Pin It

SOLO. Insula Java. Indonezia. Am scris notele de mai jos odata cu postul despre vizita lui Obama in Indonezia. Am decis sa pun textul separat pe blog. Face parte dintr-o serie de posturi pe care le voi publica in legatura cu istoria recenta a Indoneziei. Subiectele de mai jos sunt, in general, dificil de comentat cu amici indonezieni, atat din lipsa de informatie, cat si din atitudine defensiva.

O scurta trecere prin istoria Indoneziei releva o continua prezenta a Americii. Daca astazi relatia dintre cele doua mari state este deschisa si democratica, timp de 50 de ani a avut si o componenta intunecata.

Eliminarea lui Sukarno

SUA au fost unul dintre primii sustinatori ai independentei Indiilor Olandeze. Mai tarziu, nationalizarea fostelor holdinguri olandeze, cat si succesul politic al partidului comunist indonezian (al treilea ca marime, dupa cel sovietic si chinez) au fost considerate amenintari pentru ordinea politica regionala si interesele economice americane. Fiind in plin razboi rece, cu o Indonezie al carui presedinte nationalist Sukarno a gasit sustinere din partea Chinei si URSS, au existat tentative de eliminare a sa politica sau chiar fizica. In anii ’50, CIA s-a implicat in ajutarea si transportul a 40 000 de soldati guerilla locali, care au inceput razboaie civile contra autoritatilor in Sulawesi, Maluku si Sumatra. Intr-o nota mai comica, CIA s-a implicat in falsificarea unui film pornografic cu presedintele indonezian (au reluat tactica si cu Saddam), aducand in scenariu actori de la Hollywood.

Relativ ignorat de publicul international ramane faptul ca, in 1958, SUA au trimis in Indonezia submarine si bombardiere rezultand in victime civile. Dupa indelungi negari oficiale, capturarea pilotului american Allen Pope, care a bombardat Ambonul, capitala Insulelor Moluce, si judecarea sa in vazul comunitatii internationale, a constrans SUA sa acorde despagubiri. Pope ilustreaza atmosfera vremurilor intr-un interviu: “I enjoyed killing Communists. We knocked the shit out of them. We killed thousands, even though half of them probably didn’t even know what Communism meant“.

Sustinerea lui Suharto si masacrele anti-comuniste

Subiect tabu in Indonezia este goana dupa comunisti din 1965, pe care istoria nationalista scrisa sub „noua ordine” a lui Suharto o prezinta drept un eveniment patriotic in lupta cu conspiratori ateisti si imperialisti chinezi. Indonezienii nu sunt la curent cu cifrele vehiculate de mass-media internationala. Conform documentelor desecretizate in anii ’90, CIA ar fi oferit informatii, armament, jeep-uri si infrastructura de comunicare radio, precum si o celebra lista cu 5000 de cadre ce trebuie executate in prioritate, mergand de la lideri ai partidului pana la sefi de camin cultural satesc. Interesant este ca s-a urmarit punctual indeplinirea planului, conditionand viitorul suport american de realizarea executiilor. Mai departe, in numai patru luni au fost executati intre 250 000 (cifre oficiale indoneziene) si peste un milion de oameni (estimari internationale), membri sau simpatizanti ai partidului comunist. Daca in estul Europei, Uniunea Sovietica ori China comunismul s-a instaurat prin lichidarea fizica a trecutului „burghez”, in Indonezia a fost pe dos. Capitalismul (si „oligarhia militara” care l-a insotit) au pus in practica exterminarea tuturor simpatizantilor de stanga.

S-au publicat documentele CIA care descriu planificarea unor false lovituri de stat si sustinerea unor lideri cu toleranta zero la comunisti, precum viitorul presedinte Suharto. Subiectul este evitat in Indonezia pentru ca ar duce la contestarea unei intregi mitologii identitar-patriotice construite din anticomunism, eroismul celor noua generali omorati de misteriosul grup de conspiratori comunisti si salvarea situatiei de catre Suharto.

Papua de Vest

Integrarea Papuei de Vest in Indonezia nu a fost nici aceasta ignorata de interesele americane, odata cu descoperirea marilor zacaminte minerale din insula. De altfel, imediat ce Suharto a luat puterea, in 1967, s-a semnat Legea Investitiilor Straine, primul contract fiind semnat cu Freeport, viitorul proprietar american al giganticei mine cu acelasi nume (cea mai mare exploatare de aur din lume si a treia de cupru). Dupa contestatul referendum prin care aborigenii papuani au aderat la statul indonezian, in 1969, compania a avut mana libera in exploatarea unora din cele mai vaste rezerve ale planetei.

Timorul de Est

In fine, invazia Indoneziei in fosta colonie portugheza a Timorului de Est, din 1975, realizata cu armament american (inclusiv chimic, pentru distrugerea recoltelor), este pusa in relatie nu numai cu interesele indoneziene ci si cu acordul primit de la SUA pentru anihilarea in fasa a fortelor de stanga ce preluau conducerea in mica republica. Infrangerea din Vietnam si pericolul unui efect domino al comunismului in Asia de Sud Est au fost considerate amenintari. De altfel, presedintele american Gerald Ford si secretarul de stat Henry Kissinger, viitor laureat al premiului Nobel, au avut o intalnire cu Suharto, la Jakarta, cu o zi inaintea invaziei. SUA a oferit Indoneziei sustinere diplomatica internationala, participand la blocarea sanctiunilor Consiliului de Securitate ONU ce condamnau invazia Timorului. Conform fostului ministru de externe indonezian Mochtar Kusumaatmadja o zecime din populatia Timorului de Est a murit ca urmare a ocupatiei. Estimarile internationale urca procentajul pana la 30-50%.

PS: Intr-un text pe care l-am scris ca antrenament in bahasa indonesia, am primit urmatoarea corectie. Am mentionat moartea eroului national balinez Ngurah Rai in fata armatei olandeze, folosind cuvantul “mati” (a muri). Profesorul mi-a inlocuit cu “wafat”, cuvant de origine araba rezervat persoanelor alese (sultani, eroi, martiri etc.). La paragraful cu victimele executiilor din  ’65 mi-a spus ca e corect… “mati”.

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , ,
10 comentarii la “CIA si Indonezia”
  1. Bogdan says:

    Foarte interesant! M-am uitat, impulsionat de articolul tau, ?i pe diverse documentare pe YouTube despre modul absolut f?r? jen? în care CIA a executat opera?iuni in Indonezia lui Sukarno. M-a amuzat faptul c? filmul “celebrity porn” manufacturat de CIA nu a afectat în nici un fel popularitatea primului ministru, el fiind deja cunoscut pentru rela?iile sale extraconjugale (cum se împ?ca asta cu a guverna un stat musulman? ori pe vremea aceea, fatwa era mai relaxat??).
    Faptul c? CIA a fabricat liste de nume ?i apoi a supervizat eliminarea punctual? (?i fizic?!) a celor nominaliza?i face ca Ana Pauker ?i cu Dej (care-au b?gat spaima-n burgheji) s? par? mici copii.
    În seara asta merg s? v?d “Portretul lupt?torului la tinerete”, despre un nene care a rezistat în Mun?ii F?g?ra?, împotrivindu-se regimului comunist, pân? pe la jum?tatea anilor ’70.
    Dac? taberele ar fi fost r?sturnate, CIA ar fi avut grij? de el mult mai curând !

    Pe curând! Abia astept s? ne poveste?ti cum ?i-au picat cele zece zile de medita?ie!

    • The Big Bule says:

      Nota:
      Sukarno a fost presedinte, iar Mohammad Hatta vice-presedinte. Sunt doua nume importante ale istoriei Indoneziei. De fapt primele doua nume importante. Te rog sa le retii 🙂

      Sukarno a fost iubit sincer de indonezieni. Chiar daca au existat miscari de protest, zone de razboi civil si chiar tendinte islamiste anti-Sukarno, a ramas considerat un mare conducator.

      Popularitatea sa a fost stirbita dupa luarea puterii de catre Suharto, insa de multi ani a fost restabilita. In prezent, Sukarno este arhetip al patriotului indonezian, inconjurat chiar si de o aura mistica, paranormala.

  2. Bogdan says:

    Bey, blogul tau nu stie diacritice!

  3. […] se afla la un deceniu de la pogromul anti-comunist prin care Suharto a luat puterea in arhipelag (am scris aici), iar Asia de Sud-Est sub semnul celor doua evenimente ale epocii – infrangerea americanilor […]

  4. […] au fost lichidati, ci comunistii, intr-un pogrom national cu milioane de morti (am mai scris aici si aici). Sukarno a fost fortat sa predea de buna voie puterea echipei […]

  5. Macan says:

    Bravo Big Bule! Ti-ai facut bine temele. Multumesc frumos pentru informatiile oferite despre implicarea grupurilor de interes din America in istoria grea incercata a poporului Indonezian.
    Informatiile oferite de tine confirma veridicitatea cartii “Confesiunile unui asasasin economic” a lui John Perkins.
    As dori sa-mi dai te rog cateva repere bibliografice despre aceste evenimente deoarece sunt in pregatirea unei noi carti care trateaza ororile si erorile “crestinilor”
    Terima kasih banyak.

  6. Simina says:

    Legat de discutia ’65, sa cautati filmul documentar “The act of Kiling”, care e interzis in Indonezia. Am citit recent intr-un ziar in Bali ca exista si partea a doua a filmului, care a fost nominalizat pentru nu stiu ce premii recent.
    Filmul a fost conceput in casa din Jakarta a sculptoritei Dolorosa Sinaga, o artista care acum cativa ani convoca lunar la ea acasa intelectuali pentru mici conferinte si discutii. Ti se ridica parul de pe maini cand il vezi….

  7.  
Adaugă un comentariu: