Archive for December, 2010

Flores

Flores

RUTENG. Insula Flores. Indonezia. [scris pe 25 dec] Am avut parte de un Ajun interesant. O dimineata ploioasa, rece si mohorata, in care eram nehotarat daca sa plec prin satele vecine sau sa trec in orasul urmator, s-a transformat intr-o mica expeditie de doua zile in inima tinutului manggarai, culminata de o noapte petrecuta intr-un sat tribal din creierii muntilor.

Orasul Ruteng. 23 decembrie. M-am trezit dis de dimineata ca sa merg la slujba catolica de ora 05:30 impreuna cu Hobart, un baiat cunoscut la hotel (manggarai casatorit in insulele Maluku, a venit sa isi revada familia in Flores). Ceata, frig si ploaie. Orasul este la altitudine ridicata si inconjurat de munti. Un fel de Busteni. La 06:30 am plecat impreuna spre terminalul de autobuze sa intrebam ce optiuni de transport am spre satele Todo, Welo si Wae Rebo, despre care am citit pe forumul Lonely Planet ca ar fi aproape de oras si interesante pentru o scurta excursie. Nimeni nu a fost in stare sa imi spuna nimic. Sa astept eventual. Insa eu ma grabesc, ca sa ma intorc in Ruteng la pranz sa prind rata de Bejawa.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Comments 3 Comentarii »

Autobuz relativ full

Autobuz relativ full

RUTENG. Insula Flores. Indonezia [scris pe 22 dec] De la Labuanbajo am luat rata de Ruteng, insa am coborat la mijlocul drumului (15 000 rp / 1,8$) pentru a merge pe jos prin sate. Terminalul Labuanbajo este la 8 km in afara orasului, inconjurat de gradini de zarzavaturi, vaci cu belciug si cotete de porci. Fiind aproape de Craciun nu a fost prea multa miscare – cativa baieti asteptand clienti cu ojekul (taxi-motoreta) si cateva camioane de pasageri asteptand sa fie full. In Manggarai, ratele-camion dintre sate transporta oameni, vaci, motociclete, gaini, mobila si orice altceva trebuie. Nu exista limita cu privire la gradul de incarcare in si pe camion.

Manggaraii din sate sunt prietenosi, insa aparitia unui bule mergand pe jos printre casele lor este echivalenta cu o intalnire de gradul trei. Carduri de copii s-au tinut dupa mine, iar cand ma opream undeva veneau toti vecinii sa ma vada. Copiii din clasele primare nu stiu prea bine bahasa indonesia. Toti merg la scoala, dar numai de pe la 11-12 ani devin fluenti in limba oficiala a statului.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , , , ,

Comments 0 Comentarii »

Pater Stanis

Pater Stanis

LABUANBAJO. Insula Flores. Indonezia [scris pe 21 dec] Parintele Stanislaw, acum in varsta de 76 de ani, este o persoana care poate privi cu multumire la viata sa. Absolvent al unui seminar teologic din nordul Poloniei, a facut cativa ani misionarism la granita cu Bielorusia, apoi a acceptat propunerea de a merge in Flores, Indonezia. A fost trimis in vestul insulei, in tinutul etnicilor manggarai. Nu s-a mai intors si traieste aici de 45 de ani. Este preot de 50. Traieste in caminul catolic de la Labuanbajo, acolo unde mai locuiesc cativa preoti tineri si misionari locali. Toti manggaraii cu care am vorbit pana acum stiu cine este Pater Stanis, dupa cum il numesc (Stanis este si un nume traditional manggarai).

Am avut privilegiul sa il cunosc prin intermediul prietenei Dana, intalnita in Solo, Java. Poloneza, cu studii de antropologie si teologie, a venit in Flores pentru o lucrare de doctorat despre fuziunea traditiilor locale cu haina catolicismului. Mi s-a parut amuzant faptul ca, dupa ce am intalnit in Indonezia diversi europeni cautatori de spiritualitate asiatica, inspirati de budism, de confucianism, de paganismul javanez sau de alte traditii (o colega cehoaica s-a convertit chiar la islam, in Solo), am dat si peste cineva care calatoreste cu Exercitiile spirituale ale Sfantului Ignatius de Loyola in rucsac.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , , ,

Comments 0 Comentarii »

Portul Sape, la despartire

Portul Sape, la despartire

LABUANBAJO. Insula Flores. Indonezia. Scriu dintr-un homestay in centrul oraselului Labuanbajo. Am platit 50 000 rp (5.5$) pentru o camera intr-o casa inconjurata de cotete de pasari, confort acceptabil, cu ventilator, baie comuna curatica si liniste (cu exceptia moscheii vecine, care are distorsiuni in difuzoare).

Surprinzator, din nou, ferry-boatul dintre Sape, insula Sumbawa si Labuanbajo, insula Flores a plecat si sosit punctual (09:00 – 14:00). M-am agitat sa urc in ferry boat de la 08:00, pentru ca nimeni, nici macar vanzatorul de bilete, nu a reusit sa imi spuna o ora exacta de plecare. Nu exista. La fel si pe vapor, apopiindu-ne de Flores. Expresia „sependar lagi” (=inca putin, o clipa, imediat) exprima conceptia indoneziana a timpului. Raspunde oricarei intrebari si desemneaza cateva minute sau o jumatate de zi. Indonezienii nu se grabesc, deci nu au nevoie de o precizie mai mare.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , , , ,

Comments 4 Comentarii »

Peisaj vazut din autobuzul spre Bima

Peisaj vazut din autobuzul spre Bima

BIMA. Insula Sumbawa. Indonezia. Am schimbat fusul orar deja din Bali, adaugand o ora in plus. Avionul a aterizat punctual in Bima. In avion am petrecut timpul conversand cu un jurnalist de la unul din cele patru ziare locale, care m-a introdus in atmosfera si mentalitatea insulei. M-a salvat si de la nesfarsite negocieri cu vamesii din micul aeroport care taxau pe bule, oamenii albi, cu 10$. Altfel…la control! Din grupul de australieni a cotizat fiecare injurand cu sete.

La aeroport am fost asaltat de cateva zeci de soferi de taxi si ojek, neobisnuit de insistenti (peste media din Java sau Bali). Am reusit sa scap de toti, dupa indelungi parlamentari cu fiecare.

Am iesit la drumul mare si am asteptat autobuzul de oras. Cativa baieti au ramas cu mine, tinandu-mi de urat si incercand sa ma convinga sa accept un transport cu ojek-ul.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , ,

Comments 0 Comentarii »