Pin It

Masca de saman javanez

Masca de saman javanez

SOLO. Insula Java. Indonezia. Ceea ce credeam a fi o plicticoasa serbare universitara, cu angajamente pompoase si nesfarsite politeturi javaneze,  s-a dovedit a fi un frumos spectacol de dans, forma si culoare. Atasez cateva poze si unele idei pe care le rumeg de cand imi fac veacul pe-aici. Acceptati tonul… academic 🙂

Ceremonia a punctat un solemn Deklarasi Javanologi, documentul prin care Universitatea Sebelas Maret UNS isi lanseaza propriul sau centru de studii javaneze.

Centrul, aflat in capitala culturala a Javei – Solo/Surakarta, se va ocupa cu identificarea si conservarea traditiilor muribunde, impreuna cu arhivarea si promovarea intregului “corpus” al culturii javaneze.

Javanezii formeaza mai bine de o jumatate din populatia Indoneziei, adica aproximativ 120 milioane de oameni. Principalele limbi vorbite sunt sunda, in vest, si jawa, in est, fiecare cu nenumarate dialecte. In prezent javanezii traiesc peste tot in Indonezia (in Papua formeaza deja 50% din populatie!), dar si in Olanda, Malaezia, Surinam si Africa de Sud. Deci, sunt multi!

Institutionalizare culturala

Eroii javanezi aduc rectorului UNS batul simbol "tombak"

Eroii javanezi aduc rectorului UNS batul simbol "tombak"

Actiunea universitatii UNS se inscrie in politica oficala a Indoneziei ultimului deceniu de institutionalizare culturala a traditiilor arhipelagului. Numeroase entitati administrativ-cultural-sociale se ocupa activ de cercetarea si promovarea culturiilor traditionale. Dincolo, insa, de componenta nationalista, de interesul stiintific, brandul de tara, turism sau de ecologie, asemenea actiuni au loc pentru ca natiunea traieste inca in ritmul mentalitatii traditionale.

Adat-ul, adica datina, ramane un reper important, atat in viata privata, cat si in cea publica, chiar si cand devine doar un simbol. Spre exemplu, spectacolul ritual de marionete, wayang kulit (acela de 8 ore, am scris aici), nu este folosit numai la nunti, botezuri, circumcizii ori purificari, ci si formal pentru inaugurari de cladiri, ceremonii scolare sau evenimente ministeriale din Java.

Anumite traditii nu sunt recuperate, deci, doar pentru circuitul muzeal ori pentru autobuzele de turisti, ci reanimate si racordate la pulsul vietii de zi cu zi. Cu care raman compatibile. Pot cita cazul Wayang Orang-ului, teatrul javanez de actori, ce ofera reprezentatii din epopeile hindu Ramayana si Mahabharata, alternate cu episoade moralizatoare si comice improvizate pentru publicul curent. Acum 15 ani, ultimii actori-depozitari ai traditiei se zbateau muritori de foame intre doua-trei spectacole anuale pentru antropologi. De altfel, limba in care se desfasoara reprezentatiile este javaneza veche, pe care putini o inteleg. Astazi, teatrul Taman Sriwedari din Solo a fost renovat cu sprijin ministerial, deschis cu taieri de panglica de nivel inalt si si-a reluat functia de divertisment public. Spre deosebire de showurile cu butaforie, suprapret si erotica adresate turistilor de la Prambanan sau din Bali, aici se practica in continuare teatrul traditional. Ma duc saptamanal acolo. Sun fan!

Deveniti un fel de bugetari, cei 40 – 50 de actori si muzicieni au obligatia de a crea zilnic spectacolele repertoriului de teatru javanez. S-au adaugat doua ecrane pe care se proiecteaza sumarul episoadelor in bahasa indonesia. Platitorii celor 3000 de rupii (0.3$) sunt aceiasi spectatori care au urmarit dintotdeauna teatrul mitologic. Oameni simpli, parinti fara venituri care isi scot copii la teatru si nelipsitii conducatori de becak care stau calare pe scaune, se scarpina in fund si intre degetele de la picioare, razand ca dementii.

Arta ca mediator al traditiei

Gamelan

Gamelan

Educatia artistica care se practica in scolile indoneziene faciliteaza si aceasta pastrarea contactului cu traditii ale arhipelagului, chiar si in medii ceva mai cosmopolite. Nu am vazut pana acum vreun spectacol de dans contemporan care sa nu contina trimiteri catre simboluri javaneze.

Altfel, majoritatea celor care au trecut prin scoala au trecut si prin destule ore de dans si muzica. Disciplinele sunt obligatorii in programa de educatie si numerosi le continua pana la Universitate. Preocuparile artistice din Java ma uimesc incontinuu. A devenit o obisnuinta sa vad prin oras grupuri de tineri care repeta un cantec, un dans, picteaza, cioplesc ceva sau aduc flori pentru a decora o ceremonie. In fiecare casa exista instrumente muzicale.

Nu este surprinzator, asadar, ca actuala generatie tanara, obsedata de facebook si de pop-cultura indie, inca gaseste cool cantatul la gamelan si excitant sa invete un dans traditional javanez. Iar daca este vorba de masti, monstri, samanism, erotism, meditatie ori spiritism traditional cei mai activi promotori sunt studentii. Cei de la Institut Seni Indonesia ISI (Scoala Inalta de Arte) din Solo si Jogja, pasionati de manga-ul japonez, au preluat acum sarcina de a invia wayang beber-ul, teatrul traditional javanez de banda desenata (ma rog, pictata). Nu ma indoiesc ca in cativa ani, voi putea asista la spectacole de wayang beber, unele cu episoade Ramayana, altele probabil cu tenta punk-urbana.

La ceremonia dedicata javanologiei, rectorul si comitetul universtiar au invitat dansatori reog din Jawa Timur (Java de Est), reprezentanti ai unor traditii samanice. In spectacolele traditionale acestia danseaza de multe ori in transa indusa de substante psihoactive. Uneori consuma sticla pisata pentru a demonstra puterea conferita de spiritele ce ii poseda.

Ce este cultura javaneza?

Dans samanic reog. Din pacate fara sticla pisata

Dans samanic reog. Din pacate fara sticla pisata

In sens larg inseamna tot ceea ce se gaseste in Java: de la nasi goreng, krupuk si tempe pana la animisti baduy, dialectul “necioplit” din Surabaya, transexualii waria care umplu colturile insulei, chinezi javanezi care nu mai vorbesc chineza, sultani, cultul pentru vulcani, ocean, stramosi, strain s.a.m.d.

In sens restrans termenul se foloseste de regula pentru traditiile lingvistice, artistice, folclorice si religioase ale insulei. Limba si retorica javaneza, numeroase forme de teatru, arta decorativa, traditiile vestimentare se regasesc frecvent in vietile oamenilor. In ciuda imaginii Indoneziei de “cea mai mare tara musulmana” (expresie ce creaza mai degraba confuzie), Java ramane puternic impregnata de un melanj religios hindu-budist-animist, la care au fost altoite elemente musulmane si crestine. De altfel, cu exceptia unor minoritari puristi, formati  indeosebi in ultimele decenii, javanezii raman extrem de atasati mostenirii hindu si respectuosi fata de sincretismul religios.

In ceea ce ma priveste, cultura javaneza exprima in primul rand sinteza si toleranta pentru diversitate. Religia traditionala javaneza – kejawen – cu idealul sau de armonie si non-conflict constituie o expresie a acestei traditii. In cadrul mentalitatii kejawen, Islamul este privit drept o componenta a acestei spiritualitati integratoare.

Am avut ocazia sa il cunosc pe unul din nepotii sultanului Pakubuwono din Solo (il voi prezenta, cred, intr-un post viitor, dupa ce ne mai intalnim de cateva ori). I-am spus ca, intre altele, am ajuns in Indonezia si pentru a invata despre Islam. A fost amuzat si m-a intrebat de ce nu m-am dus in Egipt pentru aceasta: “Jawa may not be the best place to learn about Islam! We’re all Muslims, but as Jawanese we uphold the Kejawen!

Sefii Universitatii. Rectorul in mijloc. In spate pasarea hindu Garuda, simbolul Indoneziei

Sefii Universitatii. Rectorul in mijloc. In spate pasarea hindu Garuda, simbolul Indoneziei

Reprezentare idealizatoare a universului javanez

Reprezentare idealizatoare a universului javanez

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , , , , ,
2 comentarii la “Declaratia de javanologie”
  1. Lucian says:

    Poate ca e mai bine asa, ca Java nu e cel mai bun loc pentru islam; nu stiu de ce am impresia ca exista destule locuri pe unde instalarea islamului a avut ca rezultat un fel de uniformizare fortata, atona si rigida, in dauna specificului local; cum ar fi Pakistanul majoritar islamic versus India, ramasa mai departe toleranta si multiconfesionala; din ce am vazut eu islamismul de astazi pur si simplu nu pare a fi foarte compatibil cu varietatea (diferentierea) culturala.
    Ar fi fost pacat de Java ca islamul sa se implanteze acolo cu toata forta, ca in alte locuri. Probabil ca javanezii si islamismul au facut mai degraba un mic compromis local :)… ceva in genul catolicismului de prin Anzi.

    • Big Bule says:

      Salut Lucian. Ma bucur sa te citesc.

      Nu am vizitat decat doua tari musulmane: Indonezia, care este expresia diversitatii si tolerantei si Malaezia, expresie a dictaturii unei minoritati etnice si religioase. Insa din cate inteleg, lumea islamica este un mozaic de culturi si nu un monolit.

      Islamul in Java are patru secole, insa numai in ultimii 30-40 de ani a inceput sa fie practicat “cum trebuie” de un numar mare de oameni. Spre exemplu – jilbabul este relativ recent in Java, iar majoritatea femeilor musulmane inca nu il poarta.

      Islamul local din Java (amestecat cu tot soiul de traditii si conceptii javaneze) se confrunta astazi cu un Islam oficial, de inspiratie araba, mai ortodox. Exista o tendinta a persoanelor educate in religie sa se “lepede” de mostenirea javaneza, considerandu-o depasita. Mai exista si un soi de vag secularism prin orasele mari gen Jakarta sau Surabaya. Nu este clar cine va castiga pe termen lung. Daca nu va exista vreo criza sociala sau politica, inclin sa cred ca Islamul va ramane javanez in Java.

  2.  
Adaugă un comentariu: