Archive for December, 2010

BIMA. Insula Sumbawa. Indonezia. Am ajuns in Bima, insula Sumbawa. Este un oras tropical amortit, inconjurat de peisaje fascinante. Saracie. Capre. Oameni care calatoresc pe autobuze. Este primul stop in Nusa Tenggara, arhipelagul insulelor de sud-est (din Lombok pana in Timor). M-am cazat la un super hotel local. In curand plec sa caut un net cafe si apoi prin oras.

Am zburat cu Merpati Airlines din Surabaya pana in Bima/Raba. Am avut ceva semne de intrebare daca o sa ajung azi in Sumbawa, pentru ca, in stil indonezian, s-au schimbat orele de zbor de doua ori pana acum (fara a fi anuntat), si pe deasupra nu mi-au generat in sistem numar de bilet electronic asa ca in aeroport am alergat intre ghisee. Morala este ca in Indonezia sa verifici cu o saptamana inainte si cu o zi inainte orele de zbor, altfel te trezesti ca avionul pleaca mai tarziu si nu mai prinzi conexiunea (si nu ai timp sa schimbi zborul la agentie) sau ca pleaca cu o ora mai devreme si ajungi la aeroport dupa ce au inchis check-in-ul. Am fost in ambele situatii :-).

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , ,

Comments 2 Comentarii »

SURABAYA. Insula Java. Indonezia. Am creat un cont twitter pentru amplecat.ro. O sa il actualizez prin SMS cu mesaje de maxim 140 de caractere. Avantajul este ca pot sa il actualizez din orice tara ma aflu, schimband doar numarul la care trimit SMS. Mesajele apar pe blog in timp real.

In general nu imi place ideea de a petrece timp cu administrarea blogului, dar contul de twitter este suficient de simplu pentru a nu fi un task in plus.

Sub harta cu pozitia mea curenta, din dreapta blogului, vor aparea scurte mesaje info pe care le trimit prin SMS. Voi folosi contul pentru:

  • A anunta ca sunt OK atunci cand in Indonezia se mai anunta cate un tsunami, eruptie ori atentat (si de regula sunt trezit la miezul noptii de familie si de prieteni, alarmati de ceea ce vad la stiri)
  • A trimite scurte mesaje de pe drum, cand nu am internet

Acum inteleg la ce poate fi de folos Twitter-ul.

Tags: ,

Comments 0 Comentarii »

MONAS, simbolul Jakartei

MONAS, simbolul Jakartei

SOLO. Insula Java. Indonezia. In postul anterior (aici) am prezentat cateva impresii din nordul si centrul orasului, zonele de zgarie-nori si cartierele istorice: Kota Tua, cel olandez si Glodok, cel chinez.

Mai putin cunoscut de vizitatori, dar reprezentativ pentru istoria moderna si contemporana a orasului este cartierul Menteng, probabil cel mai frumos din „marele durian”.

La sud de centru, Menteng a fost prima parte rezidentiala moderna a Jakartei. Construit de olandezi prin anii ’20, cartierul a ramas o oaza (mare) de verdeata si liniste in inima colosului. Aici se poate respira, trece strada si, foarte important, nu se vad/miros canale.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , , , , , , ,

Comments 1 Comentariu »

SOLO. Insula Java. Indonezia. Atasez cateva poze din universul Jakarta.

Prima poza este facuta in restaurantul WC din Pacific Mall, un loc chic unde lumea mananca pe closete frumos aranjate. Este un restaurant mediu pentru Jakarta cu preturi intre 5$ si 20$, dar scump comparat cu restul tarii, care plateste 0.5$ pe o masa (si un loc pe banca de warung).

Restaurant WC

Restaurant WC

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , , , , , , ,

Comments 0 Comentarii »

Trafic de duminica

Trafic lejer de duminica

SOLO. Insula Java. Indonezia. Jakarta a fost o surpriza placuta. Dupa ce am tot citit cat de poluata, aglomerata, murdara si stresanta este capitala cu infinitele sale suburbii, m-am asteptat la ceva teribil. Insa dupa patru luni in Indonezia nu pot sa spun ca Jakarta m-a agresat in vreun fel.

Orasul este interesant in calitate de capitala, este locuit de indonezieni, cu care m-am obisnuit, ofera o multitudine de situri ce merita explorate si o infinitate de posibilitati de entertainment, avand sute de mall-uri. Standardele sunt vest-europene, depasite uneori cu originalitate asiatica. Iar mizeria din suburbii este si aceasta cat se poate de asiatica in mirosuri, culori si crampeie de viata. Dar nu am vazut nimic cu adevarat socant.

Mall-uri si zgarie nori

Am avut o gazda din mediu diplomatic, Jap, un tip de 36 de ani, foarte informat. Excelent pus la punct cu Romania (turco-tatarii din Dobrogea, secui, Republica Moldova, gagauzi, Transnistria etc.), pe care o va vizita imediat ce intram in Schengen. A fost o placere sa discut cu el. Ca backpacker fusese la uiguri in Urumqi si Hotan si in destinatii pe care indonezienii (de obicei obsedati de Occident) nu le iau in calcul pentru un concediu, precum Tarile Baltice ori Serbia. Am cunoscut alte cateva persoane din acelasi mediu jakartez: colegi de la ambasade, camere de comert straine, persoane educate, iesite prin lume, cu mentalitate urbana, individualista si pretentioasa. Ne-am socializat in cateva „rezervatii” ale orasului – mall-uri, intr-un zgarie nori rezidential din cartierul de business si la festivalul de film JIFFest (Jakarta International Film Festival), unde am primit cateva invitatii.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , , ,

Comments 0 Comentarii »