Archive for August, 2010

SOLO. Insula Java. Indonezia. Azi am stat cateva ore intr-un hypermarket ca sa studiez produsele locale. M-a amuzat standul de produse destinate activitatii sexuale.

Pana si prezervativele exprima istoria complexa a Indoneziei. In functie de afinitatile dvs. culturale, puteti alege o protectie occidentala Durex, extazul indian Sutra sau, culmea produselor anticonceptionale, prezervativul Virgin, care va mentine puritatea pana la mariaj.

Durex, Sutra, Virgin

Durex, Sutra, Virgin

Tags: , , , , ,

Comments 3 Comentarii »

Slamet Riyadi

Slamet Riyadi

SOLO. Insula Java. Indonezia. In primele zile in Indonezia am avut o singura problema – orientarea spatiala. Dificultatea a venit din faptul ca totul parea la fel, in orice directie: tarabe, terase ambulante, magazine larg deschise la strada – cu tot ce vrei si nu vrei, bananieri, cladiri neterminate si multe scutere. Cu exceptia cablajului electric haotic, la fel ca in Bucuresti, nimic altceva nu mi-a fost familiar. Pe deasupra, strazile nu sunt intotdeauna drepte, paralele, ori perpendiculare, ci de multe ori sinuoase.

Hartile nu sunt de mare ajutor, localnicii nu le pot citi, iar placute cu nume de strazi nu exista. In general lumea se orienteaza dupa kampung (vecinatate), cartier ori alt reper (piata, moschee etc.) si nu dupa numele de strada, pe care, de multe ori, nici politia ori taximetristii nu le cunosc. O alta dificultate a fost generata de absenta cladirilor inalte dupa care sa ma orientez. Cu exceptia unor hoteluri centrale (Novotel, Ibis etc.), a mall-ului si a unor cladiri de banca, constructiile orasului au unul, maxim doua etaje. Mi s-a dat explicatia ca in trecut nu era permisa realizarea de constructii mai inalte decat palatului sultanului. Motivele actuale tin insa de disponibilitatea financiara redusa a celor ce investesc in constructii. Solo are un singur bloc de apartamente, cu 20 de etaje, inca neterminat, care reprezinta „ultimul racnet” in ceea ce priveste urbanismul local.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , ,

Comments 5 Comentarii »

SOLO. Indonezia. Insula Java. Pe aici, nu toate casele sunt dotate cu bucatarie sau cu tehnica de gatit. Pe deasupra, multi oameni stau in camere luate cu chirie, asta inseamna ca isi cumpara mancare de pe strada. Spre deosebire de Europa, cel mai ieftin ramane mancatul afara, la standuri warung, optiunile fiind nelimitate.

Printre snackurile cele mai comune aici sunt asa-numitele „gorengan” (=prajeli), un soi de galuste aruncate in ceaunul cu ulei. Totul este prajit aici, deci nimic special. Se prepara pe baza de aluat care imbraca bucati de banana, ananas, pasta de fasole sau alte combinatii de fructe si legume dulci. Costa 500 rupii indoneziene, adica 5 $ centi, bucata. Se gasesc peste tot, fie in tarabe ambulante, fie facute de oameni pentru vecinii din warung.

Cele mai bune sunt cele facute dimineata, la 4, pentru micul dejun de Ramadhan. Proaspete si placut mirositoare. Pe strada este o furnicaraie de nedescris. Le-am incercat doar o singura data, atunci cand m-am trezit noaptea sa iau pulsul strazii.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , ,

Comments 5 Comentarii »

Bananierii de pe strada

Bananierii de pe strada

SOLO. Insula Java. Indonezia. In Indonezia, optiunile de cazare low budget sunt numeroase, dar, in principiu, se reduc la doua tipuri – pentru barbati si pentru femei. Toate se numesc ‘”kost” sau “kos-kosan” si abunda peste tot in oras, dar mai ales in zonele cu universitati, fabrici etc. Cele pentru femei sunt curate, au flori, covoare, frigider, liniste, de multe ori bucatarie etc. Optiunile pentru barbati sunt practic orice alt spatiu, eventual cu usa, uneori si cu pat. Cea mai extrema optiune vizitata, a fost o camera de 2X3 m patrati, fara geam. La 15$ pe luna este chilipir pentru unii.

Am fost asadar norocos sa gasesc cazare intr-o casa de doua etaje nou construita, fiind primul chirias al camerei pe care mi-am ales-o. Precum la majoritatea cladirilor vazute pana acum in Jakarta si in Solo, calitatea constructiei este foarte scazuta – sar sigurantele, curge apa prin pereti – bugetul proprietarilor nepermitand mai mult. Lucrurile sunt insa, in linii mari, functionale. Alte vietati cu care impart spatiul locativ sunt cateva soparle geko iar, pe hol, cate un gandac cat degetul. In afara cladirii sunt cateva gaini, capre si o multime de bananieri – un fel de corcodusi ai Indoneziei. Peisajul si atmosfera sunt rurale, precum cea mai mare parte a acestui oras traditional, de 800 000 de locuitori.

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , ,

Comments 3 Comentarii »

Steaguri la poarta Institutului National de Arta

Steaguri la poarta Institutului National de Arta

SOLO. Insula Java. Indonezia. Ziua nationala a Indoneziei este sarbatorita cu fast in fiecare 17 august. Anul acesta, am inteles ca fastul a fost mai rezervat, datorita intersectarii serbarii nationale cu Ramadhanul, care variaza in fiecare an, dupa calendarul musulman lunar. Cu toate acestea, intregul oras poarta insemnele nationale Merah Putih (Rosu-Alb), portile fiecarei strazi sau cladiri avand steaguri si alte simboluri patriotice. Posturile de radio alterneaza cantece nationaliste cu melodii religioase.

La 17 august 1945, fostele colonii olandeze ale Indiilor de Est si-au declarat independenta, prin actul “Proklamasi” semnat de viitorul presedinte Sukarno si viitorul vicepresedinte Mohamed Hatta, figuri intrate in panteonul eroilor nationali. Evenimentul a constituit urmarea unui proces de afirmare nationala anti-coloniala de cateva decenii si a fost ocazionat, intre altele, de terminarea razboiului mondial prin distrugerea ocupatiei japoneze in Asia de Sud Est (capitularea neconditionata de dupa bomba atomica din Nagasaki).

Citeşte mai departe aici »»

Tags: , , , , , , , ,

Comments 4 Comentarii »