Pin It

Trafic de duminica

Trafic lejer de duminica

SOLO. Insula Java. Indonezia. Jakarta a fost o surpriza placuta. Dupa ce am tot citit cat de poluata, aglomerata, murdara si stresanta este capitala cu infinitele sale suburbii, m-am asteptat la ceva teribil. Insa dupa patru luni in Indonezia nu pot sa spun ca Jakarta m-a agresat in vreun fel.

Orasul este interesant in calitate de capitala, este locuit de indonezieni, cu care m-am obisnuit, ofera o multitudine de situri ce merita explorate si o infinitate de posibilitati de entertainment, avand sute de mall-uri. Standardele sunt vest-europene, depasite uneori cu originalitate asiatica. Iar mizeria din suburbii este si aceasta cat se poate de asiatica in mirosuri, culori si crampeie de viata. Dar nu am vazut nimic cu adevarat socant.

Mall-uri si zgarie nori

Am avut o gazda din mediu diplomatic, Jap, un tip de 36 de ani, foarte informat. Excelent pus la punct cu Romania (turco-tatarii din Dobrogea, secui, Republica Moldova, gagauzi, Transnistria etc.), pe care o va vizita imediat ce intram in Schengen. A fost o placere sa discut cu el. Ca backpacker fusese la uiguri in Urumqi si Hotan si in destinatii pe care indonezienii (de obicei obsedati de Occident) nu le iau in calcul pentru un concediu, precum Tarile Baltice ori Serbia. Am cunoscut alte cateva persoane din acelasi mediu jakartez: colegi de la ambasade, camere de comert straine, persoane educate, iesite prin lume, cu mentalitate urbana, individualista si pretentioasa. Ne-am socializat in cateva „rezervatii” ale orasului – mall-uri, intr-un zgarie nori rezidential din cartierul de business si la festivalul de film JIFFest (Jakarta International Film Festival), unde am primit cateva invitatii.

Stilul de viata al acestor jakartezi difera de cel linistit si relaxat cu care m-am obisnuit in Java Centrala. Sunt cosmopoliti, traiesc in ritmul cubiculelor si sedintelor, preocupati de timp. Prietenosi, dar vizibil mai rezervati. M-a amuzat sa vad, in locuinte de musulmani din Jakarta, sticle de vodka Finlandia si tequila originala sub tabloul cu citate din Qur’an. Daca in conservatorul oras Solo unii musulmani beau tuica traditionala, facuta in curte, si le este rusine sa spuna ca le place, iar urbanii din Semarang or Surabaya ies cu entuziasm la o bere, in Jakarta mi s-a spus ca nici o bautura nu e mai buna ca un cocktail preparat ca la carte.

In timp ce savuram compania noilor amici jakartezi am avut senzatia ca in Indonezia sunt de fapt doua tari – Pusat Jakarta (centrul Jakartei), impartit cu mii de expati care fac afaceri, si restul Indoneziei provinciale. Centrul aduce mai degraba a Singapore ori Hong Kong. Totul se dezvolta pe verticala, cu nesfarsite complexuri de birouri si blocuri de locuinte moderne cu mall-uri, restaurante care se invartesc dupa soare si piscine la 100 de m. Apartamentele in Jakarta, chiar si cele mai putin calitative, sunt mai scumpe decat casele. Noul complex zgarie-nori Epicentre, sculptat ca un inalt cristal ar putea fi oricand plasat in Paris – La Defense.

Ce putem face prin Jakarta?

Pacific Mall, pregatit de Craciun

Pacific Mall, pregatit de Craciun

Cea mai veche mentiune a orasului (sub numele original Sunda Kelapa) este din anul 397 d. Hr. in contextul regatelor hindu sundaneze. Prin secolul XVI a fost cucerit de portughezi, apoi de musulmanii javanezi din nordul-estul Javei (care au redenumit locul Jaya Karta – orasul victoriei) si in final, sec. XVII, de catre olandezii care au botezat orasul Batavia. Pentru scurte perioade au trecut pe aici si englezii (inceputul sec. XIX) si japonezii (WW2). Jaya Karta este orasul in care s-a proclamat independenta fostelor colonii ale Indiilor Olandeze, numele fiind reluat simbolic sub noua republica.

Vechii locuitorii ai Jakartei se numesc betawi, au un dialect distinct, identitate aparte, obiceiuri (unele foarte rurale) si multi traiesc in kampungurile din afara centrului. Am vazut o nunta betawi in mijlocul strazii – aceeasi atmosfera ca in traditionalistul Solo.

In ultimele 16 secole, Jakarta a devenit a doua aglomeratie urbana de pe planeta, dupa Tokyo. 23 de milioane de oameni locuiesc in capitala, suburbii si orase vecine, cu 9 milioane in Jakarta. Are toate contrastele inerente unei mega-aglomerari urbane, unde vin cetateni din tot arhipelagul si o multime de internationali.

In Pacific Mall, spre exemplu, jakartezii servesc gastronomie fusion intr-un restaurant cu scaune chic construite din closete (vezi poza aici). In cinemaplexul vecin se pot cumpara bilete la film in sali intime, cu paturi (suita de catifea sau de matase), serviciu personal, masaj de picioare si alte maruntisuri. In cluburile din Jakarta se poate bea sampanie scursa pe picioarele unor fotomodele aduse din Uzbekistan ori Coreea de Sud (din perspectiva indoneziana tarile cu cele mai frumoase femei), iar bogatasii urbei se deplaseaza prin oras cu elicopterul.

Transportul este, intr-adevar, o problema. Viteza autobuzelor este aceeasi ca in Bucuresti, doar ca zona urbana Jakarta are 600 km patrati. Harta strazilor Jakarta este un ceaslov de 350 de pagini. Principalele zone sunt deservite de o retea de autobuze numita busway, cu pista dedicata si soferi femei elegante (apropo de egalitatea de sanse). Terminalele acestora au conexiuni cu mii de autobuze catre strafundurile orasului. Departe de a rezolva problema transportului, pentru vizitator este o solutie decenta de a cutreiera prin oras. Negrabindu-ma nici la servici, nici spre casa, am considerat ca o ora in busway inghesuit de indonezieni cu masti de protectie este o oportunitate culturala, nu o tortura.

Altminteri, sunt suficiente trotuare pentru a bate orasul la pas. Am avut patru zile la dispozitie. Am explorat Jakarta parcurgand zonele ce ma interesau, dupa cronologia lor istorica.

Kota, vechiul oras olandez Batavia

O halba de suc proaspat de portocale in cartierul olandez

O halba de suc proaspat de portocale in cartierul olandez

Prima oprire a fost in Kota Tua, orasul vechi. Cea mai veche biserica, Gereja Sion, construita in 1695 pentru prizonierii portughezi catolici este o marturie importanta a trecutului colonial al orasului. Simpla, precum un depozit, are un interior bine intretinut, inclusiv orga originala si morminte cu epitaful in olandeza. Aveam sa intalnesc semnul crestin al ancorei in toate bisericile din Jakarta, simbol important pentru marinarii portughezi, englezi sau olandezi care si-au facut veacul pe aici.

Kota Tua se desfasoara, de fapt, de-a lungul unui canal ce aminteste de Amsterdam, inclusiv cu pod mobil pentru vase, si cladiri in stil medieval olandez. Langa canal se afla fosta primarie a orasului, cu o piata publica europeana, strazi pietonale, biciclete olandeze de inchiriat si cateva cladiri frumoase in stil clasic. Majoritatea in paragina, alcatuiesc totusi cel mai complet cartier olandez pe care l-am vazut in Indonezia.

Se poate vizita turnul de control olandez, magazia de marfuri a portului si fostul sediu al Indiilor Orientale. In spatele Pasar Ikan (piata de peste) am gasit o mini-favela, cu mirosuri pestilentiale, gramezi de peste putrezit si copii care se joaca in canalizare, atunci cand se plictisesc de baltile din casa. O plimbare prin stradutele inguste ale zonei si cocioabele inundate te pune in fata cu realitatea vietii unor oameni. M-am jenat de faptul ca incercam sa merg pe borduri si trepte, in timp ce toata lumea statea desculta in apa. In cele din urma am intrat si eu pana la genunchi, incurajat de zambetele din jur.

Chinatown Glodok – cartierul chinezesc din Jakarta

In templul chinez

In templul chinez

La sud de Kota Tua se afla cartierul chinezesc Glodok, construit de olandezi in afara Bataviei. Adusi in calitate de comercianti, chinezii au preluat rapid rolul de intermediari intre localnici si puterea coloniala. Pogromurile anti-chinezesti sunt o constanta in istoria Jakartei. Cele mai violente au fost cele din 1740 (cauzate de imigratia excesiva, in urma carora autoritatile olandeze au decis dezvoltarea ghetto-ului Glodok), si cele din 1999 (cauzate de criza asiatica si de caderea regimului Suharto, chinezii find, ca de obicei, tapi ispasitori pentru colapsul economic).

Zona este acum plina de chinezi, complexuri monotone en-gros, etaje de electrocasnice si magazine de beton tip BIG (bacanie-industriale-gospodaresti). Am gasit-o diversa din punct de vedere religios cu temple budiste, confucianiste, biserici si moschei. Pana si un mic templu sikh.

M-au surprins casele localnicilor. Chinezii sunt cunoscuti a prefera garduri inalte, dar aici fiecare rezidenta este o mini fortareata – bare de metal la geamuri, sticla pisata, sarma ghimpata si porti sudate cu armatura. Ingrijitorul templului Vihara Kusala Ratna mi-a povestit ca in timpul pogromului din 1999 a fugit descult cu familia in padure, in afara orasului. Alti prieteni au fugit pe mare, iar vecinii au fost incendiati in casa de catre furia maselor din Jakarta.

Acum, insa, am gasit un lucru comun atat cartierului vechi „sarac”, cu zona sa inundata, cat si cartierului de chinezi angrosisti „cu nasul pe sus”. Lumea este prietenoasa. In cele patru zile cat am umblat prin oras m-am simtit la fel de in siguranta ca in orice alt loc din Java. Oricat de multe lucruri se spun despre Jakarta, si oricate tragedii s-au intamplat pe aici, este totusi Indonezia.

Casa de chinezi

Casa de chinezi

Tatuaje cu Sukarno si Bob Marley

Tatuaje cu Sukarno si Bob Marley

Strada coloniala

Strada coloniala

Pin It
Tags: , , , , , , ,
Adaugă un comentariu: