Pin It

Autobuz relativ full

Autobuz relativ full

RUTENG. Insula Flores. Indonezia [scris pe 22 dec] De la Labuanbajo am luat rata de Ruteng, insa am coborat la mijlocul drumului (15 000 rp / 1,8$) pentru a merge pe jos prin sate. Terminalul Labuanbajo este la 8 km in afara orasului, inconjurat de gradini de zarzavaturi, vaci cu belciug si cotete de porci. Fiind aproape de Craciun nu a fost prea multa miscare – cativa baieti asteptand clienti cu ojekul (taxi-motoreta) si cateva camioane de pasageri asteptand sa fie full. In Manggarai, ratele-camion dintre sate transporta oameni, vaci, motociclete, gaini, mobila si orice altceva trebuie. Nu exista limita cu privire la gradul de incarcare in si pe camion.

Manggaraii din sate sunt prietenosi, insa aparitia unui bule mergand pe jos printre casele lor este echivalenta cu o intalnire de gradul trei. Carduri de copii s-au tinut dupa mine, iar cand ma opream undeva veneau toti vecinii sa ma vada. Copiii din clasele primare nu stiu prea bine bahasa indonesia. Toti merg la scoala, dar numai de pe la 11-12 ani devin fluenti in limba oficiala a statului.

M-am plimbat cateva ore prin satele din zona. Peisajul este magnific, iar viata rurala ca pretutindeni – gradini (aici in Flores destul de rudimentare), catei, gaini, copii care stau prin copaci sau joaca fotbal desculti, altii care stau cu vacile, cara apa de la izvor s.a.m.d. Casele sunt in general simple, cele mai sarace cu pereti din impletitura de bambus cu motive specifice manggarai, iar altele din pietre sau ciment. Oamenii sunt desculti si poarta maceta la brau. La intersectii sunt uneori troite cu cruci ori mici iesle decorate cu stele, pentru Craciun.

Copil cu maceta

Copil cu maceta

M-am oprit sa mananc ananas la o casa din satul Cunca Lolos. Fiind sezonul ploios nu se fac prea multe fructe (exceptand bananele care cresc tot timpul). Toata lumea vinde acum ananas, iar daca nu vand il folosesc pentru a decora portile. A fost cel mai bun ananas pe care l-am mancat vreodata. Imens, zemos, dulce si foarte parfumat. L-am cumparat cu 10 000 rp (1,1$) si dupa ce l-am mancat mi s-a mai oferit unul cadou. Initial am vrut sa platesc cu o hartie de 20 000 rp si mi-au explicat ca nu au nici un ban in casa. Traiesc doar din ceea ce cultiva, mananca orez, banane prajite si fierturi de frunze. Carne foarte rar, uneori oua si peste. Fac troc in sat daca au nevoie de ceva. Putinii bani pe care ii mai castiga sunt din vanzarea de legume in piata ori din vanzarea de nuci locale, in Ruteng, pentru industria farmaceutica.

In timpul ploii de dupa-amiaza m-am adapostit in casa unor tarani care m-au invitat intauntru. Mi-au oferit banane. Oameni foarte simpli, care nu au decat o mica gradina si cateva gaini. Copiii merg la scoala. In casa, nu am vazut decat scaune, o masa si pleduri pe jos (pamant). Pe pereti, imagini cu Papa Ioan Paul al II-lea, Iisus si decupaje colorate din ziare cu staruri media.

Iata cateva poze:

Intr-o casa manggarai

Intr-o casa manggarai

Casa tipica manggarai

Casa tipica manggarai

Pasune

Pasune

Copii pe gardul bisericii

Copii pe gardul bisericii

Pin It
Tags: , , , , , , , ,
Adaugă un comentariu: