Pin It
Atentie la trotuare

Fiti atenti la trotuare

SOLO. Insula Java. Indonezia. Considerat o Jakarta in devenire, portul Surabaya este, ca marime, a doua aglomeratie metropolitana a arhipelagului (7 milioane) si principalul nod de transport intern in Indonezia. La fel ca si pentru Semarang (am scris aici) sau Bucuresti, lumea iti spune ca nu e un loc frumos – e mare, urat, impersonal, cu oameni stresati si coplesit de canicula. In ceea ce ma priveste, datorita diversitatii, Surabaya este, pana acum, cel mai interesant oras pe care l-am vizitat in Indonezia.

Am petrecut trei zile explorandu-l. Surabaya are tot ceea ce te astepti de la un centru urban indonezian – cartier olandez decrepit, cartier comercial chinez, cartier arab, zona moderna de business, cu zgarie nori, mall-uri imense si opulente, zone covarsite de mizerie si omniprezentele canale infecte, bulevarde spatioase, parcuri cu flori, piete imense de unde nu mai poti iesi, unul din cele mai mari districte de bordeluri din Asia, sute de monumente patriotice, dar si locuri spirituale, precum Moscheea lui Sunan Ampel, unul din cei noua sfinti ai Islamului Javanez, sau templul budist-taoist-confucianist Kong Co Kong Tik Cun Ong. Am vizitat pana si Institutul Goethe, asezat intr-o casa cocheta.

Plaza Tunjungan, spre exemplu, este cel mai mare mall din Indonezia, mai mare decat orice se poate vedea in Europa. Existenta trotuarelor a fost o binecuvantare, chiar daca in general am fost singurul pieton, inclusiv in zonele de maxima concentrare urbana. Inca nu reusesc sa ma obisnuiesc cu faptul ca in Java oamenii nu merg pe jos. Pentru cateva sute de m localnicii folosesc becakul sau motoreta.

Chinezii, intre daci si romani

Am dormit intr-unul din cartierele rezidentiale chinezesti, la o familie chineza, catolica. Chinezii au un statut aparte in Java. Desi au trecut prin multe discriminari, detin in continuare o mare putere economica. In Surabaya se ocupa de tot soiul de afaceri, avand chiar o piata de bijuterii. Cartierele chinezesti din Surabaya sunt un exemplu sugestiv al bunastarii acestora. Diferite de cele javaneze, care, de multe ori au o atmosfera rurala ori de periferie, cele chinezesti sunt curate, ordonate, cu agenti de securitate la intrarea in strazi, cladiri monumentale (adeseori kitsch, dar totusi monumentale), unele putred de bogate. In cartierele chinezesti in care m-am plimbat statutul economic al proprietarilor este vizibil – liniste, oameni putini, nu se aud ojekuri, nu sunt capre, nu sunt canale pestilentiale, lumea sta pe terasele caselor, in bunastare sau lux, iar in parcarile subterane se vad masini imense 4×4.

La mare moda printre chinezi sunt statuile de conducatori romani, amplasate pe cladiri, in scuaruri sau la intrarile in magazine. Imi pare rau ca nu am facut fotografie la complexul Nirvana Regency, cu un mare caesar la intrare. In schimb am pozat complexul Grand City Regency. Aici sculptorii s-au intrecut pe ei insisi. Au pus nu numai un soldat roman cu sulita, ci l-au inconjurat si de zece luptatori daci care stau semeti de paza, cu ghioage, arcuri si topoare. Sper sa nu afle Napoleon Savescu, cine stie ce teorie daco-sino-javaneza dezvolta.

In centrul orasului exista un asa numit Chinatown, cu magazine de beton gri, pustiu si deprimant in afara orelor in care chinezii fac comert. Duminica nu misca nimic. In schimb la mall-ul Jembatan Merah e plin de chinezi care canta slagare, la fel ca in cartierul din Semarang (vezi clip aici). Am savurat showul si am facut o serie de inregistrari.

Daci javanezi

Daci javanezi

Kota Pahlawan – orasul eroilor

Surabaya este locul celei mai importante lupte intre viitorii indonezieni si puterea coloniala (reprezentata de soldati britanici, olandezi si indieni). Pe fondul retragerii ocupatiei japoneze, din 1945, nationalistii indonezieni au lansat cucerirea acestui important oras. Pretutindeni in oras sunt statui patriotice in stilul realist-socialist indonezian, cu oameni inarmati in actiune, balinezi cu cutitul ridicat, pregatindu-se de suicidul ritual, sau graffiti-uri patriotice proletare pe ziduri. M-a surprins faptul ca afisajele publice uzeaza de aceeasi simbolistica. Un targ de IT, spre exemplu, avea la intrare un imens tanc indonezian, cu tanchistul tastand la un laptop. Pana si pe bannerul unei competitii sportive oamenii ridica pumnul ca si cum ar striga „Merdeka!” (=Independenta!).

Baia de sange din Surabaya a dat numele podului Jembatan Merah (=Podul rosu), locul unei aprige confruntari. Celelalt simbol al orasului este parcul si complexul memorial din centru, din jurul Tugu Pahlawan (Coloana eroilor). Poarta principala gazduieste statuile celor doi eroi nationali, proclamatori ai independentei Indiilor Olandeze: Sukarno si Mohammad Hatta inconjurati de ziduri crapate pe care sunt scrise mesaje in limba engleza si indoneziana („Libertate sau moarte!”, „Allied forces go away!”, „Forever Indonesian Republik”etc.). Mi-a placut in mod special basorelieful patriotic de pe ziduri. Acesta documenteaza istoria arhipelagului de la debarcarea primilor oameni albi (priviti din departari de aborigeni incruntati cu pumnii stransi), pana la consiliile de consolidare a statului, prezidate de Sukarno.

Sukarno intr-un basorelief patriotic indonezian

Sukarno intr-un basorelief patriotic indonezian

Submarinul sovietic Pasopati

In aceeasi nota anti-imperialista, nici o vizita in Surabaya nu trebuie sa rateze imensul submarin sovietic Pasopati, ridicat in inima orasului. Construit in Rusia in 1952, a fost donat Indoneziei la inceputul anilor ’60, impreuna cu multa alta tehnologie militara, spre groaza americanilor. Nava a facut parte din flota de submarine indoneziene pana in 1989, cand s-a trecut, in sfarsit la tehnologie americana, iar Pasopati a devenit muzeu. Am fost fascinat de submarin, incepand cu camera de torpile, dormitorul marinarilor, pozele echipajului javanez, lista de misiuni, baia mandi cu ibric, camera de transmisiuni, tehnologia mecano-electrica „de epoca” si portile ermetice prin care trebuie sa te tarasti. Periscopul ofera o vedere catre cartierul de business din Surabaya, semn ca, in cele din urma, capitalistii au invins.

Submarin sovietic in Indonezia

Submarin sovietic in Indonezia

Cartierul olandez

Trecutul orasului este acoperit de ruina. Are un farmec aparte, fiind intr-o paragina totala, cam ca pe Calea Mosilor, in spatele bursei de marfuri Bucuresti. M-am plimbat cateva ore si am fost surprins de atmosfera fantomatica. Cu exceptia unei gigantice piete de bidoane de plastic (sticle, cutii reciclate, gunoaie de plastic), am avut senzatia ca nimic nu se intampla in fostul cartier olandez. Pana si un vechi templu chinez avea lacatul pus.

Altfel, cateva cladiri din trecutul olandez apropiate de centru au fost restaurate, oferind cateva surprinzatoare exemple de Art Nouveau. Sediul actual al guvernatorului orasului, cu un spatiu de expozitii si evenimente, se afla in fostul club exclusivist olandez. Pe placuta de la intrare am putut citi ca inainte de proclamarea independentei, in 1945, aici nu aveau voie sa intre „cainii si localnicii”. Azi, au loc expozitii de arta contemporana ale tinerilor indonezieni. Am vizitat expozitia „Alternative state” prezentata de cativa punkisti locali.

Mai departe, in apropierea raului, catedrala catolica, construita de olandezi, semeata, gotica, bogata si bine intretinuta, unde vin azi credinciosi chinezi cu SUV-urile, contrasteaza puternic cu micile moschei rurale din jur si casele javanezilor musulmani in sarong si papuci.

Cladire olandeza renovata, langa hotelul Ibis

Cladire olandeza renovata, langa hotelul Ibis

Cartierul yemenit

Din cartierul olandez am trecut rapid prin Chinatown, construit din cladiri monotone de beton, si am ajuns in partea cea mai veche a orasului, cartierul yemenit, animat si efervescent precum o piata din Orientul Mijlociu. Pasar Pabean este o imensa piata de legume si peste in care te poti pierde. Odata intrat in piata, showul este total. Mirosul de chilli, peste si legume putrezite este atat de intens incat te ia cu lesin. Pe deasupra, mainile vanzatoarelor de usturoi care curata capatanile se intind continuu. Au inceput glumele si remarcile despre pielea mea alba. Cele mai multe femei de acolo sunt taranci javaneze cu pielea inchisa la culoare, bronzate de munca pe camp. Unele au impulsul de a atinge un bule. Nu au fost niciodata atat de aproape de unul. Am fost ciupit, mangaiat, impins, dar am scapat intreg, mergand mai departe spre Moscheea Ampel.

Cartierul arab inconjoara moscheea cu mormantul lui Sunan Ampel, unul din cei noua wali („sfinti” musulmani) care au adus Islamul in Java, in secolele XV si XVI. Islamul a sosit in Java in nordul insulei, incepand cu orasele comerciale de pe coasa, precum Cirebon, Semarang, Demak sau Surabaya.  Ca si mormintele celorlalti wali, cel al lui Sunan Ampel este loc de pelerinaj si rugaciune.

Magazinele de pe aleea ce duce catre moschee sunt detinute de arabi de origine yemenita, la a doua sau a treia generatie in Java. Arabii au fost prezenti in Java dintotdeauna, insa grupuri mari de yemeniti au venit dupa 1850, manati de saracie. Ultimii au ajuns datorita persecutiilor comuniste din anii ’60 (vezi aici pe yemenitul cunoscut in Semarang). Majoritatea nu mai vorbesc araba, cel mult pot conversa intr-un idiom mixt javanez-arab-indonezian, de cartier. Insa au aceleasi ocupatii comerciale ca si ale parintilor. Aici se asculta muzica araba, se vand curmale din Egipt si Arabia Saudita, produse cosmetice scumpe, vospea pentru pictat mainile feminine, dar si carti religioase, haine arabe s.a.m.d.

Am ajuns acolo impreuna cu familia lui Marc (am scris aici) si Laurent, un alt amic francez. Inevitabil, patru bule cu un copil sunt un adevarat show ambulant pentru localnici, astfel ca am petrecut aproape doua ore stand de vorba cu lumea. Am primit curmale si migdale, am baut sirop de trandafiri si toata strada a venit sa ne vada, cu mic cu mare. Marc a primit o jucarie. Cei cu care am vorbit mi-au spus ca viseaza la acelasi lucru – sa calatoreasca in pelerinaj la Mecca si Medina si apoi sa atinga pamantul stramosilor in Yemen. Mi-a placut cel mai mult de domnul Ahmad, om instarit, proprietar a mai multe case din zona, casatorit cu o chinezoaica, ce il urma tacuta pas cu pas. S-a prezentat, mi-a spus pe romaneste „buna ziua” si a dorit sa isi exerseze limba engleza.

Ne-am intors de-a lungul canalului colector al cartierului arab. Am privit oameni care se spalau acolo, altii cu rufele, vesela ori care isi faceau nevoile biologice. Nu reusesc sa inteleg cum isi pot spala vasele in apa care vine de la tot cartierul. Nici nu trebuie. Este 100% Asia.

Vanzator yemenit de curmale

Vanzator yemenit de curmale

Surabaya merita cateva zile

Recomand, asadar, Surabaya drept destinatie obligatorie pentru calatorii in Java. Se pot vedea parti de viata interesante. Forumurile de calatorie si ghidurile trateaza orasul ca fiind o aglomerare urbana stresanta si atat. Exceptand harta, Lonely Planet-ul nu a fost foarte util, prezentand orasul destul de superficial. Am cutreierat Surabaya pe axa istorica sud-nord, incepand cu cartierele chinezesti dinspre aeroport, cartierele noi de business din sudul orasului istoric si ajungand pana la yemeniti.

Nu am mai avut timp sa ajung si la moscheea chinezeasca Cheng Ho, cea mai veche din Java, moscheea Al-Akbar, cea mai mare din Java de Est, sinagoga Surabaya, una din cele doua din Indonezia, la cele doua porturi ale orasului sau celebrul cartier de bordeluri, Dolly. Dar ma intorc, cat de curand. Am programat cateva zboruri in Indonezia din aeroportul Surabaya.

Piata in cartierul arab

Piata in cartierul arab

Piata de peste

Piata de peste

Domn yemenit cu sotie chineza

Domn yemenit cu sotie chineza

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , , ,
Adaugă un comentariu: