuare.

Independenta Timor Leste si razboiul civil

Ideea presedintelui indonezian B. J. Habibie de a organiza un referendum pentru independenta Timorului de Est a fost exprimata cel mai bine de celebra sa afirmatie “East Timor is a pebble in our shoe“. Organizarea referendumului ramane puternic criticata in Indonezia, in special datorita faptului ca au primit drept de vot si oameni pe jumatate sau pe sfert timorezi, unii locuind in Mozambic, Brazilia ori Portugalia. Ideea unei conspiratii internationale pentru petrolul din Marea Timorului anima in continuare imaginarul nationalist din Indonezia.

Cele 78% de voturi pentru independenta au generat nu numai ruperea provinciei ci si o sciziune in interiorul societatii. 250 000 de refugiati au plecat in Timorul indonezian de teama schimbarii de putere si repercusiunilor nationalistilor impotriva celor care au colaborat cu Indonezia. Militii locale pro-indoneziene au inceput o serie de atentate si distrugerea sistematica a infrastructurii. Militia Aitarak a fost cea mai puternica, implicandu-se in masacrul din biserica Suai, biserica din Liquica, manastirile din Los Palos. Militia Besi Merah Putih a devenit notorie pentru practicile barbare – viol, colectionarea penisurilor si scalpurilor victimelor ori consumul ritual de alcool amestecat cu sange de animal.

Cei mai multi au fost dati in urmarire internationala, cu cooperarea politiei indoneziene. Pe de alta parte, insa, militarii judecati pentru cooperare cu militiile ori pentru neinterventie au fost toti achitati (in Indonezia), unii chiar promovati.

Dili - cimitiroul eroilor indonezieni. Cruci de soldati cu insemnele nationalismului indonezian - steaua in cinci colturi (Pancasila)

Dili - cimitiroul eroilor indonezieni. Cruci de soldati cu insemnele nationalismului indonezian - steaua in cinci colturi (Pancasila)

Conflictele curente din Timorul de Est

Un lucru care mi s-a spus peste tot in Timorul de Est este ca impresia eventuala de echilibru este doar superficiala si orice conflict poate escalada. De altfel, in unele locuri pluteste in aer o atmosfera de furor. In timpul vizitei mele, televiziunea locala raporta zilnic la stiri despre bande de arte martiale care se luptau pentru control in sud-estul insulei.

In capitala, viata politica este dominata de lupta pentru putere, deocamdata detinuta de presedintele laureat Nobel Jose Ramos-Horta si primul ministru “erou nationalXanana Gusmao, ambii scapati din tentative de asasinare. Politia si armata se comporta precum entitati rivale puse in slujba unor grupuri de interese divergente. Timorul de Est ramane o tara in care politistii ataca baze ale armatei si viceversa.

In acest climat traumatizat si incert, prezenta internationala este singurul mediator si garant al stabilitatii. Pe plan economic, Timorul de Est depinde integral de importul de bunuri din Indonezia (in tara nu se produce absolut nimic, cu exceptia cafelei), iar administrativ de actiunea ONG-urilor.

Facand autostopul in Zumalai m-au luat cu masina cativa muncitori filipinezi care lucrau la extinderea unui pod. Am facut cunostiinta cu inginerii – japonezi si indonezieni. Mi s-a explicat ca, in Timorul de Est, nu exista inca nici macar muncitori. Localnicii sunt angajati doar pentru a incarca galetile cu pietris. “Proiectul” Timorul de Est inseamna, in continuare, construirea unei tari “de la zero”.

Viitorul Timorului de Est - copii venind de la scoala

Viitorul Timorului de Est - copii venind de la scoala

Ruinele sunt omniprezente in Timorul de Est. In 1999 militiile pro-indoneziene au distrus sistematic infrastructura provinciei.

Ruinele sunt omniprezente in Timorul de Est. In 1999 militiile pro-indoneziene au distrus sistematic infrastructura provinciei.

In stanga - monument motivational indonezian "Sa construim impreuna satul". In dreapta - birou al unui NGO de "empowering the local communities"

In stanga - monument motivational indonezian "Sa construim impreuna satul". In dreapta - birou al unui NGO de "empowering the local communities"

Abtibidlul omniprezent al campaniei NGO "Buy local. Build Timor Leste". Din pacate nimic nu se produce in Timorul de Est. Nici macar apa sfintita din fotografie, adusa din Indonezia.

Abtibidlul omniprezent al campaniei NGO "Buy local. Build Timor Leste". Din pacate nimic nu se produce in Timorul de Est. Nici macar apa sfintita din fotografie, adusa din Indonezia.

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
7 comentarii la “Traumele Timorului de Est”
  1. Lucian says:

    excelenta postare, Bule! si o documentare de nota 12. pe unde mai esti acum?

  2. Lucian says:

    astept cu interes urmatoarea postare…

  3. manuela says:

    am vazut in seara asta un film dupa un caz real ,,in bataia focului*este vorba despre lupta ptr independenta din 1999din timorul de est) si am dat un search pe google despre timorul de est
    si am ajuns aici , felicitari 🙂

    • Big Bule says:

      Multumesc Manuela. Te invit sa citesti si alte materiale din jurnalul pe care il tin pe blog.

      Te astept in continuare! Momentan fac o scurta pauza de sarbatori, apoi plec inapoi in Asia.

  4. nela says:

    Astept partea a doua a filmului despre lupta pentru independenta din 1999. Dind un search pe google am vazut ca razboaiele civile fac multe victime,majoritatyea colaterale. Interesant articol, felicitari !

  5.  
Adaugă un comentariu: