Pin It

MONAS, simbolul Jakartei

MONAS, simbolul Jakartei

SOLO. Insula Java. Indonezia. In postul anterior (aici) am prezentat cateva impresii din nordul si centrul orasului, zonele de zgarie-nori si cartierele istorice: Kota Tua, cel olandez si Glodok, cel chinez.

Mai putin cunoscut de vizitatori, dar reprezentativ pentru istoria moderna si contemporana a orasului este cartierul Menteng, probabil cel mai frumos din „marele durian”.

La sud de centru, Menteng a fost prima parte rezidentiala moderna a Jakartei. Construit de olandezi prin anii ’20, cartierul a ramas o oaza (mare) de verdeata si liniste in inima colosului. Aici se poate respira, trece strada si, foarte important, nu se vad/miros canale.

Menteng: Obama la 10 ani, ambasade, transexuali si cladiri ale satanei

Principiile urbanistice olandeze sunt vizibile peste tot – parcuri, scuaruri, strazi spatioase si reusite arhitectonice intr-un stil specific numit indo-european (nici o legatura cu lingvistica). Este originala imbinarea de arhitectura modernista europeana (art nouveau, art deco, amsterdam school etc.), stil traditional indonezian (acoperis javanez, decoratiuni murale de aerisire) si unele inovatii specifice nevoilor sociale ale expatilor coloniali. Din pacate, multi bogatasi recenti au ridicat zidurile. Ca sa poti vedea cele mai frumoase vile trebuie sa te uiti printre garduri sau sa te urci pe masini.

Aici a locuit Suharto, aici se gasesc ambasade, resedinte diplomatice, vila vicepresedintelui si o multime de bogatasi. Atmosfera este europeana. Mi-a amintit de bulevardul Kisseleff sau de zona dintre Senat si TVR.

Curatenia, gazoanele, monumentele de for public, parcurile populate de oameni care nu poarta papuci confera un aer distinct Menteng-ului. Parcul Suropati, spre exemplu, dedicat cooperarii regionale, contine o interesanta colectie de statui non-figurative donate de membri fondatori ai organizatiei ASEAN (asociatia statelor din Sud-Estul Asiei). In vecinatatea locului am gasit pana si mica scoala unde a invatat Barack Hussein Obama: Besuki Public School SDN Menteng 1 (pe strada Besuki, langa resedinta ambasadorului roman). O amuzanta statuie din curte, „Obama la 10 ani” tine in mana un fluture, iar textul incurajeaza tinerii sa isi urmeze visele. Alaturi, se afla inca doua parcuri – Menteng, cu ciudate cladiri de sticla, si Situ Lembang.

In spirit jakartez si aici sunt ceva extreme. La sud-est de Menteng, in parcul Taman Lawang, se afla locul unde transexuali indonezieni isi ofera serviciile. Un mic „Bois de Boulogne” asiatic. Am fost dupa lasarea serii sa vad locul, dar nu am zabovit mult. Daca nu te afli acolo pentru un blow-job, vanzatrii/vanzatoarele de sex nu te privesc cu ochi buni. Atmosfera indoneziana („Hello Mister! Dari mana? How are you!”), dar relativ provocatoare, inclusiv cu teasere strip-tease pentru masinile care incetineau.

In Menteng se afla cateva locuri de importanta pentru istoria Indoneziei: casa unde Sukarno a conceput proclamatia de independenta (pe atunci resedinta amiralului japonez Maeda Tadashi, favorabil cauzei indoneziene), precum si parcul unde aceasta a fost citita. Locul este marcat astazi de statuile parintilor natiunii: Sukarno si Mohammad Hatta si un monument cu un fulger (=”aici s-a revelat/luminat/spintecat istoria”).

Nu departe, se regaseste moscheea Cut Mutiah, construita in cladirea (foarte olandeza) ce gazduia birourile administrative ale cartierului. Un exemplu interesant de conversie culturala.

In timp ce studiam moscheea (nu am intrat, avand pantaloni scurti), un domn batran s-a apropiat de mine. Am aflat ca era etnic betawi, din mosi-stramosi in Jakarta. A inceput sa imi povesteasca despre cladirile din zona. M-a amuzat faptul ca le numea folosind expresia „gedung setan” (cladirea satanei), interschimbabila cu „gedung lama” (cladire veche). Am vizitat astfel si cladirea satanei de vis-a-vis, pe numele original Batavische Kunstring. Pe frontispiciu inca se mai vede textul original in olandeza insemnand “birou de imigratii”. Convertita in Buddha Bar, iar azi Restaurant de Boulevard cu atmosfera crepusculara, este o cladire de patrmioniu a Jakartei. In ciuda protestelor comunitatii budiste, statui imense cu Buddha stau la locul lor, iar bauturile alcoolice la fel de scumpe (peste 10$ un cocktail).

Parcul Menteng

Parcul Menteng

MONAS, spiritul indoneziei

Jakarta ramane insa dominata de MONAS – Monumen Nasional. In calitate de capitala, dar si de oras al proclamatiei de independenta, Sukarno a dorit pentru Jakarta un monument definitoriu precum Turnul Eiffel sau Statuia Libertatii. In mijlocul unui imens parc de palmieri, flori si gazon – excelent intretinut, complexul MONAS este inconjurat de palatul prezidential Istana Merdeka (Palatul independentei), cartierul general al armatei, fortareata Ambasadei Americane, ministerele tarii, Muzeul National si marea moschee Istiqlal – practic cele mai influente prezente din istoria Indoneziei.

Complexul MONAS (si numeroase alte constructii centrale) reprezinta visul lui Sukarno. Spre deosebire de alti sefi de stat care si-au dat cu parerea in probleme de urbanism, Sukarno avea macar studii de arhitectura. Capitala sa ideala este centrata in jurul simbolurilor sexuale javaneze yoni (falic) si lingam (feminin), regasite in altarele hindu.

MONAS a fost gandit ca un yoni infipt in lingam, in prezent strajuit de statuia ecvestra a printului Diponegoro (conducator al unei aprige revolte anti-olandeze la inceputul secolului XIX) si a lui Ibu Kartini (militanta pentru drepturile femeilor in Indonezia).

Parcul este plin de jakartezi iesiti la plimbare, intinsi pe platoul lingam-ului sau la racoare, in muzeul de la parter. Din varful monumentului se poate vedea in patru zari imensitatea acestui colos urbanistic. Iar pentru 20 000 rp (2,2$, negociabili de la 30 000 rp) un ghid autorizat este dispus sa deschida poarta masiva de aur catre incinta (ruang kemerdekaan) in care textul original al proclamatiei de independenta este incastrat pentru viitoarele generatii. Poarta declanseaza o inregistrare cu Sukarno citind proklamasi, iar incaperea se lumineaza.

Muzeul din MONAS este tipic indonezian, cu mici figurine de plastic plasate in scene reprezentative din istorie, cu textul explicativ dedesupt. Am retinut scenele dedicate bisericii protestante si catolice, salutate, alaturi de Islam, drept agenti de unificare prin religie ai statului Indonezian.

Simbolul Indoneziei, pasarea hindu Garuda. Decoratiune in parcul MONAS

Simbolul Indoneziei, pasarea hindu Garuda. Decoratiune in parcul MONAS

Parcul MONAS

Parcul MONAS

Muzeul National

In vecinatatea MONAS, Muzeul National reprezinta o colectie fantastica de monumente hindu si de materiale etnografice. Intr-o tara ca Indonezia, asa ceva nu are cum sa iasa rau. M-au interesat exponatele din Papua si Maluku, dar am descoperit altele la fel de interesante din insule izolate despre care nimeni, nici macar indonezienii, nu stie nimic precum Mentawai sau Tanimbar.

Un lucru mi s-a parut frustrant –  limitarea hartilor explicative la teritoriul Indoneziei si folosirea acestui termen in relatie cu distributii geografice ale preistoriei sau diverselor culturi traditionale. Ca si cum totul s-ar fi oprit la granitele coloniale cu Malaezia, Papua ori Timor. Daca alte viziuni etnocentrice sunt preocupate de superioritatea culturala fata de vecini, iar hartile se revarsa cu sageti si hashuri catre acestia (precum in muzee din Ungaria, Bulgaria ori Romania), in Indonezia ramane importanta delimitarea. Identitatea tarii, ca succesoare a unui teritoriu colonial, este strans legata de granitele existente.

Muzeul este reprezentativ pentru preocuparea nationalistilor indonezieni de a accentua unitatea interioara, mai mult decat eventualele legaturi culturale cu ceea ce se intampla pe o arie mai larga. Dincolo de acest detaliu, muzeul este o destinatie educativa obligatorie pentru oricine calca prin Jakarta.

Picioare ale unui rege sundanez: Supusi striviti si capete ale dusmanilor

Picioare ale unui rege sundanez: Supusi striviti si capete ale dusmanilor

Diversitate religioasa

Diversitatea religioasa este o componenta importanta a identitatii national-politice a Indoneziei, inscrisa in ideologia oficiala a statului – Pancasila. Nu departe de MONAS si de mall-urile din inima Jakartei, se gasesc trei cladiri religioase majore.

Gereja Emmanuel este un simbol al bisericii protestante din Indonezia. Portarul, papuan, mi-a deschis biserica si am putut face un mic tur. Cladirea este simpla, desi de la distanta pare mult mai monumentala.

Mi-a placut foarte mult Catedrala Catolica din Jakarta, in stil gotic, ca in Europa. Am ajuns in biserica in timp ce cativa copii de chinezi crestini repetau rugaciuni la ora de religie.

Fata in fata cu Catedrala Catolica a fost construita moscheea patriotica Istiqlal (in araba „independenta”). Sukarno a dorit, astfel, sa exprime pluralismul religios al tarii si unitatea in diversitate (Bhinneka Tunggal Ika). Impreuna cu Masjid Agung din Semarang (am scris aici), sunt cele mai spatioase moschei din Asia de Sud Est. Am scapat de ghidul obligatoriu si m-am plimbat singur prin complexul moscheii, care este, intr-adevar, mare.

Revin in curand cu un post special despre aceasta moschee.

Gereja Emmanuel. Biserica protestanta

Gereja Emmanuel. Biserica protestanta

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , ,
Un comentariu la “Explorand Jakarta. Partea II: Menteng, MONAS”
  1. Mihai says:

    Bravo! bat de 3 zile internetul cautand materiale in genul a ce ai scris tu, ma bucur sa vad ca singurul articol inteligent despre Jakarta pe care l-am gasit pana acum e al unui romanash calator 🙂 am gasit tone de review-uri de baruri cluburi si spa-uri cu fete, dar nimic despre Jakarta “culturala”. Scrie ca scrii bine! si daca te nimeresti in kuala lumpur la intoarcerea de pe unde te duci arunca-mi un e-mail cu incredere, mi-ar face placere sa te primesc aici in malaezia. Si daca n-ai plan sa ajungi pe aici, poti sa-ti faci! 🙂 drumuri bune sa ai! Mihai, Kuala Lumpur

  2.  
Adaugă un comentariu: