Pin It

Biserica in Solo

Biserica in Solo

SOLO. Insula Java. Indonezia. Saptamana aceasta, in regiunea Solo au avut loc nu mai putin de 8 agresiuni asupra unor centre religioase crestine, protestante si catolice, cat si asupra politiei. Desi atentate de tot felul se intampla periodic in Indonezia (aproape lunar), evenimentul surprinde, fiind nou pentru Solo. Java Centrala este, in general, cunoscuta drept un loc relativ pasnic, prin comparatie cu Sulawesi, Maluku, Jakarta & Java de Vest ori Sumatra. Si in ciuda faptului (sau poate de aceea) ca Abu Bakar Bakir locuieste si preda in Solo (Invatatorul religios Abu Bakar este presupusul mentor al miscarii Jemmah Islamyiah, responsabila cu cele mai violente atentate din Indonezia. Nu a reusit nimeni pana acum sa il inchida pentru terorism, desi, atat CIA, cat si alte organisme internationale au pus anatema pe capul sau).

Sumarul atentatelor mentionate de presa

In ultimele 10 zile au fost descoperite bombe la trei biserici din zona, la trei sedii ale politiei indoneziene – unul la sediul din piata Pasar Kliwon Solo, celebra pentru textilele batik (articol detaliat aici, in Jakarta Globe si aici, in Asia News). Nici una nu a explodat. In plus, persoane neidentificate au aruncat cocktailuri molotov si au tras un foc asupra a doua biserici. Kristus Raja Church din Sukoarjo (kampung Gawok), Muria Indonesia Church din Solo (kampung Serengan), Bunda Maria Convent din Sleman (kampung Prambanan, langa templul hindu UNESCO) au fost tintite.

Presa citeaza surse anonime care acuza un grup islamist vanat de autoritati in cursul anului, fara a da nume. Pe deasupra, nu este foarte clar ce se intelege prin „bombe”. Simple petarde (precum miile folosite de Ramadan) ori explozibil? Ziarul de miercuri a pus pe prima pagina declaratii ale liderilor religiosi locali – musulman, catolic, protestant care indeamna la pace si buna intelegere. Familia regala din palatul Kasunanan, Solo s-a declarat surprinsa de atacuri, bombele fiind considerate ofense directe la adresa institutiei locale a sultanatului si a echilibrului patronat de aceasta.

Presa raporteaza bombe periodice in Indonezia, majoritatea dezamorsate, ori fara victime. Deja, cele din Solo au fost uitate. Ziarul de azi se ocupa de alte evenimente, iar amicii locali, musulmani sau crestini nu s-au obosit sa afle mai mult decat ca au fost niste bombe in zona. Viata orasului merge in continuare ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Subiectul pare inchis.

Atentate in Indonezia

Dupa caderea lui Suharto din 1999, anual au avut loc atentate. Este unul din cele mai des citate motive pentru care nostalgicii il regreta pe fostul presedinte („pe vremea lui Suharto nu existau teroristi”). Pe plan international, cele mai cunoscute sunt cele din Bali din 2003 si 2005 si cele de Craciun din Jakarta din perioada 2000 – 2005 si 2009, in care a fost atacata inclusiv marea catedrala catolica de langa Moscheea Istiqlal.

Pe plan local, sunt foarte cunoscute atentatele recente impotriva unor biserici protestante. In conflictele inter-religioase din Maluku (razboiul civil de dupa 1999) si Sulawesi (conflictul Poso), ambele parti – crestina si musulmana – au recurs la atentate teroriste impotriva partii opuse.

Moschee tipica javaneza

Moschee tipica javaneza

Cine si de ce pune bombe?

Cele mai violente atentate sunt atribuite miscarii Jemaah Islamyiah, fondata de fosti combatanti indonezieni in razboiul anti-sovietic din Afganistan, intorsi in tara cu razboiul in suflet. Acestea au de regula conotatii politic-ideologice si vizeaza intotdeauna obiective de maxima rezonanta internationala, frecventate de straini bogati (hotelul Mariott, Carlton-Ritz, centrul turistic din Bali, Mc Donalds, KFC).

Alteori, este vorba de grupuri separatiste, precum defuncta miscare musulmana din Aceh, nordul Sumatrei (calmata prin invitarea in guvern), ori cele crestine din Papua ori Maluku de Sud.

O serie de atentate sunt, insa, rezultatul unor conflicte locale intra-comunitare. Razboiul civil din Maluku a inceput dupa o cearta pe un loc de autobuz intre un crestin si un musulman (pe fondul miscarii separatiste a unor crestini din Maluku). Mai tarziu, de ambele parti au murit la fel de multi oameni atat in timpul constructiei unor bombe, cat si dupa plasarea altora in tabara inamicului.

Bombele impotriva bisericilor protestante batak si agresiunile asupra pastorilor din 2010 sunt rezultatul faptului ca populatia musulmana din kampung nu accepta constructia unei biserici (iar datorita dificultatii obtinerii tuturor actelor, multe biserici sunt construite ilegal), iar autoritatile sunt uneori incapabile sa medieze dialogul. In alte situatii, problema are la baza transmigratia intre insule. Crestinii sunt imigranti veniti din estul arhipelagului, din Papua, Maluku, Timor, Flores, care arata diferit, vin cu famililiile si obiceiurile lor sa ia slujbele si casele localnicilor in Java ori Sumatra.

Exista si cazuri, precum in conflictul din zona majoritar crestina Poso, din Sulawesi, cand s-a consemnat ca politia a falsificat atentate (conform documentelor de pe situl International Crisis Group). Jakarta are o politica de toleranta zero la terorism, avand suficiente succese de anihilare pentru a primi in continuare ajutoare. Fondurile pentru anti-terorism de la bugetul statului, de la SUA sau de la tot felul de organisme internationale curg cu generozitate si sunt o vaca buna de muls (cam ca fondurile europene in Romania).

Noi si ei

Diverse bombe sunt rezultatul unor conflicte umane, sa le spunem triviale, amplificate de constientizarea diferentei dintre „noi” si „ei”. Spre exemplu, daca un copil musulman este batut de niste copii crestini, fratele mai mare pune bomba la biserica. Daca un musulman ti-a luat locul de parcare si esti in zona majoritar crestina, iti amintesti de toate problemele pe care le-ai avut in viata cu vecinii de alta religie si arunci un cocktail molotov in moschee.

De aceea m-am infiorat cand am auzit discursul femeii in negru de la targul de carte musulmana (am scris aici), care insista ca oamenii sa nu se „amestece”, sa ramana tot timpul constienti de granita inviolabila intre „noi” si „ei”. Indonezia nu duce deloc lipsa de diversitate sociala ce poate alimenta conflicte. Iar strainul este intotdeauna un potential suspect. O serie de diferente au generat atentate – cele economice (ex. chinezi bogati vs javanezi saraci), de origine (ex. localnici in Kalimantan vs imigranti din Madura), comunitar-religioase (crestini vs musulmani) ori ideologice (ex. islmistii sharia vs „decadenta” hindu-occidentala din Bali).

Cand se pun bombe?

In Indonezia, bombele se pun de regula de sarbatori religioase, fie ale musulmane, ori crestine. Ramadanul si Craciunul sunt momentele cu cele mai multe atentate. Momentele critice sunt acelea cand sarbatori religioase se suprapun (calendarul musulman se schimba in fiecare an).

Agresiunile recente din zona Solo au loc in preajma anului nou musulman care a cazut in 2010 saptamana trecuta, pe data de 7 decembrie, in aceeasi perioada cand televiziunile si magazinele au inceput ofertele laice „de Craciun si Anul Nou”. Desi mass-media devine automat paranoica si vorbeste de atacuri sistematice, e la fel de probabil ca aceste „mici” gesturi de agresiune sa fie probleme locale pe care unul sau altul le are cu vecinii.

Ce este de facut?

Javanezii sunt oameni care intruchipeaza definitia cuvantului „cumsecade”. Una din cele mai mari ofense pe care i-o poti aduce unui  musulman javanez este sa ii spui ca este “terorist”. Oamenii sunt pasnici si civilizati.

Un vizitator nu va avea probleme cat timp se comporta la fel de cumsecade, in acord cu normele comunitatii, fara a iesi in evidenta (nu precum colegul estonian care s-a trezit odata sa faca plaja gol, intins pe balcon, in inima unui kampung traditional javanez). Cat timp sunt prietenos cu oamenii din jur, raspund la zambete si politete si ma comport decent, ma simt in singuranta.

In ceea ce ma priveste, in preajma sarbatorilor religioase, de orice religie, ori a unor evenimente politice (Palestina, Obama in Jakarta etc.) mi-am propus sa evit bisericile, templele ori locurile frecventate de straini (baruri, mall-uri s.a.m.d.). Cel putin cand este mare aglomeratie si mai ales in zonele majoritar musulmane ori foarte conservatoare. Exista dementi.

Saptamana viitoare plec in Flores, insula omogena prin saracie, majoritar catolica, unde a fost intotdeauna liniste. Ma intorc dupa Anul Nou. Sper sa nu mai aud despre bombe.

Pin It
Tags: , , , , , ,
Adaugă un comentariu: