Pin It

Pe sosea Ruteng-Aimere

Pe sosea Ruteng-Aimere

SOLO. Insula Java. Indonezia. Inainte de a porni din nou in insulele din provincia East Nusa Tenggara – directia Timor – scriu cateva impresii despre Flores.

Am petrecut doua saptamani pe insula, calatorind pe soseaua trans-Flores axa LabuanbajoRutengBajawaEndeMaumere si intorcandu-ma prin nord MbayRiung. Am evitat cele doua atractii turistice principale, insulele Komodo si muntele Kelimut, prima din lipsa de interes, a doua din lipsa de timp.

In urmatorii 5-10 ani, prevad ca Flores va deveni urmatoarea atractie importanta a Indoneziei, dupa Bali si Lombok. La numai 40 de minute de Bali (cu avionul) si cu un brand de rezonanta internationala – KomodoFlores beneficiaza in prezent de numeroase investitii in infrastructura, turism si imagine.

De altfel, peste tot in Indonezia se desfasoara campania de votare a arhipelagului Komodo drept a saptea minune naturala a lumii. Boom-ul turistic va incepe odata cu preconizata deschidere a aeroportului Labuanbajo pentru zboruri internationale (am auzit vorbindu-se de Kuala Lumpur si Singapore). Flores are, intr-adevar, o oferta bogata:

–       natura impresionanta (toata insula este montana, iar coasta are plaje nesfarsite si insule pustii, perfecte pentru snorkelling, scufundari s.a.m.d.)

–       cultura traditionala vie (sute de sate traditionale – pitoresti, fiecare cu obiceiuri locale)

–       parcul natural UNESCO al insulelor Komodo

Trekking la nord de Labuanbajo

Trekking la nord de Labuanbajo

Catolicism si mentalitate tribala

Dupa cum stiti Flores este principala insula catolica a Indoneziei. De fapt, intreaga provincie East Nusa Tenggara este catolica. Cu exceptia insulei Sumba, unde lucrurile sunt ceva mai amestecate, Flores, Timor si insulele mici din zona, Solor, Lembata, Pantar, Alor, sunt crestine. Catolicismul a fost adus aici de portughezi, care au pus prima oara piciorul pe Solor. Exista zeci de manastiri peste tot precum si seminarii teologice. Langa Maumere am vizitat seminarul teologic din Ledalero, singura scoala superioara de pe insula. Acolo se formeaza marea majoritate a preotilor catolici din insula.

Insa, la fel ca in restul Indoneziei, traditiile pagane sunt vii. Cu toate ca unii tineri din sate au celular ultimul racnet cu facebook, inca se mai fac sacrificii de animale pe pietrele unui rumah adat, iar de Paste se scot simboluri falice ale fertilitatii (populatia ende). In satul Todo, spre exemplu (populatia ngada), ceremonia anuala a satului are nu numai o slujba catolica, ci si o procesiune intre biserica si casa ceremoniala a tribului, urmata de un ritual cu toba din piele de om.

Mai mult, am fost surprins sa descopar faptul ca mentalitatea tribala si de clan este foarte puternica. Desi autobuze si camioane strabat insula in toate directiile, uneori este o adevarata provocare sa afli anumite informatii. Fragmentarea insulei in cinci zone cultural-lingvistice este adancita si mai mult de realitatea rurala. Oamenii nu stiu ce se afla/intampla dincolo de raza comunitatii de care apartin (de multe ori identificata prin „parohie”, concept care s-a suprapus pe cel de sat/trib). Cand am calatorit spre sud, spre Denge si Wae Rebo (am scris aici), m-a surprins faptul ca nici un conducator de ojek nu avea idee despre destinatie (la 3 ore). Iar cand am ajuns in sud, in satul musulman Dintor, oamenii nu stiau de satele de langa Ruteng si Cancar de unde am venit.

Atat in satele manggarai (patriarhale) cat si in satele ngada (matriarhale) identitatea de clan joaca un rol important in organizarea sociala. Am vizitat sate in care familiile traiesc impreuna, in rumah adat, dupa reguli stabilite de sute de ani. Mariajele sunt si acestea guvernate de reguli specifice. In Bena, spre exemplu, mi s-a explicat ca nerespectarea cutumei de casatorie duce la excluderea din clan sau, in caz de ofensa majora, la pedeapsa capitala (nimeni nu a vrut sa imi spuna, insa, cand a avut loc ultima executie).

Seminarul teologic din Mateloko, coarne ngada si cruce catolica

Seminarul teologic din Mateloko, coarne ngada si cruce catolica

Bule vs bastinasi

In calitate de vizitator am gasit ca, dincolo de miile de saluturi „Hello Mister!” sosite din toate directiile, oamenii sunt neinteresati de interactiune. Pentru majoritatea locuitorilor insulei (foarte monoculturali, de altfel) aparitia unui bule nu este nimic altceva decat o ocazie de tranzactie (transport cu ojekul, o vizita la un obiectiv turistic sau o incercare de a oferi cazare contra cost). A trebuit sa negociez pretul local pentru fiecare lucru pe care l-am platit. E drept ca si daca as fi platit pretul cerut de localnici, tot „dirt cheap” ar fi fost. In Flores singurii care nu inseala la bani sunt musulmanii (de regula originari din Java, Sumatra ori Sulawesi) si chinezii, acestia din urma fiind si cei care detin informatii precise cu privire la calitatea drumurilor, optiuni de transport, cazare etc. Ar putea fi si datorita statutului social mai bun al acestora. Si aici se aplica, insa, regula ca pe minoritari te poti baza mai mult decat pe majoritari. O alta exceptie sunt localnicii care au facut studii in afara insulei si au ascos, astfel, capul prin lume. Tanarul casatorit in Maluku pe care l-am cunoscut in Ruteng (am scris aici), prietenoasa familie din Gisi (am scrisi aici) sau doamna adorabila care mi-a inchiriat o camera in Bajawa (hotel Nusantara) sunt localnici cu care am interactionat normal.

In ziua de Craciun am umblat ca un nebun prin strazile din Ruteng cautand o optiune de transport pentru destinatia urmatoare. Tot orasul m-a vazut si, probabil, am fost o priveliste stranie, in mod clar nu din lumea lor – big bule, neras, transpirat, cu doua rucsacuri, mergand apasat in toate directiile, in timp ce lumea sosea alene de la biserica, imbracata frumos de sarbatoare. Din cand in cand un tanar alerga spre mine sa ma intrebe daca nu vreau taxi-ojek prin oras. Nu astept sa mi se ofere nimic din altruism, insa mi s-a parut reprezentativ faptul ca singurul om care s-a oprit sa ma intrebe de sanatate a fost un domn musulman. Venea cu familia de la biserica (in Flores, multi musulmani isi descopera admiratia fata de Iisus, considerat profet de catre Islam). M-a invitat sa dorm la ei si sa servim cina impreuna. „Nu se poate sa fiu singur, tocmai de Craciun!”

Nu cred in ideea de ospitalitate, care este foarte rara, ci mai mult in ideea de obligatie sociala. Concluzia pe care am tras-o este ca localnicii din Flores nu simt ca au nici o obligatie fata de straini (la polul opus ar fi javanezii, care nu se simt in regula daca nu il integreaza pe strain).

Pe langa monoculturalism si tribalism, vizitatorul se intalneste si cu saracia. In Wolotopo, un sat de langa Ende in care am ajuns intamplator, mergand pe jos pe un drum de coasta, am fost gonit afara din sat de catre tineri care vroiau bani. Satul este fascinant, terasat pe coasta si plin de alei intortochiate intre case. Nu exista spatiu privat acolo, toata lumea traieste impreuna, in jurul casei datinii – rumah adat. Seful satului m-a privit incruntat cand a auzit ca nu doresc sa dorm in sat. Vazand ca toata lumea ma inconjoara, asteptand sa le dau bani, m-am indepartat incet. Nu au cersit cei mai sarmani, ci cocalarii locului, cu celulare si cercei in ureche, venind dupa mine si varandu-mi pungi cu bani sub nas.

Localnicii nu sunt, insa, agresivi, chiar daca viata grea isi pune amprenta. In Flores am vazut pentru prima oara (in Indonezia) copii plangand si parinti pleznindu-i, ca in Romania. In Java nu exista asa ceva.  Cei mai multi oameni sunt insa timizi, cu comportament de tarani sfiosi. Vizitatorul se va simti in siguranta. In autobuzul dintre Ende si Maumere cativa oameni vorbeau despre mine amuzandu-se (piele alba, om mare etc.). Cand o femeie a spus „bule ganteng” (bule chipes), m-am intors si am intrebat-o daca toti barbatii bule i se par “ganteng”. Au amutit de rusine.

Alfel insa, am intalnit destula saracie. Unele sate pe care le-am vazut exprima parca sintagma „lumea a treia”. De la Ruteng inspre sud, catre insula Mulas, multe case nu au nimic sub acoperisul de paie. Cei de acolo dorm pe pamant si traiesc doar cu orez, banane si frunze de cassava.

Ende - femeie spargand pietre pentru constructii

Ende - femeie spargand pietre pentru constructii

Infrastructura si dezvoltare

Flores este o insula renumita pentru calitatea proasta a drumurilor. Numeroase persoane de pe forumul Lonely Planet perpetueaza inca aceasta informatie eronata. In ultimii trei ani soseaua trans-Flores a fost modernizata. Asta nu schimba insa faptul ca, datorita serpentinelor, multora li se face rau de la drum. La fel si sudul insulei – are parte de asfalt neted pana in ultimul catun. Nordul ramane inca plin de cratere (mi s-a spus ca este mai rapid cu barca cu motor pe mare, decat pe sosea).

O alta prejudecata legata de Flores este aceea ca nu se poate calatori in anotimul ploios. Am inconjurat insula timp de doua saptamani in mijlocul acestui anotimp si nu am intampinat probleme (decat poate ca am mers 10 km pe jos, pe ploaie tropicala, din Bena inspre Langa, pentru ca nu am avut rabdare sa stau la discutii cu conducatorii de ojek locali). Singura regula este sa nu te prinda ploaia de dupa-amiaza pe munte. Altfel, o pelerina este esentiala.

Economia insulei nu este foarte dezvoltata. Nu exista industrie. Agricultura ofera singurele exporturi (cafeaua din Flores are o oarecare notorietate, la fel ca si bananele care ajung in Bali). La hotelul din Maumere am cunoscut un grup de javanezi din Bandung care se ocupau cu pescuitul de ton pentru japonezi, acesta fiind, din cate am inteles, singurul export din Flores in afara Indoneziei. Cele doua hoteluri de patru stele din Labuanbajo si numeroasele ce vor fi construite in viitorul apropiat reprezinta, asadar, viitorul insulei. Impreuna cu varanii din Komodo, drogati in tarc pentru ca vizitatorii sa le poata faca poze. Turismul pare cea mai pragmatica solutie de imbunatatire a vietii oamenilor din insula.

Internet se gaseste in toate orasele principale, inclusiv in comune mai mari precum Aimere, Mborong sau Riung. Insula are doar doua ziare, care nu se gasesc pe nicaieri. In linii mari, vizitatorul va fi complet deconectat de la planeta pe parcursul calatoriei. Hoteluri decente exista cu preturi de peste 70 000 rp / camera (7,7$). Eu am stat, insa, la hoteluri ieftine, pentru localnici, platind intre 35 000 – 50 000 rp (3,8 – 5,5$) pe camera. In Bajawa, Ende si Maumere am gasit o oferta buna de hoteluri ultra-ieftine curatele. Ajuta sa spuneti, in orice limba stiti, ca sunteti „studenti”, si nu „turisti”.

Transportul cel mai rapid se face prin „travel” = masini moderne cu aer conditionat, care functioneaza in regim taxi intre orasele principale. Pleaca cand se umplu de pasageri (5 sau 6) pentru preturi de 50 000 – 70 000 rp. Alternativa ieftina si mai lenta este cu autobuze locale (30 000 – 50 000 rp). Acestea ofera conditiile ideale pentru a respira aerul neconditionat al insulei si a socializa cu localnicii, intre un guitat de purcel, lesinuri de serpentina si turbo-folk javanez dat la maxim in subwoofere.

Vedere asupra insulei Ende din varful satului Wolotopo

Vedere asupra insulei Ende din varful satului Wolotopo

Strada in Bajawa (orasul meu favorit in Flores)

Strada in Bajawa (orasul meu favorit in Flores)

Supermarket chinezesc in Flores

Supermarket chinezesc in Flores

Casa de odihna din Mateloko, o oaza de Europa in Flores

Casa de odihna din Mateloko, o oaza de Europa in Flores

Varanul, simbolul insulei Flores

Varanul, simbolul insulei Flores

Hotelul Binatang Labuanbajo

Hotelul Binatang Labuanbajo

Tatuaj catolic

Tatuaj catolic

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , , , , ,
11 comentarii la “Flores: turism, catolicism si mentalitate tribala”
  1. Gec says:

    Bule ganteng 🙂

    E frumos sa intelegi ce vorbesc ceilalti cand ei nu stiu ca-i intelegi, ai acces la o sumedenie de informatii, intelegi glumele, te conectezi altfel la viata locala, ca sa nu mai zic ca te simti superior 🙂

  2. borc says:

    as avea 3 zile de pierdut pe drum intre Ende/Moni si LabuanBajo prin august, imi poti recomanda ceva de treking sau vizitat pe acolo ? exista transport in comun prin Bajawa, Ruteng ?

    • Big Bule says:

      Transportul comun exista pe Trans Flores Highway (Labuanbajo, Ruten, Bajawa, Ende, Maumere, Larantuka) – o serie de autobuze merg in ambele directii de-a lungul insulei pana pe la 16:00.

      Cea mai interesanta zona (natura/vulcani/cultura tribala) este Bajawa. Oras mic, perfect ca baza, din care poti face excursii de trekking la sud (spre Bena) sau la nord (am uitat numele, dar sunt o multime de sate exotice). Din Bajawa sunt multe minibuse (angkot) catre sate. Dupa 30 min te poti da jos si continua pe jos in orice directie vrei. O harta nu strica. Daca vorbesti bahasa la nivel minim este OK.

      Drum bun!

  3. borc says:

    da, am gasit o harta a zonei intr-un ghid si sunt destule pe acolo, mai spune-mi te rog daca se poate ajunge de la Bajawa la LabuanBajo intr-o zi fara sa stai toata ziua in masina. pare o distanta destul de mare pentru standardele locale. Trebuie sa dedic o zi intreaga zonei Bajawa si trebuie s-o scot de undeva…ori din cele 7 de Bali ori din cele doua planuite pentru excursia la Rinca, unde as putea poate sa fac un drum dus-intors si sa nu dorm acolo. ce parere ai ? Multumesc, numai bine

    • Big Bule says:

      Salut. Nu mai tin minte distantele exacte, dar sunt 3-4-5 ore intre orasele principale. Deci intre Bajawa si Labuanbajo probabil ca ai nevoie de 7-8 ore. Sunt o serie de shared taxi-uri. Nu ar trebui sa fie o problema sa iei asa ceva la 15:00 sau 16:00 dupa-amiaza si sa ajungi noaptea in Labuanbajo. Labuanbajo e mic, tipic oras turistic, cu toate cazarile pe o strada principala. Nu e o problema daca ajungi la 2 noaptea. Scoate zile de la Bali pentru Flores. Merita. Nu am fost in Rinca.

  4. borc says:

    Le scot, am inteles. Si am timp sa merg si pe la Ruteng, nu ma agit sa fac dintr-una bucata respectiva.
    Mersi. numai bine

  5. borc says:

    salut bigbule, iti urez casa de piatra si cele bune de sarbatori…flores e foarte misto si articolul este foarte ancorat in realitate

  6. borc says:

    am stat 10 zile prin Flores si pe mare in Labuan Bajo. am gasit un sofer foarte ok si ne am plimbat de la Maumere spre sud, apoi din Bajawa spre vest.

  7. borc says:

    am gasit un sofer foarte bun, il pot recomanda oricui daca e nevoie, am schimbat 3 in prima z

  8.  
Adaugă un comentariu: