Pin It

Peisaj vazut din autobuzul spre Bima

Peisaj vazut din autobuzul spre Bima

BIMA. Insula Sumbawa. Indonezia. Am schimbat fusul orar deja din Bali, adaugand o ora in plus. Avionul a aterizat punctual in Bima. In avion am petrecut timpul conversand cu un jurnalist de la unul din cele patru ziare locale, care m-a introdus in atmosfera si mentalitatea insulei. M-a salvat si de la nesfarsite negocieri cu vamesii din micul aeroport care taxau pe bule, oamenii albi, cu 10$. Altfel…la control! Din grupul de australieni a cotizat fiecare injurand cu sete.

La aeroport am fost asaltat de cateva zeci de soferi de taxi si ojek, neobisnuit de insistenti (peste media din Java sau Bali). Am reusit sa scap de toti, dupa indelungi parlamentari cu fiecare.

Am iesit la drumul mare si am asteptat autobuzul de oras. Cativa baieti au ramas cu mine, tinandu-mi de urat si incercand sa ma convinga sa accept un transport cu ojek-ul.

In oras am fost la cateva hoteluri decente – relativ scumpe 100 000 rp (11$ camera) si am identificat ceva si pentru bugetul meu. Komodo Hotel este un fel de cladire abandonata, cu 60 000 rp (6,5$) camera, ziduri crapate, asternuturi care nu au mai fost schimbate de luni de zile, panze de paianjen, care sta sa se prabuseasca. Am, insa, cearsaf cu mine si substante anti-tantari.

Kalembo ade! (limba bimaneza) = Scuze/Va rog! (expresie generala pentru orice solicitare politicoasa)

Co-locatar gigant

Co-locatar gigant

De ce Bima?

Pentru simplul fapt ca nimeni nu se opreste aici. Orasul, altminteri capitala regionala cu aeroport, este un punct de tranzit pentru (putinii) turisti care aterizeaza pentru a porni spre sudul Sumbawei, la plaja de surfing Pantai Lakey, ori pentru cei care se grabesc la vaporul de dimineata spre Flores (pentru Komodo) si inopteaza in portul Sape. Am fost, deci, singurul bule din oras. Cat timp m-am plimbat pe aici cred ca m-a salutat toata populatia urbei.

Sumbawa este o insula majoritar musulmana, considerata foarte conservativa. Am vazut, insa, biserici penticostale si baptiste.

Aspectul orasului Bima imi aminteste de Gagauzia si de sudul ucrainean al Basarabiei. Un fel de Ceadir-Lunga ori Tatarbunary tropicale. Capat de lume (desi, mai e ceva pana la capatul Indoneziei), betoane neterminate, un praf incert in aer, caldura opresiva, gradini, pescari mergand alene cu unditele si politisti plictisiti stand la taifas in piata orasului. Plus culoarea locala – oameni care dorm pe strada, chemari de muezin si, ceva nou fata de Java, calatori pe acoperisul autobuzelor. Aici nu exista becak. Oamenii se deplaseaza in oras cu sarete trase de cai. Natura din jurul orasului – golf imens din ocean, munti vulcanici si plaje – este foarte frumoasa.

[ tocmai s-a luat curentul in tot orasul, orele 19:17, sunt pregatit cu o lampa Petzl si cu toate bateriile – celular, laptop si periuta de dinti – incarcate ]

Singura atractie a orasului este fostul palat al sultanului, de pe vremea cand Bima era impartita intre doua regate rivale. Nu am intrat. Am preferat sa pornesc pe jos spre terminal ca sa ajung in Sambori, un sat traditional la 2 ore, unde mi s-a spus ca oamenii traiesc destul de „primitiv”.

Bimanezi

Am facut poze la cateva zeci de oameni, am stat cu alte zeci sa ma prezint (nu se poate sa treci fara sa le raspunzi la salut, mai ales cand coboara de la etaj si apoi alearga dupa tine). Sunt foarte veseli si avalansa de “Hello Mister!” bate tot ce am vazut pana acum in Indonezia. In cele din urma am sfarsit jucand sah cu 4 baieti din Java. Vanzatori nomazi de papuci. Cutreiera de luni de zile arhipelagul, intr-o duba, din Sumatra pana in Flores si vand papuci oriunde apuca. Stil 100% javanez – relaxati, prietenosi, chill – cu tigarile, sahul si chitara. O gura de oxigen dupa bimanezii care m-au fugarit prin piata.

Dupa trei ore de sah a inceput ploaia de orele 16:00 (pana in aprilie este sezon ploios). Ei si-au strans afacerea in duba, iar eu am pornit inapoi spre hotel. In 10 minute orasul a fost inundat. M-am adapostit in magazinul unui chinez. Si aici este plin de chinezi – au magazine de bijuterii, electrocasnice si, in general, orice depaseste dimensiunile unui butic.

[  a revenit curentul 19:25 ]

Surprinzator, in timpul ploii tineretul a inceput sa iasa pe strada. Daca in Java toti se ascund, aici a inceput un du-te vino de copii cu mingile, altii alergand in ploaie desculti si la bustul gol, grupuri iesite cu bicicletele, fete cu samponul spalandu-se pe cap (ploua din cer ca la dus, in 20 de secunde esti leoarca). Toata lumea desculta, bucurandu-se de ploaie. Orasul a prins viata.

Mi-am propus sa ma reintorc in Sumbawa.

Bule muta si... poate castiga

Bule muta si... poate castiga

Javanez cu chitara

Javanez cu chitara

Copii din Bima

Copii din Bima

Fete din Bima. Vesele, fara nici o grija

Fete din Bima. Vesele, fara nici o grija

Copii din Bima jucandu-se in ploaie

Copii din Bima jucandu-se in ploaie

Doamna care prajeste banane

Doamna care prajeste banane

Doamnele care prajesc tahu

Doamnele care prajesc tahu

Pin It
Tags: , , , ,
Adaugă un comentariu: