Pin It

Crowdsurfing indonezian

Crowdsurfing indonezian

SOLO. Insula Java. Indonezia. Am asteptat cu multa curiozitate festivalul Rock in Solo, primul eveniment de rock extrem la care particip in Indonezia. Inca dinainte de Ramadan, orasul a fost impanzit de postere cu capete de morti si numele headliner-ului: formatia americana de brutal death metal Dying Fetus.

Festivalul, plasat imediat dupa terminarea Lebaranului (vacanta de dupa Ramadan), a avut loc simultan cu alte evenimente de muzica extrema in Java precum doua festivaluri de noise in Jogja si un festival de punk in Jakarta. Dupa Japonia, Indonezia este tara cu cea mai mare scena underground din Asia.

Am fost impreuna cu amicul olandez, Michiel si cu amica olandeza, Vinnie, care, ajunsa acolo intamplator si vazand cum arata centrul orasului, a zis ca nu poate rata asa ceva. Bulevardul principal din Solo a fost impanzit de mai bine de 5000 de rockeri cu rucsaci prafuiti si mers apasat, toti deplasandu-se in aceeasi directie. Unii, aveam sa aflu, veniti tocmai din insule indepartate ca Papua, Timor sau Sulawesi ca sa isi faca creierii chiselita in Solo.

Am savurat si fauna umana de la intrarea in stadion: rockeri suparati, zambind totusi in stil javanez, conducatori de becak asteptand clienti, speculanti de bilete, warunguri cu sate, nasi goreng si o serie de gura casca locali. Nici un blacker, heavy-metalist sau fan gotic – numai tricouri death si grind. Cele mai des intalnite au fost cu Suffocation si Cannibal Corpse. Odata ajunsi acolo, au inceput imediat dialogurile (Dari mana? Dari Romania! What your favorite band? etc.) si fotografiile de grup, curiozitatea fata de un bule, fiind completata de fraternitatea universala intre fanii rock.

Rockerii indonezieni par evadati din filmele zombie. Indonezia fiind o tara cu morala publica musulmana, metalistii locali nu  obisnuiesc a se folosi de simboluri blasfemice, precum in Europa laica. Se regasesc insa in subcultura horror. Acolo unde fanul extremist scandinav isi pune un tricou anti-religios, cel indonezian poarta imprimeuri de o violenta abominabila. Tot dupa Japonia, Indonezia este cel mai mare consumator de horror din Asia, aproximativ 30% din productiile cinematografice nationale fiind cu slasheri posedati sau case bantuite de javanezi cu drujba. Interesul pentru aceasta forma de divertisment este ancestrala si se bazeaza pe credinta omniprezenta in fantome, creaturi monstruoase, spirite malefice si puterea vrajitoriei.

Trei paragrafe despre rockul din Indonezia
De la ngak-ngik-ngok la grindcore

Istoria muzicii de inspiratie occidentala incepe in Indonezia undeva prin anii ’30, in perioada ocupatiei olandeze. In ’40 – ’50, dupa proclamarea independentei, politica marxista anti-coloniala si anti-occidentala a interzis asemenea manifestari artistice. Prin anii ’60, presedintele Soekarno a lansat o celebra diatriba impotriva decadentei Beatles si Rolling Stones, pe care a denumit-o „ngak ngik ngok” (onomatopee de genul „zdranga zdranga”). Expresia a devenit numele prin care cateva generatii de indonezieni s-au referit la „rock’n’roll”. In aceleasi vremuri, membrii celei mai populare trupe indoneziene, Koes Bersaudara, au fost incarcerati pe motivul ca muzica lor este occidentala si contra-revolutionara.

Deschiderea inevitabila fata de Occident, de dupa 1989, a adus in Indonezia trei concerte legendare: Rolling Stones, Metallica si Megadeth, soldate cu devastarea strazilor din Jakarta. In aceleasi vremuri tulburi, un viitor presedinte indonezian a interzis muzica rap, printr-o fraza ce a devenit motto-ul undergroundului de gen „Musik rap tidak berseni” (Rapul nu este arta).

Dupa caderea dictaturii lui Suharto, in 1998, undergroundul indonezian, deja foarte activ, a avut posibilitatea sa se dezvolte. Spre deosebire de Malaezia, stat oficial musulman, sau de tarile arabe, unde rockerii sunt inca vanati de autoritati, organizarea pluralista si relativ laica a Indoneziei a permis mai multa libertate de expresie. Altminteri, singura trupa al carei concert a fost interzis ramane Mayhem. Autoritatile si-au dat, insa, aprobarea pentru Disgorge, Malevolent Creation, Behemoth, Sodom, Kreator, Arch Enemy, Amon Amarth sau Napalm Death (show cu 7000 de oameni!), Indonezia constituind o destinatie principala pentru orice turneu de rock extrem in Asia. Legendele underground locale poarta nume ca Death Vomit, Mournphagy, Burgerkill, Rotten Corpse, Extreme Decay, Disinfected si, bunicii scenei death javaneze, Trauma. Toate aceste trupe canta o muzica pentru care nu se pot gasi suficiente onomatopee.

Rock in Solo

Indonesian death metal

Indonesian death metal

Concertele au inceput la orele 13:00, la doua scene. Organizarea a fost profesionista. Sound excelent, toti avand setarile gata pregatite. Timingul a fost respectat la minut, intercaland recitaluri de metal extrem cu pauzele chemarilor de la moscheile vecine, intr-un melanj postmodern de guturale grind si muezini. Sala de rugaciune a stadionului a fost plina, cu rockeri facandu-si datoria credintei, apoi revenind la moshpit si wall of death.

Nici eu nici olandezii nu ne-am plictisit, avand in fata cateva mii de rockeri indonezieni dispusi sa povesteasca despre undergroundul arhipelagului. Un accesoriul al rockerului indonezian este ghiozdanul in forma de sicriu. Dincolo de imaginile pline de morbiditati, observ inca doua diferente: oamenii de la festival sunt primii indonezieni fara papuci (uniforma rock cere bocanci!) iar rockeritele poarta naframa neagra (fetele javaneze prefera in general rozul sau albul). Unele aratau de-a dreptul gotic.

Singura trupa ignorata a fost a unor fani Rhapsody. Celelalte genuri reprezentate, stoner, black, metalcore, death si grindcore – au primit entuziasmul general, moshpiturile si racnetele unui public care are trei criterii de apreciere a rockului metal: brutal, brutal si brutal. Cam ca in Romania de la inceputul anilor ’90.

Mi-au placut Komunal, stoner-death metal psihedelic din Bali Bandung, Down for Life, metalcore din Solo si grinderii Pernicious Hate, care, dupa un recital visceral, cu piese de 1 minut, au aruncat fanilor prezervative. Deosebit de comici mi s-au parut niste blackeri, probabil singurii de pe planeta care isi saluta fanii cu „Salamalekum” in voce demonica. La final, americanii Dying Fetus, brutali, dar impersonali, au fost de-a dreptul plictisitori, dupa sapte ore de extremism sonor indonezian.

In perioada urmatoare vor fi cateva zeci de concerte si festivaluri de muzica extrema ce pot oferi curiosilor o alta fata a Indoneziei. In afara undergroundului, cateva evenimente notabile sunt Java Rock In Land (Smashing Pumpkins cap de afis), Iron Maiden in februarie si Scorpions, care isi vor incheia cariera de patru decenii printr-un mega concert langa cel mai mare templu budist de pe planeta: Borobudur, Java, Indonezia.

Pin It
Tags: , , , , , , , , , ,
7 comentarii la “Dezmat grindcore javanez: Rock in Solo”
  1. luminita Copot says:

    Nu am fost vreodata, la vreun festival de rock extrem si nu cunosc acest tip de public, acolo insa oamenii par la fel de joviali ca cei din restul postarilor tale.Apropo daca nu ar purta elemente de indentificare clare, ai recunoaste un rocker pe strada? 🙂

    • The Big Bule says:

      Da. Oamenii sunt la fel de joviali peste tot, si pe strada, si in moshpit.

      Pe unii ii recunosc pe strada, dupa figura sau alte aspecte mai putin vizibile (care fac parte din stilul rock, gen mers, lungimea sau taietura parului, incaltaminte).

      Dar, evident, nu am aceeasi acuratete de identificare ca in Europa 🙂 Toata seara m-am intrebat cu olandezul: “De unde au aparut atatia metalisti in oras? Au iesit din cimitir?”

  2. alta says:

    komunal is bandung dude.. 🙂

    • The Big Bule says:

      Thank you for the correction. I apologize. I’ve checked it myself and modified the text.

      BTW, I think Komunal were the best band of the evening, better than Dying Fetus, for instance.

      And other good Indonesian bands were better too.

      Rock!

  3. alta says:

    i have the same perseption with you,,hahahaha
    i love them very much..i hope next year we can meet in the same town again.. 🙂
    will you?

  4. el dondietoz fiat grindoz says:

    thanks for your review..see you next year in Rock In Solo 2011

    -dondiet, the think organizer & belukar rockshop-

  5. Andrei says:

    Foarte tare cronica ! :))

  6.  
Adaugă un comentariu: