Pin It
Copii din Timorul de Est. Ca peste tot cu zambetul pe buze

Copii din Timorul de Est. Ca peste tot, cu zambetul pe buze

SOLO. Insula Java. Indonezia. Voi incepe un scurt serial dedicat Timorului de Est, tara pe care am vizitat-o timp de 3 saptamani la inceputul lunii februarie. Voi folosi, in principal, notele pe care le-am scris pe drum.

Materialele dedicate Timorului de Est sunt putine in mass-media din Romania. In general acestea sunt tributare Wikipedia ori presei internationale care prezinta puncte de vedere occidentale si, rar, indoneziene. Acestea exprima, de multe ori, agende politice, bucati de realitate pierzandu-se pe drum.

Timorul de Est a avut neintreupt conflicte, de cand au fost lasati “in fundul gol” de catre portughezi: razboi civil de succesiune, apoi de ocupatie, apoi de rezistenta s.a.m.d.. Dupa dobandirea independentei in 1999 si politica de distrugeri a militiilor pro-indoneziene, razboiul civil a continuat prin eruptii de violenta cu concursul saraciei, coruptiei endemice, tensiunilor etnice si conflictelor dintre armata si politie. Fortele ONU care asigura ordinea, impreuna cu NGO-urile internationale implicate in administratie si dezvoltare sunt, in prezent, principalul sprijin al statului.

Timorul de Est. Zonele pe care le-am vizitat

Timorul de Est. Zonele pe care le-am vizitat

Am facut un tur geografic si etnic al Timorului de Est mergand inclusiv pe coasta sudica si in sud-vest, zone unde vizitatorii ajung rar. Traseul a fost acesta: BatugadeMalianaBaliboDili (capitala)-BaucauLos PalosTutualaValu SereComLoi HunuViquequeNatarboraSameSuai-(via Ainaro si Maubisse)-Dili-Batugade. Am calatorit cu autobuze locale, camioane de tot felul, carute, tractoare, barci cu motor si masini ONU. Am avut ca partener de calatorie pe Ionut, amic roman, care a zburat apoi in Bali. Am continuat cu Brian, un backpacker american intalnit in Los Palos, iar in final am ramas singur. Am facut si autostopul, iar cateva zile am fost nevoit sa merg pe jos intre sate, cu o zi petrecuta prin mlastini si rauri, acolo unde nu exista drumuri in sezonul ploios.

Regret faptul ca nu am reusit sa ajung si in enclava Oecussi. Din pacate, insa, vaporul care facea cursa saptamanala era stricat. Cursa de zbor charter imi depasea bugetul, iar pe echipajul elicopterului ONU nu am reusit sa ii conving sa ma ajute. Insa, probabil ca voi reveni in Timorul de Est la un moment dat, in 10 sau 20 de ani. As vrea sa vad ca lucrurile s-au schimbat in bine.

Ce m-a interesat in Timorul de Est?

  • Cum traiesc oamenii in “lumea a treia”
  • Cat de functional este tanarul stat si ce perspective de dezvoltare sunt. Timorul de Est este o tara asistata de organisme internationale. Capitala este plina de personal ONU si de ONG-uri de pe toata planeta. Ce s-ar intampla daca internationalii se retrag, asa cum se preconizeaza pentru viitorul apropiat?
  • Care este adevarul cu privire la ocupatia indoneziana. A fost sau nu genocid? Care este adevarul despre gherilele Freitlin, considerate comuniste?
  • De ce nu a functionat ocupatia indoneziana?
  • Care este constiinta identitara a timorezilor de est?
  • Cat de “portugheza” si “catolica” este aceasta fosta colonie?
Afis al unei companii de investitii portugheze cu mesaj patriotic local

Afis al unei companii de investitii portugheze cu mesaj patriotic local

Ce am gasit!

  • Analfabetism, lepra, institutii traditionale distruse, animozitati etnice latente, oameni traumatizati si jumatate din populatie sub 18 ani. O societate in care orice conflict poate genera o criza.
  • O tara fara resurse, cu fiecare posibilitate de dezvoltare pusa sub semnul intrebarii. Petrolul si gazele din sud, din Marea Timorului, sunt folosite ca un mit politic de catre politicienii locali, ce vorbesc de independenta economica si prosperitate (pentru indonezieni hidrocarburile raman principalul motiv pentru care “conspiratia” internationala a rupt provincia, anterior ocupata)
  • O lume cu oameni simpli, in general primitori, alteori inhibitori si violenti
  • Doua lumi paralele – cea a expatilor, care castiga 2000 – 10 000 $ pe luna si cea a localnicilor, care se zbat cu 80$ pe luna, stiind foarte bine cum traiesc oamenii albi care au venit sa ii ajute. De fapt nu numai “oameni albi”. Am cunoscut camerunezi, soldati gurkha din Nepal, luptatori de comando pakistanezi, doctori cubanezi s.a.m.d.
  • Doua lumi paralele – cea a capitalei, cu institutii (sau simulacre), bani internationali, straini dedicati cauzei, altii parazitari, coruptie, cladiri sugrumate de sarma ghimpata – si restul tarii, cu infrastructura indoneziana distrusa, case de paie, oameni desculti, paduchi, legende cu crocodili si zambete de copii
  • Doua clase sociale – minoritatea portughezofona, de oameni relativ educati, din capitala si biserici vs majoritatea vorbitoare de limbi locale de la tara.
  • O surprinzatoare normalitate a relatiilor cu Indonezia. De altfel, toata lumea vorbeste bahasa indonesia, limba cea mai importanta in Timorul de Est.

In cele trei saptamani petrecute in Timorul de Est am stat atat la expati, cat si la localnici, am dormit in case, biserici, pe plaja, dar si in hoteluri sau guesthouseuri. Am avut ocazia sa vizitez baza ONU din Maliana (am stat chiar la managerul bazei). In Dili, capitala, am avut contacte cu lumea expatilor portughezi. Am fost si la sediul partidului Freitlin, iar la arhivele nationale am discutat cu fosti militanti pentru independenta.

Litoral Timor Leste

Litoral Timor Leste

Calatoria m-a dus mai itnai in Baucau, in Com si in cel mai estic punct al insulei, Tutuala. Acolo am luat pulsul eco-turismului local si am explorat rezervatia naturala Jaco, insula paradisiaca inconjurata de corali. Pe plaja Valu Sere am gasit chiar si un party trance, stil Goa, organizat de expati. Apoi am intrat in necunoscut, incepand cu fascinantul tinut Mundo Perdido (numele spune tot) si zona sudica. Am stat cu politistii ONU australieni, apoi cu taranii, iar in Suai am dormit la calugarii si seminaristii catolici.

Pentru comunicare am folosit limba indoneziana cu localnicii si limba engleza cu expatii. Limba romana mi-a fost, de asemenea, de mare folos atunci cand nu stiam cuvinte in bahasa indonesia. In tetun, principala limba locala, am invatat doar cuvinte pentru salut.

Ca fapt divers, timorezii de est care au trecut prin scoala stiu despre Romania. Nu le este straina ideea de fratie latina – perpetuata de profesori cu idei romantice portugheze. Altii au auzit de Romania datorita faptului ca unul din cei mai cunoscuti politicieni locali Mario Viegas Carrascalao a fost, in perioada indoneziana, ambasador al Indoneziei in Romania (un interviu cu acesta de cand era ambasador la Bucuresti poate fi citit aici).

Inregistrare video dintr-un camion

Muzica data la maxim in boxe canta “…going to San Francisco“. De fapt, eram intr-un camion “charter” negociat in piata din Los Palos cu directia Tutuala – cel mai estic punct locuit al Timorului de Est. Localnicii din camion sunt baieti ai zonei care au vrut sa ne insoteasca, neavand altceva mai bun de facut. Drumul ne-a costat 30$ impartiti tovaraseste de doi romani si un american. Americanul filmeaza stand agatat pe exteriorul camionului. Dupa cum intuiti, drumurile de pamant din Timorul de Est sunt departe de a fi line.

Pin It
Tags: , , , , , , , , , ,
6 comentarii la “Timorul de Est. Ce am cautat acolo?”
  1. sica says:

    Zambetele alea de copii desculti sunt incredibile …

  2. The Big Bule says:

    Zambetele sunt peste tot. Copiii sunt fericiti, pe cand multi adulti sunt incruntati.

    Jumatate din populatia Timorului de Est nu a trecut de majorat. Autoritatile si internationalii NGO din Dili sunt inebuniti, caci toti acesti copii nu prea au un viitor. Nu exista locuri de munca. Nu este clar cum vor rezolva problema.

    • Carmen says:

      Am ajuns aici cautand cate ceva despre Timorul de Est.Pana sambata trecuta auzisem de aceasta tara.Pe TVR2 a rulat sambata si duminica trecuta un filmul “In bataia focului” despre problemele din Timorul de Est.A fost un film care m-a impresionat profund.Problemele acestea majore, cu care se confrunta o parte din populatia globului, ne pot da de gandit noua(care ne plangem mereu de vietile noastre de pe aici).

      • Big Bule says:

        Sunt surprins de cate mesaje primesc de la oameni care vizioneaza acest film pe TVR 2. Deja cred ca am primit vreo patru serii de mesaje in ultimii doi ani, semn ca TVR2 tot reprogrameaza filmul. Orisicum, ma bucur ca ai ajuns pe blogul meu si te astept in continuare.

        Am recitit textul meu de mai sus si mi se pare poate prea catastrofal. Eram mai usor impresionabil acum doi ani. Am tinut legatura cu multi prieteni din Timorul de Est si lucrurile merg ceva mai bine azi.

  3. luminita says:

    Populatia tinara indica o speranta de viata redusa, si asta vine de la saracie cu tot ce implica ea. Parerea mea ca multe ONG-uri sunt diverse forme de spalare de bani internationale, s-a creeat o concurenta in domeniu si nu mai zic o moda. Cred ca este mai util sa educi parte din populatie( sefii comunitatilor locale, etc) departe de casa lor, sa vada ce insemna “civilizatia” decit sa ii ajuti la fata locului. Ar avea mai multa incredere in ai lor, decit in diverse nationalitati care se perinda pe acolo cu scop umanitar. 🙂

    • The Big Bule says:

      Speranta de viata nu este foarte ridicata, dar nici atat de scazuta precum prin unele tari din Africa, gen Coasta de Fildes. Copii multi au aparut dupa independenta datorita scaparii de sub control a demografiei (Indonezia avea politica “2 anak cukup” = “doi copii destul”, care a disparut odata cu independenta). In prezent guvernul local cu concursul unor NGO-uri vor sa implementeze politici de control.

      Din cate am vazut, ONG-urile internationale aduc, in principiu, lucruri bune care, altfel, nu vad cum ar ajunge. Din pacate creaza si o dependenta. In Timorul de Est sunt NGO-uri peste tot. Vin cu bani multi, dar realizarile se fac cu pasi mici.

      Salariile celor ce lucreaza in NGO-uri pot soca. Sunt justificate pentru ca NGO-urile au nevoie si de profesionisti, nu doar de entuziasti, pe de alta pentru ca voluntariatul in zone de conflict implica si anumite riscuri (vezi decapitarile recente din Afganistan).

      In Timorul de Est am cunoscut persoane care castigau 5000 $ pe luna, dublu cat la ei in tara. Nu s-au gandit de doua ori inainte de a pleca in Timor. Unii sunt adevarati paraziti care vin in astfel de locuri pentru o viata pe plaja, sex ieftin si baute inter-nationale.

  4.  
Adaugă un comentariu: