Pin It

Eroi si zmei din Mahabharata

Eroi si zmei din Mahabharata

SOLO. Insula Java. Indonezia. Ieri am participat la un eveniment important pentru satul Joho, la 15 km de Solo. Festivalul de purificare al comunitatii are loc odata la cativa ani, satenii pregatindu-se indelung, atat moral cat si financiar pentru ceremonie. Momentul central al unui astfel de eveniment este teatrul ritual de umbre, care dureaza neintrerupt nu mai putin de 7 ore.

Am ajuns acolo cu ajutorul colegilor Arnaud si Julia, cuplu de marionetisti, care au fost acceptati sa ofere un mini-show inainte de spectacolul de wayang kulit, teatrul traditional javanez. Armaud si Julie au venit pana in Indonezia cu mijlocul personal de transport, o duba in care au trait pe drum, isi tin recuzita si cu care se deplaseaza la facultate. Am fost impreuna cu amicul olandez, o colega japoneza, doi sicilieni, un ecuadorian, un coleg zulu din Africa de Sud, o rusoaica si trei javanezi pe care i-am cunoscut cand asteptam duba. Probabil cel mai cosmopolit grup sosit vreodata in Joho. Chelia rusoaicei, coditele africanului si burta subsemnatului au devenit atractii pentru sateni, cel putin inaintea spectacolului de marionete, realizat cu succes de amicii nostri. Am fost primiti cu ospitalitate, invitati sa mancam alaturi de cativa venerabili ai satului, ne-am pozat cu toata lumea si ne-am bucurat de atmosfera festiva, fiecare atat cat a rezistat. Tin sa ma laud cu faptul ca eu si japoneza am fost singurii care au stat pana la sfarsit, impreuna cu cativa oameni din sat, incercati deja la multe spectacole wayang kulit.

Cattering

Cattering

Purificarea satului

Festivalul are loc in fiecare sat javanez, conform cu un calendar influentat de evenimente locale – fericite sau nu, dar si de disponibilitatile financiare al oamenilor. Ceremonia exprima coeziunea comunitara si impune adunarea intregului sat, rugaciune, cuvantari solemne ale capilor colectivitatii, o noapte alaturi de wayang kulit, dar si muzica, petarde sau inghetata. Nu este, insa, doar o formalitate sau un carnaval, ci si o actiune spirituala.

Fiind o comunitate saraca, de numai cateva sute de oameni, satenii din Joho au strans bani timp de doi ani pentru a acoperi onorariul si cheltuielile legate de invitarea dalangului, stapanul marionetelor si al orchestrei gamelan, care fiind din zona nu a primit decat echivalentul a 900$. Tarifele altor artisti dalang urca pana la 10 000 $ pentru un spectacol, in functie de renumele acestora. Indonezienii nu sunt foarte pragmatici si eficienti, dar cand e vorba de necesitati rituale, lucrurile merg ceas. Un generator de curent activ, altul de backup, instalatie profesionista de sunet, agenti de paza pentru ordine publica, responsabilitati precise pentru catteringul satului si invitatilor, cu mancare pentru toata lumea. Orezul a fost servit in forma de munte-vulcan, simbol sacru in Java. M-a surprins respectarea la minut a programului de teatru wayang kulit, care a inceput la 21:00 fix si s-a terminat cu cateva minute inainte de rugaciunea de dimineata de la 4 si jumatate.

Pana la inceperea wayang kulit-ului am vorbit cu oameni ai locului, adunati la sala de cereomonii, m-am pozat cu copiii, care ma intrebau daca am cont pe facebook sau twitter, dar m-am si plimbat prin ulitele satului, ramase pustii. Mi-a placut sa ajung singur intr-o moschee, pe intuneric, ascultand fauna nocturna a satului – greieri, broaste si lilieci.

Wayang Kulit

Wayang Kulit

Wayang Kulit – sinteza a lumii javaneze

Teatrul de marionete si umbre wayang kulit (wayang – umbra, fantoma / kulit – piele) a fost inscris de Indonezia in patrimoniul intangibil al umanitatii, contabilizat de UNESCO. Constituie una din cele mai importante traditii javaneze, avand origini care merg in trecutul pre-hindu al insulei. Forma actuala a teatrului include episoade din Ramayana si Mahabharata, intercalate cu simboluri din istoria Islamului, folclor javanez, scenete delective de umor, critica sociala si pilde moralizatoare inspirate de lumea actuala si desavarsite de imaginatia maestrului marionetist: dalangul.

Aceasta forma de teatru, cult si popular in acelasi timp, spiritual, educativ si delectiv, a servit in istorie pentru promovarea religiei hindu, mai apoi a Islamului, care datorita interdictiei de a privi reprezentari umane, a dus la dezvoltarea proiectiilor de umbre. Exista o varianta ce adauga elemente crestine, particularizata de calugarii catolici javanezi, alta politica, folosita de Sukarno in promovarea nationalismului indonezian, iar studentii contemporani de la arte, fara a abandona credinta in spirite, fantome si victorie a binelui, practica si o forma cyberpunk. Forma clasica de transmitere a artei wayang kulit este pe cale orala, in familiile dalang. In prezent insa, disciplina se poate studia si la Academia de Arta Indoneziana si la Conservatorul Regal din Yogyakarta.

Dalangul este unul din cele mai respectate persoane in Java, avand totodata numerosi fani, care cumpara casete si CD-uri cu inregistrari ale spectacolelor. Dalangul are un important rol ritual, fiind mediatorul dintre comunitate si forte care guverneaza lumea. Este invitat la sarbatori oficiale, religioase, la exorcizari, circumcizii, iar, in Bali, la ceremonii de ardere a persoanei decedate. Dalangul realizeaza un adevarat tur de forta, demn de aura supranaturala care ii incarca imaginea. Timp de 7 ore sau mai bine, el manipuleaza incontinuu zeci de personaje si umbrele acestora, interpreteaza vocile fiecaruia, nareaza povestea, produce onomatopee stranii, realizeaza ample scene de lupta, canta, dirijeaza orchestra si corul, coordonand totodata reactia publicului prin tehnici de scena atent studiate. Educatia dalangului include, de secole, arta decorativa, istorie, religie, limba sanscrita si javaneza veche literara, cultura, improvizatie dramatica, muzica si recitare, fiecare artist fiind un adevarat tezaur ce inmagazineaza mostenirea generatiilor anterioare. Majoritatea textelor sunt in javaneza veche, limba pe care nu toti o inteleg, lucru ce nu opreste spectatorii sa aprecieze showul. Exista si elemente specifice de accesibilitate, prin scurte scenete umoristice in bahasa indonesia, care tavalesc audienta pe jos de ras. La propriu. Javanezilor nu le trebuie mult ca sa se amuze de ceva.

Mi s-a parut interesanta atmosfera din public si din orchestra. Muzicienii au in jurul lor pahare de ceai, farfurii de supa, fumeaza, privesc luptele marionetelor, incurajeaza dalangul si se amuza la randul lor de improvizatiile comice. Timp de sapte ore, nici unul nu s-a miscat din locul sau de pe scena. M-a fascinat omul dintre gong-uri, care a petrecut tot showul cu ochii inchisi, intr-o stare de motaiala, cu tot cu sforait, fara a uita sa ridice ciocanul si sa puncteze ritmul de cate ori era nevoie.

Somn si umbre

Somn si umbre

In spatele scenei

Publicul a privit spectacolul atat in fata cat si din spatele scenei. Relatia cu wayang kulit-ul devine onirica, datorita faptului ca spectatorii sunt doborati de somn. Se vine, se pleaca, se bea ceai, se fumeaza, se aduc perne si fiecare adoarme, trezindu-se cand muzica este mai agitata si se desfasoara o lupta, cand apare Arjuna sau cand incep episoadele comice.

Eu am dormit pe covoarele din spatele scenei, privind umbrele detaliate ale marionetelor. Dupa miezul noptii, nu pot spune cat din spectacol am fost treaz, si cat am dormit. Loviturile puternice ale marionetelor si gongul m-au tinut, insa, relativ constient. In spatele scenei atmosfera este mult mai intima, atat alaturi de alti oameni intinsi, cat si de umbrele care se succed pe scena. Cativa barbati au adus alcool traditional ciu (tuica specifica zonei Solo), servind suficient cat sa se simta bine, sa danseze si sa adoarma cu zambetul javanez pe chip. In trecut, spatele scenei era un loc ideal pentru fumatul de opiu.

Dalangul are si obligatia de a da curs cererilor ale anumitor persoane, cam ca lautarii de la petrecerile romanesti. Capii satului cer episoade specifice pe care vor sa le vada, pe cand oamenii simpli aduna bani si ii dau pe sub scena impreuna cu numele cantecului. In pauzele muzicale orchestra gamelan canta melodiile dorite, iar dalangul danseaza marionete si umbre.

La finalul spectacolului au ramas mai putin de 15 persoane, cativa venerabili ce au obligatia de a participa la intreaga ceremonie, eu, japoneza si doi tineri care au stat timp de 7 ore nemiscati pe scaun, in fata scenei. Le-am spus ca sunt „pahlawan”, adica eroi, lucru ce i-a amuzat teribil. Am facut cunostiinta cu singura europeana de pe scena, o unguroaica ce canta cu vocea in ansamblul gamelan. Acum cinci ani a venit sa studieze cultura indoneziana si nu a mai plecat.

Am parasit satul Joho, salutand lumea iesita din case pentru rugaciunea de dimineata de la moschee.

Pin It
Tags: , , , , , , , , , ,
3 comentarii la “Wayang Kulit la ceremonia de purificare a satului Joho”
  1. Marcel says:

    Nu stiam la ce te referi : chelia rusoaicei, pana am vazut poza. 🙂

  2. […] devine doar un simbol. Spre exemplu, spectacolul ritual de marionete, wayang kulit (acela de 8 ore, am scris aici), nu este folosit numai la nunti, botezuri, circumcizii ori purificari, ci si formal pentru […]

  3. […] asa ceva am cautat de multa vreme, dupa ce am participat la ceremonia de purificare a satului Joho (despre care am scris aici). Daca mergem si mai mult spre estul insulei, dam chiar si peste samanism, peste reog, oameni […]

  4.  
Adaugă un comentariu: