Pin It

Warung: stand cu mancare javaneza

Warung: stand cu mancare javaneza

 

SOLO. Insula Java. Indonezia. Gastronomia din zona Solo, si cea javaneza, in general, este diferita de alte gastronomii asiatice, mai cunoscute europenilor. Gustul, textura mancarii, combinatiile de ingrediente si aromele sunt particulare. Cei care nu au mancat javanez pana acum nu au pierdut, insa, un mare capitol al bucatariei. Din gusturile disponibile, cele mai multe sunt elementare, reliefate prin prajeala. In zona Solo, doua condimente principale sunt zaharul si ardeiul iute, care nu are o aroma specifica (precum cel mexican, de exemplu), ci este doar picant.

In ceea ce ne priveste pe mine si colegii europeni, schimbarea de clima, mediu cultural si trecerea la dieta javaneza, ne-au facut sa scadem in greutate.

O sa prezint in mai multe posturi diverse feluri si ingrediente ale dietei javaneze din zona Solo, fiecare regiune are traditii gastronomice specifice. Incep cu cele clasice, deosebit de letale.

Nasi = orez. Nasi goreng = orez prajit

Baza mancarii este orezul. Orice nu contine orez, este considerat aperitiv, indiferent de cantitate si valoare nutritiva. Asa cum multi romani simt ca nu au mancat, daca nu consuma paine sau carne, javanezii simt ca nu au terminat masa daca nu au pus gura pe orez. Felul national al Indoneziei este nasi goreng, orez prajit. La fel ca multe vechi traditii comune ale arhipelagului si nasi gorengul face obiectul animozitatilor nationaliste cu Malaezia – „este al nostru, nu al vostru”. Nasi gorengul se face intr-o varietate de feluri, cu sau fara alte ingrediente, legume, carne, fructe de mare si orice altceva exista in bucatarie. Varianta obisnuita in Solo este orez prajit in ulei de palmier, amestecat cu omleta (facuta cu zahar), sos dulce de soia si chili. Se serveste cu topping de usturoi prajit-uscat (cu zahar), se acopera cu chipsuri krupuk (preparate cu zahar) si doua felii de castravete proaspat, pe care cei mai multi nu il ating. Se mananca la micul dejun, la pranz si seara. Costa 0.3$-0.4$ si este mancarea tuturor. Este delicios, indiferent cum e preparat, probabil datorita tigaii unde se intampla multe.

Varianta cea mai letala de nasi goreng am intalnit-o la o prietena din Jogja, care la micul dejun a prajit si amestecat cartofi cu zahar, paste si orez, totul servit cu toping de sos chilli. Dupa asa ceva nu mai ai voie sa mananci nimic o saptamana.

In cele din urma, mi-am construit o reteta vegetariana pe care o solicit: orez prajit cu usturoi alb si rosu, tomate, frunze proaspete de sawi (mustar), daca exista morcov sau varza si putin sos dulce de soia. Il mananc doar odata pe zi, la micul dejun, intr-un warung de pe strada principala a kampungului.

Nasi goreng standard

Nasi goreng standard

 

 

 

Nasi goreng varianta personala, este putin mai colorat

Nasi goreng varianta personala, este putin mai colorat

 

Zahar, mult zahar!

Javanezii din zona Solo pun zahar in orice. Paharul de ceai are zahar cat pentru o sticla, omletele, sosurile, supele si orice prajeala primesc lingurile de zahar. Carnea de gratar se marineaza in sos de soia si zahar, salata de legume gado-gado are un sos dulce de arahide, ouale se fierb cu zahar, fructele nu se mananca proaspete, ci doar in salate cu zahar si lapte condensat sau amestecate cu sirop. Cand pun tigaia sau oala pe foc, bucatarii javanezi de aici arunca o mana de zahar.

Etichetele produselor din magazine au cantitati incredibile de carbohidrati. Painea se face cu zahar, laptele „dulce” este 10-15% dulce, iar iaurtul „simplu” este de-a dreptul necomestibil – pe eticheta nu s-au mai obosit sa anunte zaharul.

Marketingul local a preluat o serie de trenduri internationale, existand unele produse „low fat” adresate siluetelor. Insa in stil indonezian, cu mult zahar.

Unul din primele lucruri pe care trebuie sa inveti sa le spui in Java Centrala este „tanpa gula” = „fara zahar”.

Gado gado: legume cu sos dulce de arahide si chipsuri krupuk

Gado gado: legume cu sos dulce de arahide si chipsuri krupuk

 

 

Sanatatea indonezienilor

Desi Indonezia se afla intr-un continuu progres social si economic, statisticile medicale alerteaza cu privire la o serie de probleme, relativ noi in arhipelag. Pe fondul schimbarii stilului de viata si al sedentarismului, atacurile de cord si diabetul sunt in continua crestere. In timp ce 25% din populatie traieste in saracie, sub 2$ pe zi, cu probleme de malnutritie, noua clasa de imbogatiti, proprietari de SUV, se intalneste cu obezitatea. (Saracia este repartizata, in principal, in celelalte insule). Danturile multor javanezi, inclusiv tineri, sunt de cosmar, existand deficiente majore in educatia sanitara. Imi pare rau sa constat ca multi dintre amicii indonezieni au cate un dinte lipsa.

Schimbarile economice si sociale necesita si schimbari in dieta si obiceiurile oamenilor. Lucrurile sunt binecunoscute in Europa. Romania are aceleasi probleme. Indonezia se confrunta cu dificultati in domeniul sanatatii, atat datorita vechii probleme a saraciei, cat si datorita defazajului actual din stilul de viata oamenilor.

Rotiboy: reclama la chifle cu zahar

Rotiboy: reclama la chifle cu zahar

Pin It
Tags: , , , , , , ,
2 comentarii la “Nasi goreng, zahar, alimentatie javaneza”
  1. Cornelia says:

    F interesant. Mie mi-ar fi greu sa ma obisnuiesc cu o asemenea dieta. Nu te-ai saturat de atata orez, chiar daca e in diferite forme?

    Ce ma intreb este daca ei consuma lactate… lapte, iaurt, branza? Rotiboy e demential :-)) Apropos de dantura, presupun ca pe langa dieta bogata in zahar, nici nu au acces la servicii medicale. Dar de spalat pe dinti, se spala? Reclame la Colgate vezi, este si acolo pasta de dinti numarul 1, haha?

  2. The Big Bule says:

    Nu m-am saturat, pentru ca nasi goreng este delicios. Inca nu mi-e clar de ce, de la uleiul de cocos, de la tipul orezului, de la tigaie. Altminteri nu sunt multe ingrediente.

    Lactate consuma mai rar. Lapte UHT (full cream in general) consuma doar persoanele ceva mai educate si responsabile, cei mai multi beau, din pacate, doar lapte condensat amestecat cu apa fiarta si zahar sau sirop, eventual cu diverse prafuri aromatizate (capsuni, ciocolata).

    Serviciile medicale sunt OK si accesibile. Am fost deja prin spitale, la dentist, policlinica cu diversi prieteni si sunt cam ca in Romania de la final de anii ’90, adica relativ acceptabile. Problema nu este de acces la servicii, ci doar de educatie.

    Se spala pe dinti, dar mai rar, am cunoscut doar o singura persoana cu dantura OK. Ceilalti, din pacate…

  3.  
Adaugă un comentariu: