Pin It

SOLO. Insula Java. Indonezia. M-am plimbat o noapte gura-casca prin “cel mai mare cartier de bordeluri din Asia de sud-est”, dupa cum este cunoscuta zona Dolly din Surabaya. Oricat de “colorate” ori incitante pot fi gasite aceste lokalisasi, raman, insa, centre ale traficului de persoane.

Am ajuns in Surabaya cu doua finlandeze din Solo, Jutta si Helvi, personaje destul de particulare prin modul cum calatoresc. Antropoloage aventuriere, in varsta de 26 de ani, iubitoare de tarie, cand lesbiene, cand hetero, calatoresc in Africa si Asia, scriu carti, fac sex si antropologie. Reusesc sa mearga prin lume fara un ban, improvizand si folosind fara remuscari orice oportunitate. Dolly este un loc unde asemenea companie se potriveste.

Ne-am oprit mai intai la casa unui tip din Surabaya, Arif, partener al finlandezelor. A avut chef sa vina cu noi. Este client vechi al bordelurilor din Surabaya. Dupa sticla de vodka indoneziana data pe gat de finlandeze am pornit spre Dolly (eu nu beau, iar Arif pretinde ca este musulman). Ulterior, am priceput ca tupeul finlandezelor si experienta cu proxeneti a tovarasului javanez m-au introdus in atmosfera Dolly mai bine decat m-as fi descurcat singur.

Lokalisasi

Numit dupa o celebra prostituata olandeza, Dolly este cel mai mare “lokalisasi” din Indonezia, adica o zona unde autoritatile dau liber vanzarii de sex si alcool. In anii ’90 era cel mai mare red district de pe planeta (peste 20 000 de prostituate). In prezent insa, cu numai 2000, se afla in urma cartierelor rosii din India sau China.

Bordeluri lokalisasi se gasesc in fiecare oras indonezian, inclusiv in Solo. Oficial ilegale, proxenetismul si prostitutia sunt tolerate in aceste rezerve pentru a putea fi controlate. Din pacate, insa, numai control nu este. Multe din femeile PSK (Pekerja Seks Komersial = Lucrator de sex comercial) ajung aici datorita traficului de fiinte umane din Indonezia, Filipine sau Cambogia. In ultimii ani, autoritatile au inchis cateva asemenea lokalisasi (precum cel din Bandung). Coruptia endemica, birocratia si lipsa de pragmatism amana insa gasirea unor solutii. In unele situatii, chiar localnicii sunt cei care se opun inchiderii de bordeluri. Anul trecut, spre exemplu, rezidentii din Dolly: proxeneti, prostituate si proprietari de warunguri sau magazine si-au anuntat opozitia fata de circulara guvernatorului de a desfiinta bordelurile. Situatia este ceva mai complicata. Bordelurile din Indonezia se adreseaza in exclusivitate localnicilor. Fac parte din viata oraselor. Pentru multi sunt sursa de supravietuire directa sau indirecta. Desfintarea de lokalisasi inseamna moartea economica a unui intreg cartier altminteri animat noapte de noapte.

Bordeluri cu vitrina

Strada Jl. Girilaya urca din oras catre Dolly. Cateva warunguri scot la inaintare nu numai prajeli traditionale si mirosul oribil de gaz, ci si prezervative, cate un poster sexy si alcool. Finlandezele si-au cumparat o sticla de anggur, un fel de lichior indonezian din esenta toxica de struguri si au inceput sa o savureze. Deja la capatul strazii devenim atractia principala. Nu exista nici un alt bule. Pestii sar pe noi facand gesturi libidinoase. “Mister! Sex! Dolly! Bagus!!!” Fiecare bordel are la intrare indivizi care isi iau comision in functie de clientii pe care ii aduc. Oricine poate sa faca asta. Sunt barbati de toate varstele, in papuci, cu tigarile kretek in gura, iesiti de acasa sa stea cu prietenii si sa faca niste bani in Dolly. Asaltul este prea mare. Ma eschivez cum pot “Terima kasih! Tidak mau! Mau melihat saja! Saya sudah menikah!” (“Multumesc, Nu vreau, Doar ne uitam, Sunt casatorit” etc.). Finlandezele si Arif dispar rapid in masa de proxeneti.

O vreme ma plimb singur pe strada. Muzica dangdut, turbo-folk-ul indonezian, este data la maxim peste tot. Imposibil sa ma ascund in multime. Se deschid culoare in fata mea si toata lumea e cu ochii pe mine. Oare in ce bordel o sa intru!? Cativa copii vin sa cerseasca. “Mister! Kasih uang!” (“Da-ne bani!”). Incep sa vorbesc cu ei. Grupul de spectatori se formeaza rapid in jurul nostru. Fetita are 10 ani, fratii ei  9 si 12. La scoala toti. Parintii ce lucreaza? “Mama e in Bali, tata lucreaza in Dolly. Ne trebuie bani pentru caiete!”. Au ceva texte de cersit, dar nu se pricep. Sunt probabil copii care locuiesc langa Dolly. Nu vreau sa ma gandesc ce vor ajunge, daca se obisnuiesc de la asemenea varste sa stea la 1 noaptea printre bordeluri. Intru intr-un bar karaoke. Nu sunt inconjurat de fete, ci de proxeneti care vor sa faca bani pe seama mea. Nu am rabdare sa parlamentez cu toti asa ca ies.

Il regasesc pe Arif si pe finlandeze. Ele sunt amuzate de faptul ca li se pune mana pe fund. N-au nici o problema. Pentru ele este doar antropologie. Jatta si-a desfacut deja niste nasturi ca sa i se vada mai bine decolteul. Ne anunta ca vrea neaparat sa i se faca sex oral de catre o prostituata din Dolly.

Ne continuam plimbarea pe strazi. Ne oprim din cand in cand pentru ca Jatta sa negocieze. Facem cate-un cerc in jurul unui proxenet, iar alti proxeneti fac cerc in jurul nostru, gura-casca si ei. Sumele cerute de pesti sunt intre 200 – 300 000 rp (20-30$). Apoi se prind: “Cum adica!! Nu barbatul bule este cel care vrea sa intre in bordel, ci femeia bule!? Tidak mungkin! Imposibil!!!”

Fiecare bordel are geamurile si usa larg deschise. Flashuri de lumini rosii. In hol se vad prostituate asezate pe canapele picior peste picior. La intrare, in usa, sta pestele sef. Sunt cunoscuti dupa camasile elegante batik pe care le poarta. Miros a parfum si cuisoare. Clientul intra, isi alege femeia si apoi negociaza cu “seful”. Suntem in zona cea mai scumpa din Dolly, cu fetele mai “tinere si atragatoare”. O partida de sex costa intre 100 000 – 200 000 rp (10 – 20$). Platitorul face ce vrea, cu sau fara prezervativ. Bordelurile mai mari au adevarate sali de vizionare, ca la cinema. Oricine poate intra, gratuit. Se aseaza pe scaun si priveste la vitrina cu cele 20-30 de femei. Imbracate sumar, in papuci sau pantofi cu toc, machiate, stau ca niste manechine fara viata. Sunt, in general, ocupate cu celularele. Tasteaza SMS-uri si nu isi ridica privirile. Ma intreb daca am in fata victime ale traficului de persoane!?

Arif ne recomanda sa intram in cel mai mare “cinema”. Devenim, insa, instant obiectul vizionarii. Femeile din vitrina si toti barbatii care isi fac veacul in sala incep sa ne priveasca insistent. Nu simt ostilitate, ci curiozitate dusa la extrem. Nu putem sta mult in conditiile acestea, asa ca ne ridicam. Intram intr-un lift si apasam butonul la intamplare. Etajul 5 este un bar intunecos, cu stroboscop. Nu se prinde nimeni ca au intrat niste bule. Barbatii de aici sunt la costum. Banuiesc ca au ceva mai multi bani. O femeie in slip si pantofi cu toc danseaza pe scena. Doi vin sa o pipaie pe pulpe si in cele din urma unul o ia de mana si merge la lift. Ceilalti isi intorc privirile spre noi. Blondele finlandeze devin obiect de atentie. Jutta incepe sa dea din fund in ritmul muzicii. Helvi schimba zambete cu barbatii din sala. Incep si eu sa ma misc, simuland o conversatie cu Jutta. Dupa o vreme, Arif ne face iar semn ca ar fi mai bine sa mergem. In lift, Helvi isi linge buzele si isi dezgoleste umarul. Cei doi indonezieni intre care s-a asezat fac ochii cat cepele. Scena este mult prea comica. Nu ma abtin si izbucnesc in ras. Am stricat tot experimentul.

Inapoi pe strada finlandezele scot camerele spre disperarea proxenetilor si clientilor care se inghesuie cu o ploaie de maini “Tidak! Tidak boleh!!!”. “Nu! Nu este voie!” In cele din urma, un proxenet gras, cu ghiul si moaca de sef al strazii ne cheama la el sa vada ce vrem. Politicos si prietenos. Ne prezentam. “Selamat malam! Dari mana? Dari Romania! Finlanda! Kami mahasiswa! Kami suka keliling di Surabaya. Sekarang di Dolly.” Suntem doar niste studenti care dam ture prin oras si am venit sa ne uitam la Dolly. Finlandezele discuta putin cu el. Impreuna cu Arif il fac sa inteleaga ca nu suntem jurnalisti sau politisti – doar am scos camerele la vedere, nu ascundem nimic. In cele din urma, il conving sa faca o poza sexy impreuna, pentru amintirea lor. Rade multumit. Arif ne confirma ca tocmai am obtinut un pasaport de trecere prin Dolly.

Bordeluri de kampung

Big Bule, Arif, Helvi, fata din Dolly

In continuare nu ne-a mai hartuit nimeni. Sau poate ne-am obisnuit. Am mai intrat in cateva baruri karaoke. Jutta nu a gasit nici o prostituata disponibila sa ii ofere sex oral. “Femei cu femei” este tabu! Am trecut apoi in zona a doua a cartierului, unde, chipurile, se gasesc prostituatele mai putin atractive. Aici se gasesc si bordeluri “de familie”. Fiecare casa ofera sex. Nu vad multi proxeneti. Poate de aceea preturile sunt mai mici 50 000 – 100 000 (5-10$). Clienti putini. Nu exista neoane, canapele rosii si nici muzica. Prostituatele sunt imbracate ca orice femei de pe strada, din miezul zilei. Daca nu ar fi rujul excesiv, nu mi-as da seama cu ce se ocupa.

Unele femei stau pe scaun in fata casei, band ceai si vorbind. Sunt si barbati. Unii joaca sah. Altii se uita la meciuri. Atmosfera este relaxata. Lumea zambeste, ne saluta cu obisnuitul “Hello Mister!”. Vanzatori ambulanti de arahide, ceai aromat de ghimbir si nasi goreng trec zdrangandindu-si clopoteii sau tamburinele. Miroase si arata a kampung. Asa este toata Java.

Jutta gaseste in cele din urma o femeie spre 50 de ani dispusa. Aceasta cere, insa, 400 000 rupii (40$) pentru incalcarea tabu-ului. “Too much!!”. Negociaza fara succes. Imi propune sa caut eu o prostituata, sa platesc sex normal, iar ea sa intre cu mine sa se uite. Isi inchipuie ca o va convinge pe fata in mijlocul actiunii, iar eu ma aleg si cu un show gratuit. Libidoul si altruismul antropologic mi-au fost, insa, la fel de scazute.

Helvi si Jutta vorbind cu o fata de kampung din Dolly. In spate un warung cu street food.

In ciuda faptului ca finlandeza cauta sa plateasca o prostituata, femeile strazii au mai mult curaj sa vorbeasca cu ea, decat cu mine si cu Arif. In cele din urma lumea se obisnuieste si cu noi pe strada. Afla ca nu cautam sex. Isi dau drumul la cheful javanez de vorba. Suntem invitati la ceai. Ni se aduc scaune si ne asezam chiar acolo, pe trotuar. Lumea vine sa ne salute. Cateva fete fac poze cu noi. Sunt oameni, ii simti astfel. Au reactii, pun intrebari, rad. Unele  sunt chiar dragute, spre deosebire de cele din zona cu vitrine care sunt transformate in obiecte de carne si machiaj scoase la mezat.

M-a socat povestea unei fete (catolice) din kampung, originara din Semarang care traia in Dolly impreuna cu prietenul ei. Ziua lucra ca spalatoreasa de rufe, iar noaptea se prostitua. El lucra cu ojekul (taxi-motoreta), iar noaptea incerca sa faca un ban ca proxenet in zona cu vitrine. Alta fata mi-a povestit ca traia impreuna cu verisoara in casa unchiulul, care le proteja. A venit si acesta, un batranel javanez tipic, zambitor si ospitalier, cu peci musulman pe cap. Il intreb cum se impaca PSK-ul nepoatelor cu religia, aratand spre moscheea de la coltul strazii. E batran si nu mai poate munci. Are casa in Dolly si doua nepoate sarace. Se descurca cum pot. Spera sa le marite candva. Inch’Allah!

Dupa o vreme a aparut si patrula de noapte, cu politisti si jandarmi. Galagiosi, trec pe strada ciupind sau pleznind fetele pe fund. Nu scapam si ne iau si pe noi la dialog. Imi recomanda sa incerc fetele din Surabaya “Yang paling bagus di seluruh Indonesia!” (“Cele mai bune din toata Indonezia”). Dupa ce pleaca intreb cat este taxa de protectie. Fetele imi spun ca in zona karaoke politistii primesc multi bani. Pe strada lor mai putin. In plus, pot sa faca sex oricand, cu orice prostituata din Dolly. Probabil ca a fi politist in Dolly este, pentru unii, o pozitie “privilegiata”.

Sex in cimitir

Prostituata asteptand clienti pe un mormant

Putini stiu ca Dolly are si o a treia zona. La 15 min distanta se afla un imens cimitir. Aici se plateste cel mai putin pentru sex (10 000 – 50 000 rp / 1-5$). Practic, unele femei se vand pentru un nasi goreng. Prostituatele sunt in varsta a doua si “lucreaza” singure. Locul este de-a dreptul sinistru pentru ca raporturile au loc pe… morminte.

In intunericul cimitirului se aud icnete. Suntem priviti in liniste. Dupa cruci se ascund siluete de femei care asteapta clienti. La capatul celalalt al cimitirului se aud motorete si zgomote. Arif ne anunta ca acolo este zona transexualilor, singura parte din Dolly “not safe”.

Pe aleea care taie cimitirul gasim, cu mare uimire, un warung. Saracacios. Tahu si tempe prajit, oua fierte, ceva chipsuri si orez in frunze de bananier. In Java, oriunde sunt oameni exista si street food. Chiar si intr-un cimitir unde se face sex. Finlandezele au ideea sa mancam ceva acolo. Mergem cu totii si ne asezam. Niste barne de bambus, o copertina de plastic, si o masuta cu doua banci sunt puse pe mormantul unui olandez decedat in perioada coloniala: Sjaak van Rijn.

Femeia care gateste si cele doua cliente sunt foarte sfioase. Poarta haine tipice ocupatiei de prostitutie. Si mult ruj. Vorbim cu ele. Dupa varsta, ar putea sa ne fie mame. Imi este greu sa imi imaginez biografiile lor. Ne vorbesc cu delicatete, folosind eticheta javaneza. Nu au mai vazut niciodata bule aici. Sunt stanjenite de faptul ca noi venim din strainatate, am invatat limba indoneziana si le gasim in aceasta mizerie. Nu gasesc un ton potrivit pentru a conversa. Le ascult pe finlandeze care nu au nici o rezerva in a le intreba cat castiga pe noapte. Am o oarecare jena pentru faptul ca nu pot atinge canile warung-ului, precum ceilalti. Imposibil sa beau ceai, intr-un cimitir, din canile folosite de prostituate si de clientii acestora. Finlandezele comanda mi goreng, supa de taietei instant. Eu imi aleg o banana dupa ce ma asigur ca are coaja intacta.

Simt o atingere pe umar. O femeie ma roaga timid sa ma ridic. I-a venit un client, iar eu m-am asezat pe patura pe care trebuie sa se intinda. Se indeparteaza in tacere si dispare dupa un cavou.

Jutta si o fata din Dolly


Pin It
Tags: , , , , , , , , , , , , ,
17 comentarii la “Dolly. Bordelurile din Surabaya”
  1. Aliceee says:

    Interesant si in aceelasi timp trist! Cand ma gandesc ca femile alea se prostitueaza, ca sunt tratate probabil ca o carpa de sters pe jos, ca nu au pic de respect pentru ele (poate e greu acolo in lumea in care traiesc si au ales calea usoara ) dar tot e trist. Cat despre finlandeze, nu stiu, ma intreb, nu le era frica sa mearga in asemenea loc? Adica care e probabilitatea sa fi violata, molestata acolo? Blonde, albe intr-o multime de asiatici ….

    • The Big Bule says:

      Din cate mi s-a spus unele din fetele zonei cu vitrine sunt ajunse acolo pe filiera de trafic de persoane. Traiesc pratic in bordeluri – nu vreau sa imi inchipui ce vieti au. Conform a ceea ce mi s-a spus nu pot sa iasa decat cu bodyguard atunci cand li se da voie.

      Zona este sigura pentru un vizitator, comparabila, de exemplu cu cartierul rosu din Amsterdam. Cu deosebirea ca in Dolly nu este zona turistica (ca in Bangkok, de exemplu). Este un cartier exclusiv pentru localnici. Daca vii ca strain cel mult starnesti curiozitate, o avalansa de propuneri de la proxeneti si devii show ambulant. Cat timp nu scoti camera sa faci poze totul este OK.

      Cat despre finlandeze… sunt niste personaje interesante pentru unii, indigeste pentru altii. Au trecut prin chestii hardcore in Africa, Dolly nu a fost decat ca o plimbare de seara prin cartier pentru ele. Oricum, insa, dupa cum am spus mai sus, nu sunt probleme pentru vizitatori – toti proxenetii au interesul ca totul sa fie OK si afacerile sa mearga ca pe roate.

      In zona doi, cu case de toleranta in case obisnuite atmosfera este ca printre orice stradute din Java. Lume OK cu care te simti in singuranta. Pentru ca atmosfera era atat de safe, una din finlandeze a luat casele la rand dand buzna in camere si facand poze la intamplare. Nimeni nu a repezit-o. S-au amuzat inclusiv clientii prinsi in mijlocul actiunii.

      • Aliceee says:

        Ok atunci cred ca e interesant ca turist sa vezi si sa intelegi si partea aceasta a tarii in care esti. Mie cred totusi ca mi-ar fi frica, dar desigur, doar cand esti acolo poti simti ce e bine si ce e rau

  2. Ady says:

    Mda, tulburatoare descierea ta. Ceva similar cu ce ai povestit tu mai sus mi se pare ca era descris intr-un film cu Jean-Claude Van Damme (nu mai stiu cum se numea), insa la vremea aceea il priveam doar ca pe un scenariu si asta intr-un plan secund.

    • The Big Bule says:

      Mda, viata bate filmul.

      PS: Nu imi amintesc decat un singur film cu Van Damme, cel autobiografic cand este luat la bataie intr-o carciuma belgiana de unii care il confunda cu Van Damme. Practic singura sa realizare cinematografica.

  3. Bogdan says:

    Horia, cred ca asta e articolul tau care imi place cel mai mult, dintre cele pe care le-am citit pana acum. Mie unul ai reusit sa imi transmiti o stare, o emotie, multa atmosfera. Hei, ce noutate, iata: Horia e si el personaj in povestile lui. Are si el ganduri, sentimente, frici.

    • The Big Bule says:

      Cumplit!

      • Bogdan says:

        Iarta-ma! 🙂 Vreau sa spun ca de obicei te tii mai departe de subiectele tale, ca un observator distant. Tu zici ca te zombifici (e o faza, stiu), dar poate e primul simptom ca incepi sa te simti din ce in ce mai aproape de poporul asta, fara sa stii. Sau poate ma aberez eu, pur si simplu.

      • Gec says:

        E bine bai! Relationezi cu cititorii, transmiti mai mult decat niste poze, transmiti o stare pe care o simti. “Vocea de blogger” vorbeste si e inteleasa. Eu as prefera mai multe posturi ca asta (cu feeling) decat restul (informative report: am fost colo si am vazut aia si ailalta). E ca un film sau ca o carte buna, care te acapareaza, nu ca si cum as citi o carte de geografie.

        Bafta!

  4. Vespa says:

    Good report!. As you know I did a photo project in Dolly in the late ninties. It was much bigger than it is now but definitily more chaotic. Also the girls were more aggressive.. I hope the autorities will do something about it before it becomes turistic. If i am not wrong the sexual disease rate is still much lower in red districts of Indonesia than other countries of South est Asia.

    Cheers. I wait for you in Cambodia!

    • The Big Bule says:

      Ciao Luca
      No idea when I get to Phnom Penh. I have no idea about diseases in red districts of Indonesia either. Overall the country is said to have lower rates than SE Asia. Since Dolly and such are only for the locals, I wouldn’t be surprised if the rate were lower than Thailand or Cambodia. Its scary though that those who pay can do anything they want.

      Surabaya will not be anytime soon “touristic”. It’s still a mammoth which most tourists who get there hate. Even Lonely Planet hates it.

      Cheers!

  5. Simona says:

    “Antropoloage aventuriere, in varsta de 26 de ani, iubitoare de tarie, cand lesbiene, cand hetero, calatoresc in Africa si Asia, scriu carti, fac sex si antropologie.”

    Genial! Asta se cheama adevarata cercetare. Si tu se pare ca devii un cercetator experimentat, înconjurat de personaje în peisaje inedite. Nu te mai vad în alta parte. Ti se potriveste prea bine 😉

  6. The Big Bule says:

    @Simona. Buna. Ma bucur ca ai gasit interesant postul. Nu sunt cercetator. Ma consider mai aproape de “gura-casca”. Finlandezele, de exemplu, se pricep ceva mai bine la cercetat.

    @Gec. Da domnule, inteleg ce spui. Totusi, nu toata lumea poate fi impacata. Momentan, acestea sunt lucrurile care ma intereseaza si pe care doresc a le impartasi citititorilor.

    PS: Apropo, urmeaza niste posturi de documentare a Timorului de Est 🙂 Va astept in continuare pe blog.

  7. Marius says:

    Finlandezele au si ele un blog sau doar scriu carti ? Par foarte descurcarete si sunt foarte curios ce inseamna hardcore in Africa 🙂

    • The Big Bule says:

      Hey Marius. Nu cred ca au blog. Intreb cand le mai vad.

      Nu am detaliat subiectul, caci postul era despre Dolly, nu despre finlandeze. Daca tot intrebi banuiesc ca ar trebui sa raspund. Hardcore in Africa inseamna rapiri in Nigeria si ritualuri voodoo dubioase in Benin. Teribil!

  8. Marcel says:

    Trebuia sa fie :
    “Antropoloage zombie aventuriere, in varsta de 26 de ani, iubitoare de tarie, cand lesbiene, cand hetero, calatoresc in Africa si Asia, scriu carti, fac sex si antropofagie.” si era un film de Tarantino.

    Oricum sex sales, cred ca este articolul cu cele mai multe comenturi. 🙂

    • Big Bule says:

      Da domnule, sex sales! Cativa amici mi-au cerut o cronica cu Big Bule intr-o casa de toleranta 🙂 Din pacate nu frecventez asemenea locuri. Poate in Japonia intr-un “image club”.

      Apropo de antropofagie, acum sunt in Jakarta la Taman Indonesia Mini Indah, un fel de mega Muzeu al Satului cu case de peste tot din arhipelag. Am stat de vorba cu un papuan tribal de vreo 60 de ani (nu stia cati ani are), adus sa ciopleasca sculpturi, care in copilarie a mai prins canibalism. In copilarie parintii i-au dat sa manance ochii dusmanilor din tribul vecin = copiii nostri trebuie sa devina mai ageri decat copiii lor 🙂 Apoi au venit misionarii si l-au facut protestant, iar de cand sta pe langa Jakarta a devenit musulman.

      Ce traseu! E mai tare decat intr-un film de Tarantino.

  9.  
Adaugă un comentariu: