Pin It

Semarang comercial

Semarang comercial

SOLO. Insula Java. Indonezia. Semarang este capitala Javei Centrale. Nefiind considerat foarte ofertant dpdv turistic, orasul este ocolit sistematic de vizitatori, care prefera sudul regiunii, pentru cosmopolitismul din Yogyakarta, templele Borobudur sau Prambanan, muntele Gunung Merapi sau traditiile din Solo. In plus, la fel ca si bucurestenii, localnicii te anunta din start ca nu este nimic de vazut, si, daca tot ajungi acolo pentru o zi, ai face mai bine sa te duci la plajele din zona. Refuz sa cred ca intr-un oras de 1,5 milioane de locuitori nu sunt lucruri interesante.

Am avut motive suficiente pentru o excursie in nord, in timpul careia nu am intalnit nici un bule. Altminteri, Semarang este reprezentativ pentru multiculturalismul Javei. In cele trei zile am vizitat traditii chinezesti, arabe, olandeze, musulmane, catolice si pagane ale insulei. O mare parte a timpului am petrecut-o alaturi de doua prietene – Eny (javaneza, musulmana) si Putu (balineza, hindu), cu care m-am plimbat prin oras, am testat gastronomia locala, am onorat invitatia la nunta unor chinezi catolici si mi-am exersat abilitatile de karaoke.

Semarang este mai curat, organizat decat Solo, si, in ciuda faptului ca este nod comercial si capitala administrativa, relativ relaxat. Bulevarde largi, multi copaci, alei frumoase, trafic moderat, cinci mall-uri inconjurate de tot soiul de centre shopping dau orasului un aer modern, contrabalansant de atmosfera provinciala din Outstadt, centrul istoric, si de mirosul pestilential al canalelor ce impanzesc orasul. Utile in timpul inundatiilor anuale (maree), sunt folosite in rest ca groapa de gunoi si toaleta publica. Important centru portuar, orasul este cunoscut si datorita cartierului rosu, Sunan Kuning, o zona rezidentiala plina de bordeluri unde, dupa ce am refuzat femei si transexuali waria, mi s-au oferit barbati.

Cartierul olandez

Adeseori numit „micul Amsterdam”, Semarang beneficiaza de cel mai amplu (si vechi) cartier olandez din Java. Cu exceptia canalelor, a formelor europene ale cladirilor, cu tot cu carlige pe fatada, putine lucruri amintesc, insa, de capitala Olandei. Descompunerea te duce cu gandul, mai degraba, la casele tiganilor din Bucurestiul istoric. Pentru vizitator, atmosfera este, insa, pitoreasca, si incarcata de trecut colonial. Gara orasului, spre exemplu, este un exemplu de arhitectura de gen nord-europeana, cu o spatioasa sala centrala, patrata si inalta, frumos decorata. Seamana cu cea de la Curtea de Arges (construita de Carol I) sau cu garile vechi din Olanda, Scandinavia, Germania si vestul Poloniei.

Cea mai frumoasa cladire din oras ramane Lawang Sewu, fostul sediu al companiei de transport creata de olandezi, in prezent muzeu si platou de reality show asiatic. Cladirea este renumita datorita fantomelor care locuiesc aici.

Centrul cartierului olandez este biserica Gereja Blenduk. Olandezi nu au mai ramas in oras. In locul acestora, la slujba vin indonezieni protestanti din estul arhipelagului. In timp ce dadeam ocolul bisericii, am fost abordat de un domn pensionar, imbracat elegant, care astepta sa intre la slujba. Mi-a spus cu mandrie ca parcul de flori din fata bisericii a fost realizat prin eforturile sale. L-am cunoscut, astfel, pe dl. Simon Noya, originar din Ambon (Insulele Moluce), intelectual pedant de moda veche, vorbitor de olandeza, franceza si engleza, care, si azi, regreta ca nu a invatat germana. M-a luat la un examen de fonetica indoneziana si a insistat sa ma invete cateva cuvinte in olandeza. Nu se poate ca un tanar serios care vrea sa stie carte sa nu cunoasca aceasta limba.

Dl. Simon Noya, impreuna cu un student protestant la Academia de Politie, originar din Nusa Tengara

Dl. Simon Noya, impreuna cu un student protestant la Academia de Politie

Cartierul catolic

Complet ignorata de textele ce subliniaza caracterul multicultural si multireligios al orasului este realitatea catolica. Semarang are cea mai mare concentratie de manastiri catolice din Java, fiind totodata, sediul diocezei romano-catolice din estul insulei. In cursul plimbarilor, am vazut practic mai multe biserici, decat moschei (nu neaparat pentru ca sunt mai multe, dar cu siguranta mai vizibile). Catedrala catolica, primaria si monumentul independentei sunt plasate intr-o spatioasa piata centrala, la intersectia catorva bulevarde, cu un frumos parc, dar fara moschee.

Am intrat intr-o manastire de maici, dedicata lui Francisc de Asizi, plasata pe o strada linistita a cartierului olandez. Ghid mi-a fost o calugarita javaneza. Mi-a facut placere sa vad ca in manastire nu sunt doar calugarite catolice, ci si femei musulmane, fiecare venite cu cate o treaba (proiecte comune de caritate, culturale etc.). Un bun exemplu al spiritului tolerant ce caracterizeaza Java. Altminteri, manastirea are scoala pastorala, gradinita, cantina, o mica gradina inflorata si camere ultra-ieftine de inchiriat. Este locul ideal pentru o retragere de studiu si contemplatie.

Duminica, am fost invitat la nunta catolica a unui cuplu de chinezi. Slujba a decurs impecabil, cu aceeasi sobrietate pe care o poti intalni in Polonia, spre exemplu. Anumite detalii au punctat, insa, caracterul javanez al evenimentului. Nu m-a mirat ca, in limba indoneziana, Dumnezeul crestin este numit „Allah”, nici faptul ca Tatal Nostru se spune cu palmele apropiate in stil hindu si nici gongul lovit uneori la „Amin”. M-a surprins, insa, cand invitatii in biserica au primit cate un cozonac cu eticheta halal.

Calugarita javaneza

Calugarita javaneza

Cartierul chinez

Comunitatea chineza din Semarang este intre cele mai vechi din Indonezia, fiind atestata inca din secolul XV. De-a lungul secolelor, in calitate de comercianti si posesori de capital, migratorii chinezi au avut o soarta similara cu aceea a evreilor in Europa. In Indonezia, discriminarea s-a manifestat pana recent prin retragerea de drepturi, agitatie publica si interzicerea limbii si numelor chinezesti. Ultimele pogromuri anti-chinezesti, din Solo si Jakarta, au avut loc in 1998, pe fondul crizei politice si economice din arhipelag. In prezent, chinezii sunt considerati, in sfarsit, minoritate nationala, iar confucianismul a fost recunoscut prin lege drept a sasea religie a Indoneziei. Nu m-a mirat insa, cand am auzit localnici spunand ca orasul nu se dezvolta mai mult datorita avaritiei chinezilor, care iau, dar nu dau inapoi.

Semarang este considerat „cel mai chinezesc” oras din Indonezia. Si, intr-adevar, chinezi am vazut peste tot, centrul comercial al orasului fiind dominat de magazinele acestora. Se spune ca acolo unde vezi chinezi mancand restaurantul este bun. In weekend, o intreaga strada pedestra din Semarang se umple cu chinezi care mananca. Atmosfera mi s-a parut excelenta si teribil de uncool. Pe langa mirosurile de gastronomie fusion chinezo-javaneza, este plin de chinezi intre doua varste, iesiti in oras, imbracati frumos, ca sa manance si sa cante slagare pop la karaoke.

In inima Semarangului istoric am vizitat templul confucianist Tay Kak Sie, unde atat chinezii, cat si unii javanezi, vin sa se roage la stramosi si la diversi zei. Mai interesant mi s-a parut insa templul Sam Po Kong, construit la 5 km de centru. Initial monument comemorativ al amiralului Zheng He (Cheng Ho), complexul a devenit, in ultimii ani, loc religios. Zheng He este, pentru Asia, ceea ce Columb sau Magelan sunt pentru Europa. De origine regala amestecata: persana-mongola-chineza, eunucul Zheng He este cunoscut pentru expeditiile sale in Marea de Vest (Oceanul Indian), pana in Somalia si Egipt, si actiunile sale politice, militare si religioase. In Indonezia este venerat deopotriva de confucianisti si respectat de musulmani. Marele templu chinez, cu un grandios basorelief epic, este construit in jurul mormantului bucatarului lui Zheng He si langa pestera unde se spune ca amiralul si marinarii sai s-au refugiat intr-una din calatorii.

Nu sunt superstitios, dar nu m-am abtinut sa nu imi sondez si eu viitorul in fata statuii marelui eunuc. Personalul templului se ocupa cu ritualul, care implica arderea de bete, aruncarea de pietre pe covorul din pestera si rugaciuni. Raspunsul a fost de bine.

Gardian al templului adresand o intrebare amiralului Zheng He

Gardian al templului adresand o intrebare amiralului Zheng He

Cartierul arab si Masjid Agung

Mai putin vizibila este comunitatea araba din Semarang. Aceasta este concentrata langa moscheea centrala Masjid Besar si Pasar Johar, vechea piata a orasului, cea mai mare din Java Centrala. Atmosfera este tipic asiatica, cu mirosuri stranii, munti de chili, vanzatori ambulanti de prajeli, conducatori de becak si multa aglomeratie. In piata se poate cumpara orice, de la oua de furnica pana la armament. O sectiune a pietei gazduieste lucruri furate, scoase la vanzare prin reteaua de hoti locala. Daca iti dispare ceva din casa, poti rascumpara acolo.

Arabii si pakistanezii se ocupa cu ceasuri si ochelari, fiecare avand o tejghea de unde privesc linistiti trecatorii prin piata. Cei mai multi apartin comunitatii istorice. Desi isi pastreaza identitatea culturala si fizionomia le tradeaza originea, nu mai vorbesc araba. Am petrecut aproape o ora conversandu-ma cu Abu Bakar, un reparator de ceasuri al carui tata s-a refugiat in Indonezia in timpul dictaturii comuniste din Yemen. Ca multi alti credinciosi, strange bani pentru a face pelerinajul la Mecca. Pana atunci, se roaga la Masjid Agung.

Semarang-ul gazduieste cea mai mare moschee din Asia de Est si Sud-Est, purtand numele marelui sultan javanez Agung. Impunatoarea constructie, inaugurata in 2006, reflecta stilul saudit, incadrat de ziduri cu acoperis javanez. Complexul dispune de o parcare gigantica, restaurant, hotel si un inalt turn din care se poate admira orasul. Recomand vizitarea moscheei dupa rugaciunea de seara, cand se face liniste. Se poate intampla sa ramaneti singuri in imensa sala si sa auziti clopotele de la bisericile catolice din oras.

"Orang Romania bagus! Orang Yehudi brrrrrr....." (Romanii sunt OK, evreii...)

"Orang Romania bagus! Orang Yehudi brrrrrr....." (Romanii sunt OK, evreii brrrrr.....)

Putin paganism javanez

In cea de a treia zi in Semarang am vizitat Pasar Burung, asa numita „piata de pasari”, in fapt de orice misca prin Java. Pe langa gaini domestice sau salbatice, papagali, testoase, serpi, randunici si vrabii (pentru mancat, nu doar pentru companie), in piata se pot cumpara si animale folosite in ceremonii traditionale, neincadrate oficial in vreo religie.

Gainile negre sunt cele mai stranii animale. Totul este negru, inclusiv sangele. Sunt folosite in magia neagra. Pentru lupte ilegale si pariuri sunt scosi la vanzare cocosi musculosi si gandaci virili. Corbii sunt cumparati si arsi in ritualuri de prosperitate. Iar liliecii sunt taiati si pusi pe gratar, cu sos de soia, zahar si usturoi, pentru sate. Ajuta la astm.

Concluzia mea este ca Semarangul ofera suficiente lucruri pentru doua-trei zile. Cel mai interesant ramane spectacolul melanjului de culturi si traditii.

0.2$ gandacul mic si 1$ gandacul mare

Vanzatori de gandaci: 0.2$ gandacul mic si 1$ cel mare si feroce

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , ,
7 comentarii la “Indonezia multiculturala: Semarang”
  1. Andrei says:

    Ai cantat si tu la karaoke-ul ala pe versurile lui Alice Cooper ? 🙂
    Interesant “salonul de masaj” amenajat ad-hoc pe strada ;))

    • The Big Bule says:

      Da, aveau vreo 30 de piese clasice Alice Cooper. Nu m-am abtinut.

      Aici totul se face pe strada – mancat, dormit, lucrat, privit la TV. Deci si masajul 🙂

  2. […] specificului national. Marea Masjid Agung, spre exemplu, pe care am vizitat-o in Semarang (am scris aici) este un exemplu reusit de sinteza […]

  3. Lucian says:

    Allah, halal :)… Java pare, la fel ca si India, un adevarat templu al tolerantei si sincretismului religios dus pana in panzele albe, si putin dincolo de ele; e clar ca trebuie neaparat sa ajung pe acolo.

    Cu siguranta stii, India a produs, in afara celor cateva zeci de mii de zeitati hinduiste, si un hibrid declarat si institutionalizat al hinduismului local cu islamismul adus de cuceritorii turci si moguli: religia sikh. Care nu este o religie a multimilor, ci doar a unei minoritati culte si bine situate economic, dar atat de vizibile, incat multi occidentali pun semnul egal intre sikh si indian; desi – intr-un fel – e cam ca si cum ai pune egal intre minoritatea romanilor greco-catolici si majoritarii ortodocsi.

    Si tot in India si Nepal sunt temple care – indiferent ce scrie pe fatada – sunt locuri sfinte si pentru buddhisti si pentru hinduisti; probabil o treime din panteonul hinduist si cel buddhist este comun; iar forma de islamism care prinsese cel mai bine in India – inainte de radicalizarea musulmana din secolul trecut – a fost cel sufit, mai potrivit firii indiene: mistic si lipsit de rigiditate sectara. Exista morminte de sfinti care si acum sunt adorate si de hinduisti, si de musulmani, si de sikhi.

    Daca ar fi un concurs de toleranta si sincretism religios, probabil doar India ar putea intrece Java 🙂

    • Big Bule says:

      Interesanta corelatia dintre sincretism si toleranta. Exista si contra-exemple… hmmm?

      Java, ca si India, sunt lumi imbibate de superstitii unde cam totul e posibil si acceptat, cata vreme ramanem in universul folcloric. Politeismul ajuta si acesta la toleranta, monoteismul mai putin. In Indonezia, as adauga si spiritul tropical specific insulelor, care adauga un plus de “chill”. Plus cultura est-asiatica a smereniei.

      Intoleranta religioasa apare, cred, cand religia devine institutionalizata si normata de legiferatori si invatatori, iar nu de folclor. Fanaticii musulmani sunt cunoscuti. Am intalnit, insa, si fundamentalisti hindu indieni care m-au infiorat. La fel si sistemul de caste.

      Ai intalnit fundamentalisti sikh? Exista?

  4. Lucian says:

    eu le vad doar impreuna, desi cred ca pot exista cazuri de coexistenta religioasa in care nu s-a ajuns si la sincretism; japonezii ar putea fi asa, ei fiind shintoisti la nastere si buddhisti la moarte, sau invers :)… si totusi ambele religii isi pastreaza individualitatea, nu se amesteca.

    da, si India a platit tribut intolerantei, din pacate; este ceva recent, si poate fi o reactie la intoleranta pakistaneza; cert este ca au au uitat de conveituirea lor de secole cu musulmanii si au facut progromuri impotriva lor; pacat; India are, totusi, cea mai mare minoritate musulmana din lume, si mi se pare ca e a doua ca populatie musulmana in toata lumea, dupa Indonezia.

    Nu am intalnit, dar sigur exista si fundamentalisti sikh. Ei sunt foarte razboinici de felul lor, prin traditie; iar acum doua decenii parca au cerut cu atata insistenta separarea de India incat s-a ajuns la revolta deschisa, iar armata indiana a tras cu tunurile in Templul de Aur de la Amritsar, care practic este Ierusalimul sikh. acum se pare ca s-au potolit, dar eu nu m-as lua dupa asta…

    Bafta in Roblogfest! te rog fa-mi placerea sa te opresti numai pe podium! bine?

    • Big Bule says:

      Multumesc. Succes la fel!

      Intrebarea mea era intr-un alt sens. Sunt cazuri de amestec religios, dar societatea sa fie ori sa ramana intoleranta? Nu imi vine nici un exemplu in minte. Poate eventual Japonia ar fi unul – sunt o cultura xenofoba, iar toleranta religioasa e recenta, influentata de cartele internationale si de pragmatismul politic. Nu a crescut organic, precum in Java, de exemplu. Pana in preajma lui WW2, Japonia inca avea persecutii de crestini, musulmani sau evrei – de tot ceea ce era “strain”. Poate exemplul nu e bun.

      PS: Inca nu am vizitat India. Probabil ca voi remedia problema in 2013

  5.  
Adaugă un comentariu: