Pin It

 

Antibiotice

Antibiotice

 

SOLO. Insula Java. Indonezia. Inainte de a ajunge in Indonezia am fost avertizat cu privire la o serie de boli: malarie, holera, hepatita, encefalita japoneza, diaree indiana s.a.m.d. Mi-am facut vaccinurile si sunt in general, atent. Pana acum nu am auzit de cineva sa se fi imbolnavit in Java, cu exceptia localnicilor, care au anumite deficiente alimentare si de educatie sanitara. Nimeni, totusi, nu m-a avertizat cu privire la otita.

Am facut, asadar, otita, despre care aveam sa aflu ca este o boala la fel de comuna ca si herpesul, pe-aici prin tarile tropicale. Cauzele ambelor boli sunt bacteriile si virusii care circula peste tot: apa, transpiratie, obiecte folosite in comun (si aici se folosesc multe in comun) etc. Am facut, probabil, otita de la apa cu care ma spal in fiecare zi.  Ca urmare a faptului ca nu m-am sters suficient de bine, timp de mai multe zile, m-am trezit cu urechea interioara umflata si auzul infundat.

Am fost la cea mai buna policlinica privata din oras (standarde tip Sanador) si doctorul m-a diagnosticat cu Otitis Media. Serviciile au fost profesioniste. Tratamentul standard cu antibiotice externe (picaturi Tarivid Ofloxacin) si antibiotic general Ciprofloxacin a rezolvat problema in cateva zile. Costul consultatiei si al tratamentului a fost de aproximativ 170 000 rp / 20 $. Dupa doua saptamani sunt in regula, cu o doza sporita de vigilenta si spalatul atent al urechii.

I: Ce este otitis media?

R: O infectie a zonei dintre timpan si urechea interioara. Prezenta virusului (sau a „ciupercii”), puroiul si inflamarea urechii interne duc la slabirea auzului, uneori la perforari de timpan.

 

Spital in Solo

Spital in Solo

 

Calitatea apei in Indonezia

Perceptia generala este ca apa de la robinetele indoneziene nu se recomanda pentru consum, fara a fi in prealabil fiarta. Ghidurile de calatorie avertizeaza. Am vorbit, insa, cu cativa studenti la medicina, si cativa expati occidentali care stau aici de multi ani. Mi-au spus ca apa de robinet din Java este, la limita, OK si nu este o tragedie daca se intampla sa o consumi.

Ca toata lumea de aici beau, totusi, apa imbuteliata. Mi-am instalat in camera un butoi de plastic Danone, pe care il schimb atunci cand se goleste, cam odata la doua saptamani. M-a costat 40 000 rp / 4,4 $ primul galon, inca 20 000 rp / 2.2 $ dispensorul de plastic. Unul nou, adus direct in camera, costa 10 000 rp / 1.1 $ pentru 25 litri. Costurile apei se pot reduce, astfel, de 7 ori (o sticla de 1.5 l costa 3000 rp / 0.3 $).

Apa potabila in Indonezia

Apa potabila in Indonezia

 

Se intampla insa sa consum supe sau sucuri de fructe si ceaiuri cu gheata la warunguri. Gheata se face din aceeasi apa care mi-a favorizat otita. Localnicii au toti acasa apa purificata cumparata in galon de plastic, dar in spatiul public consuma ceea ce ofera warungul. Expatii care locuiesc aici mi-au spus ca s-au obisnuit sa faca la fel.

In concluzie, reducerea cantitatii de gheata la warung, impreuna cu vigilenta raman cele mai bune solutii, nefiind imun la o serie de virusi locali.

Alte variante de curatare a apei sunt:

–        Purificarea cu tablete speciale. Are cineva idee cum se folosesc, ce parametri au, ce tipuri se recomanda etc.? La un moment dat s-ar putea sa am nevoie prin Asia, daca nu am acces la apa imbuteliata.

–        Cumpararea unui fierbator electric.

Pin It
Tags: , , , , , , , ,
2 comentarii la “Prima boala tropicala: Otita”
  1. Daniela says:

    Nu uita ca si argintul purifica. Ia incearca sa te informezi. Daca aflu ceva te anunt.

  2.  
Adaugă un comentariu: