Pin It

YOGYAKARTA. Insula Java. Indonezia. Saptamana curenta a fost dificila pentru Indonezia, in special pentru locuitorii din zona Muntelui vulcan Merapi, cel mai activ din Java. Eruptiile continue au dus la evacuarea a peste 65 000 de oameni. In prezent sunt 49 de morti. Eruptia, lava si emanatiile in aerul fierbinte au afectat direct pe o raza de 5-10 km in jurul craterului. Cenusa vulcanica a fost, insa, imprastiata de vant pe o distanta mult mai mare. In prezent exista avertismente pentru toti vulcanii din Java, incluziv Bromo. Pe langa informatii, buletinele de stiri mai transmit si cate „o bomba”. S-a anuntat o posibila eruptie a vulcanului Krakatoa, dintre Java si Sumatra.

Fumul vulcanului in spatele rectoratului UGM, Yogya (coloana verticala)

Fumul vulcanului in spatele rectoratului UGM, Yogya (coloana verticala)

Cenusa a ajuns si in Solo. Se depune pe caschetele de motocicleta, iar, uneori, dimineata o gasesc ca strat de praf pe geam. Dupa eruptia de vineri, in Yogyakarta, la o ora de Solo, copacii, strazile si acoperisurile sunt acoperite de gri, iar traficul si vantul ridica in aer nori de praf. Este recomandata purtarea de masca de protectie. Prognozele estimeaza ca va urma evacuarea orasului Magelang, cea mai mare asezare din zona muntelui Merapi. Alt oras potential afectat este Boyolali (mai ales partea de vest). In prezent, majoritatea refugiatilor au fost mutati Yogyakarta, cel mai mare oras din Java Centrala, la sud de Merapi. Orasul are o buna infrastructura, fiind, considerat cel mai modern din Indonezia.

Sambata dimineata am venit in Yogyakarta impreuna cu cativa colegi tailandezi pentru a vedea care este situatia si a da o mana de ajutor. Autoritatile indoneziene au fost extrem de eficiente in deplasarea oamenilor. In urma eruptiilor de joi-vineri, 35 000 au fost mutati in mai putin de o zi, asigurandu-li-se acoperis, apa, electricitate, mancare si asistenta medicala.

Am fost in trei tabere de refugiati: la Universitatea Gajah Mada (UGM), 700 de refugiati, la Universitatea Pembangunan Nasional “Veteran” (UPN), 1500 de refugiati, si la Stadionul Municipal, cu 30 000 de refugiati. O tabara de refugiati vazuta pe viu arata foarte diferit de ceea ce apare pe ecranul TV. Tristetea oamenilor mutati de la propriile lor case, impreuna cu familia si vecinii, privirile ingrijorate ale mamelor si oboseala sunt omniprezente.

Refugiati

Refugiati

M-au impresionat inca doua lucruri:

1. Solidaritatea umana. Langa taberele de refugiati s-au format mini-tabere de tineri voluntari, care asteapta sa fie pusi la treaba. Practic toata studentimea orasului isi ofera ajutorul. Ajutoarele umanitare de la persoane private sosesc incontinuu sub forma de alimente si alte bunuri de uz practic.

2. Profesionalismul si logistica din gestionarea situatiei. Atmosfera este disciplinata si linistita, fiecare stie ca va primi ajutor. Sunt implicate armata, politia, semiluna rosie, administratia regionala si mii de voluntari. Exista grupuri responsabile cu comunicarea intre departamente si orice refugiat care are o problema o poate transmite cuiva.

La fiecare din aceste centre ne-am anuntat ca voluntari, iar numele ne-au fost puse pe liste, impreuna cu numarul de telefon si skill-urile. Am avut un coordonator papuan (vulcanolog in Jakarta, in concediu in Yogyakarta, acum voluntar) si un student din Timorul de Est, unul din responsabilii cu transportul voluntarilor (a asamblat imediat o echipa de studenti cu scutere care sa ne transporte intre tabere). Datorita inflatiei de voluntari locali nu am avut multe lucruri de facut: o distributie de masti de protectie, iar in rest am stat cu copiii refugiatilor care se jucau in zone speciale.

Nu se stie care va fi durata tragediei. Totul se poate termina in cateva zile sau dura cateva luni. Relatia dintre om si vulcan este o constanta a istoriei din Java. O problema care se discuta in prezent, ce implica de la mass-media pana la presedintele Indoneziei, este daca autoritatile trebuie sa evacueze cu forta oamenii, chiar si impotriva vointei lor (victimele sunt persoane care au refuzat evacuarea sau s-au intors la case dupa o eruptie), si daca zonele din jurul craterelor (5 – 10 – 15 km) trebuie sa fie interzise asezarilor umane. Am inteles, totusi, ceva mai bine ceea ce reprezinta juru cunci, gardianul munteului, despre care vorbeam saptamana trecuta. Mbah Marijan este considerat azi erou, datorita hotararii de a ramane in vecinatatea craterului si a se ruga pentru comunitate, cu pretul vietii. A murit impreuna cu cinci din cei zece copii, care au ramas alaturi de el.

Inregistrare video – tabara de refugiati

Galerie foto

Pin It
Tags: , , , , , , ,
3 comentarii la “Eruptia Merapi: taberele de refugiati din Yogyakarta”
  1. pax says:

    Multumim ca ne tii la curent. Sper ca de la o distanta suficienta de Merapi.

  2. […] Horia D. e student in Solo, oras vecin si raporteaza de la fata locului: O saptamana in Indonezia: tsunami, eruptii, inundatii, Eruptia Merapi: taberele de refugiati din Yogyakarta. […]

  3. […] pentru cateva mii de rupii – cei de acolo au pierdut totul. Mai mult decat scena catastrofei (despre taberele de refugiati am scris aici) m-a interesat figura venerabilului Maridjan (am scris aici), cel care scruta vulcanul din varful […]

  4.  
Adaugă un comentariu: