Pin It

SOLO. Insula Java. Indonezia. Solo nu pare un loc pentru singuratici. Trebuie sa te obisnuiesti cu oameni in jurul tau, cu oameni care iti vorbesc si cu oameni care fac lucruri impreuna. Persoanele de pe strada, cei 30 000 de studenti ai universitatii si cei 800 000 de locuitori ai orasului sunt toti vecini. Casele au intotdeauna usile deschise, iar, in kampung, oamenii isi vad de vieti intr-un spatiu public-privat care inca nu imi este clar ce limite are. In general insa, nu ai nevoie de pretexte pentru a interactiona cu cineva, in afara faptului de a fi om.

Cand ma intorc seara din oras, dau intotdeauna peste un grup de baieti, care fie se uita la meciuri, fie mananca peste, fie amandoua. In general, in Indonezia, televizioarele sunt aduse pe strada, la cate o intersectie. La fel si canapelele. Alteori covoare. Vecinii se uita impreuna la telenovele coreene sau la campionatele europene. De Ramadan, multe persoane nu mai dorm noaptea, pe care si-o petrec cu prietenii, de la cina pana la micul dejun de dupa ora 3.

Inevitabil, primesc invitatia sa stau cu ei, sa comentam ce se mai intampla prin oras, ce cuvinte noi am mai prins, si apoi sa invatam prostii in javaneza. „Mister, silahkan duduk!”. Sunt prietenosi, veseli, iar eu am ocazia sa exersez cunostiintele elementare de bahasa indonesia. Rockerul grupului mai scoate uneori chitara si canta cate un cover Metallica. De cateva ori, am fost la pescuit nocturn, pe raul ce taie orasul, nu departe de kampung. Este plin de pesti, si este suficient sa arunci plasa. Te alegi cu cativa carasi, chiar daca esti ultimul amator, ca mine.

Ieri noaptea, de fapt la 3 dimineata, am avut un mic festin, cu gratar in mijlocul strazii, pe frunze de bananier. Nu mananc peste. Insa, ca de fiecare data, ma simt bine cu noii amici de kampung.


Reteta javaneza de peste la gratar (ikan bakar)

1. Marinada: kecap manis (sos dulce de soia), bawang bombay (ceapa), bawang putih (usturoi alb), bawang merah (usturoi rosu), jahe (ghimbir), jeruk nipis (lamaie), garam (bulgare de sare), cabe (chilli), sere (o planta locala). Ghimbirul a fost anterior calit pe carbuni si apoi zdrobit cu mojarul, alaturi de celelalte condimente si frunze.

2. Pestele se marineaza, apoi se trage in teapa si se frige pe carbuni. Miroase fantastic.

3. Se serveste pe frunze de bananier, culese in copacii din zona.

Bon appetit!
Selamat makan!

Pin It
Tags: , , , , , ,
2 comentarii la “Gratar cu vecinii de kampung”
  1. Dora says:

    iami iami 🙂
    am facut si eu peste la cuptor ieri, dar sigur nu se compara cu minunatia asta de reteta.
    cand vii inapoi sa aduci niste usturoi rosu (n-am auzit de asa ceva pana acum) si sere. ce este sere? ce gust/miros are? sa ne faci niste poze cu amandoua.

  2. luminita Copot says:

    Arata foarte frumos pestele ala fript, in Dobrogea se frigea pestele mic pe o tabla pusa pe jaratec si se “servea” pe frunze de hrean… 🙂
    Mie imi place tare mult pestele proaspat 🙂

  3.  
Adaugă un comentariu: