Pin It

MAUMERE. Insula Flores. Indonezia. [ scris pe 17 februarie ] In turul insulei Flores pe care l-am facut in preajma Craciunului nu am ajuns pana in extremitatea estica, despre care imi inchipuiam ca este interesanta din punct de vedere cultural. Venind, insa, dinspre Timor, Alor, Solor – am pus piciorul si in Larantuka. Orasul este centrul ultimei comunitati de portughezofoni din Indonezia si, probabil, cel mai catolic loc din intregul arhipelag.

Lewoleba – Waiwerang – Larantuka

Insula Solor vazuta din golful Larantuka (foto de pe floresnews.com)

Insula Solor vazuta din golful Larantuka (foto de pe floresnews.com)

Sosit dis de dimineata din Lamalera, de la vanatorii de balene, am fugit spre port si m-am imbarcat pe un mic vapor. Cursa Lewoleba (insula Lembata)– Larantuka (insula Flores) este zilnica, la orele 08:00 si 13:00. Dureaza patru ore. Am calatorit pe puntea de lemn a vaporului impreuna cu un baiat, Franciscus – traficand de fildes intre insule – si doua capre chinuite de caldura. Televizorul de pe vapor difuzeaza karaoke cu Deddy Bartels, un personaj care m-a insotit obsesiv pe toate vapoarele (in curand clipuri). Peisajul este magnific. Se pot admira insule in toate directiile, piscuri vulcanice, ferme de perle frumos ordonate, barci traditionale de pescari si tot felul de pesti care se misca pe suprafata apei in salturi stranii.

In singurul oras al insulei Adonara se face o scurta escala. Waiwerang are case construite chiar deasupra marii. Oamenii stau la balcoane si pescuiesc, altii isi arunca galetile cu gunoaie direct in mare. Imi imaginez, insa, ca la furtuni valurile intra pe geam. Oprirea in micul port aduce la bord o invazie de copii desculti care alearga printre pasageri cu oua fierte si fructe strigand Rambutan, Salak, Telor Rebus! Vaporul se desprinde de port si brusc toti sar inapoi incercand sa prinda tarmul. Unii nu ajung asa ca nu au ce face si sar in apa. Ghinion!

Larantuka

Franciscus imi vorbeste despre Larantuka si aflu ca in oras inca mai exista un monarh catolic cu frumosul nume Don Tinus Diaz Viera de Godinho. Imi notez cateva informatii si, evident, ma hotarasc sa il intalnesc. Am cunoscut pana acum regi protestanti (am scris aici), animisti (am scris aici), musulmani (scriu mai incolo), dar niciodata catolici. 🙂

Biserica din Larantuka, muntele Ile Mandiri in spate (foto de pe floresnews.com)

Biserica din Larantuka, muntele Ile Mandiri in spate (foto de pe floresnews.com)

Orasul ma surprinde. Toata lumea il contrarecomanda ca fiind un loc neinteresant si urat, cel mult bun ca punct de tranzit catre Alor. Probabil din cauza ca nu multi au ajuns pe aici, iau de bun ce scrie Lonely Planet si isi inchipuie ca este un fel de Maumere. Larantuka este curat, plin de case pictate in culori vii si o bogatie de flori. Catedrala, bisericile si manastirile din centru ii dau un aspect distinct. Ador faleza lunga, impecabil intretinuta, cu banci, gazon si arbusti aranjati cu gust, indragostiti plimbandu-se, statui de sfinti catolici si un monument dedicat Fecioarei Maria. Cartierul rezidential de langa catedrala Reinha de Rosary ma face sa ma gandesc ca asa ar arata Polonia, daca ar fi tara tropicala. Orasul se gaseste sub muntele vulcanic Ile Mandiri, a carui simetrie domina privelistea. Inspre mare se vad conurile vulcanice din Adonara si Solor si numeroase ambarcatiuni de pescari. Este un loc perfect pentru relaxare ori pentru scris carti cu privirea inspre zari.

Imi fac tura de oras, cu rucsacul in spate, cautand cel mai ieftin loc de cazare. Ma opresc in magazinul unor chinezi. M-am obisnuit sa am incredere in acestia. Au intotdeauna informatii corecte si cu ei pot comunica folosind logica. Sonny, unul din proprietari are amabilitatea sa ma plimbe prin oras cu motocicleta. La netcafe, la travel agent, la hoteluri si, in cele din urma, la micul palat. Este prieten cu unul din nepotii regali si mi-a aranjat la telefon o intalnire. Sunt un om norocos!

La vila regala a familiei Diaz Viera de Godinho

Ne anuntam sosirea, iar unul din servitori ne invita in sala de oaspeti. Ma simt stanjenit pentru ca inca nu mi-am schimbat hainele transpirate dupa o zi de calatorie. Suntem primiti, cu ospitalitate, de fiica ultimului rege Don Lorenzo III DVG (1913-1982) si de sotul acesteia, domnul Inyo Fernandez. Sunt imbracati elegant si interesati sa afle cine este strainul din Romania. Ma prezint si schimbam politeturi. Discut in principal cu dl. Inyo. Aflu ca vizitatorul precedent a fost ambasadorul Braziliei in Indonezia. Date fiind conditiile primirii, ma simt privilegiat.

Alaturi de noi se afla si dl. Herry, nepot al regelui. Sunt placut surprins, dl. Inyo nu cunoaste fotbalisti, dar stie multe alte lucruri despre Romania (insula neolatina in mare slava, politica lui Ceausescu si tarile in curs de dezvoltare, comunism, integrare europeana). Are alta stofa (intelectuala) fata de regii rurali si sefii de trib intalniti prin Nusa Tenggara Timor. Ochii albastri ii tradeaza originea mixta. Are stramosi portughezi. Se trage dintr-un anume Montero, venit din Lisabona acum doua secole. De altfel, intreaga istorie a familiei regale din Larantuka sta sub semnul contactelor cu europenii. Imi spune ca este un topasses sau un larantuqueiro adica locuitor din Flores cu sange portughez. Inca mai sunt cateva mii care arata diferit si vorbesc diferit – dialectul lor are numeroase cuvinte europene.

Timp de aproape trei ore discutam despre istoria si prezentul familiei regale. Imi arata documente, fotografii de arhiva, iar in cele din urma dl. Inyo mi-a desenat pe jurnal intreaga lista regala. Vorbim in bahasa indonesia. Regret ca nu vorbesc mai bine limba astfel incat sa inteleg toate nuantele. Nivelul meu este suficient pentru triburi, aici insa am nevoie de un vocabular mai elevat.

Camera din vila regala in care am fost primit (foto de pe nttonlinenews.com)

Camera din vila regala in care am fost primit (foto de pe nttonlinenews.com)

Istoria regilor din Larantuka

Am cautat pe internet si nu exista informatii despre acest puternic centru catolic din Indonezia (un articol am gasit aici, despre vila regala). Imi face placere sa public cateva lucruri pe care le-am aflat discutand cu dl. Inyo.

Arborele genealogic al familiei incepe in secolul XIII, cand un print hindu din estul Javei, Patigolo Arakian, se casatoreste cu o printesa localnica, nascuta din muntele Ile Jadi, cunoscuta sub numele de Dona Watuwele. Urmeaza un sir de regi pagani (raja kafir), mariaje si aliante cu regi din insulele vecine Adonara si Timor, conflicte teritoriale cu sultanul din Bima, Sumbawa (granita trasata la anul 1580) si cu sultanii din Sulawesi.

Pe la finele secolului XVI, portughezii sunt alungati de catre olandezi de peste tot din arhipelag, din Solor, Malacca, Makassar si chiar si din anumite zone din Timor. Se refugiaza cu tot cu misiuni dominicane in Larantuka.

Conform traditiei familiei, primul rege catolic este Raja Adowuring, care, cu putin timp inainte de deces, in 1649, a cerut spovedanie si slujba de inmormantare catolica. Conform documentelor, primul rege convertit la catolicism este Ola Adobala (n. 1645). Dupa botezul din 1665, episcopul portughez Henrique ii da numele de Don Francisco Ola Adobala Diez Viera de Godinho. Acesta primeste titlul si functia religioasa de ere presidenti. Este primul din cei opt regi catolici.

Arborele genealogic pre-catolic, scris de dl. Inyo

Arborele genealogic pre-catolic, scris de dl. Inyo

Catolicismul special al regilor din Larantuka

Interesant este ca, dupa ce portughezii au parasit Larantuka, cu tot cu preoti si calugari, regii catolici locali au preluat functii religioase – oficiind botezuri, nunti, inmormantari si organizand activitatea bisericii in calitate de episcopi. Fecioara Maria a fost proclamata simbolic regina a Larantuka, iar regii au devenit reprezentati ai acesteia in tinutul Sikka, Flores. Pana astazi se pastreaza si cel de-al doilea nume al orasului LarantukaReinha Maria (Regina Maria). Cand olandezii au reinceput sa colonizeze Flores, acestia au gasit in Larantuka un puternic centru crestin, izolat de Papa timp de aproape 150 de ani.

Dl. Inyo a tinut sa imi precizeze ca regatul din Larantuka a incetat de jure si de facto in anii ’60, dupa ce insulele estice au fost incorporate in Indonezia. Nu am obtinut un raspuns satisfacator cu privire la motivele dezintegrarii regatului, in conditiile in care in Indonezia de astazi continua sa existe peste 400 de monarhi locali. Raspunsul primit a fost diplomatic si patriotic (indonezian).

Stiu insa ca insulele crestine – Flores, Timor, Maluku si Papua au fost ultimele incorporate in Indonezia. Spre deosebire de Java, Bali sau Kalimantan, in aceste insule olandezii au avut si o puternica sustinere locala, care a refuzat inglobarea in statul indonezian.

Datorita, insa, stransei legaturi a familiei cu religia catolica, functia de ere presidenti ramane valabila, iar cel mai important atribut regal continua sa existe. Slujba zilnica de la catedrala se oficiaza, de altfel, in limba portugheza. Familia Diez Viera de Godinho oficiaza (impreuna cu episcopii) toate ceremoniile religioase majore, cea mai importanta fiind procesiunea de Paste, considerata unica in toata lumea catolica. Recent, familia regala a semnat si un protocol de alianta culturala (Memorandum of Understanding) cu ambasadorul Portugaliei in Indonezia

La finalul intalnirii, dl Inyo mi-a adresat invitatia de a participa la procesiunea de Paste, alaturi de familia regala. Evident, m-am bucurat enorm. Ar trebui sa merg. Va fi o ocazie unica de a documenta atat pregatirea procesiunii, cat si evenimentul in sine. Trebuie sa ma pun la punct mai bine cu limba indoneziana, religia catolica si cultura sikka. Si eventual cu o camera foto ori video.

Biserica din Larantuka (foto de pe floresnews.com)

Biserica din Larantuka (foto de pe floresnews.com)

Catedrala catolica din Larantuka (foto de pe floresnews.com)

Catedrala catolica din Larantuka (foto de pe floresnews.com)

Statuie a "Reginei Maria" sosind cu barca (foto de pe floresnews.com)

Statuie a "Reginei Maria" sosind cu barca (foto de pe floresnews.com)

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , , , , ,
4 comentarii la “In vizita la familia regala catolica din Larantuka”
  1. Paul says:

    Excellent report Big Bule! Very very few people actually go there and even fewer explore the place. You should go for the Easter procession. You will understand then why Larantuka is maybe the most Catholic place in South-east Asia.

    If you ever return there I recommend you a trip to Adonara. It is the Muslim island. It has a couple of local kings and has perfect nature and fishing villages.

    When you come to Papua- Sorong drop me a msg. Ciaooo…

    • The Big Bule says:

      Ciao Paul.
      I don’t know if its the most Catholic place in SE Asia (haven’t been yet in Philipines), but it’s definitely the most in Indonezia and Timor Leste. Basically, if you ask people what is specific about East Flores/Larantuka, they all tell you, we are very religious, very Catholic, we worship Jesus!

  2. […] (vezi cazul Larantuka, unde catolicismul a fost perpetuat 150 de ani exclusiv de localnici – am scris aici), iar Timorul lasat pe mana catorva zeci de calugari. Desi portughezii si unii timorezi de est […]

  3. […] florilor si caselor aranjate cu gust mi-a amintit de „capitala” catolica Larantuka din Flores (am scris aici), dar cu mai mult melanj rasial, comert si agitatie stradala. Daca in Sorong am avut parte de […]

  4.  
Adaugă un comentariu: