Pin It

RIGA. Letonia. In Tarile Baltice, ca peste tot in estul Europei, autostopul este o modalitate excelenta de a calatori. Timpii de asteptare sunt minimi (5-10 min), se poate iesi pe jos cu usurinta din orase, iar oamenii intalniti sunt de treaba. Unii iti fac cinste cu un pranz, altii te duc inca 20 de km in afara traseului lor si fiecare te invita sa dormi la ei. Aveam deja, insa, aranjate gazde prin Couch Surfing.

Am parcurs distanta dintre sudul Estoniei si aeroportul international in doua zile de autostop pe ruta Valka-Valmiera-Cesis-Sigulda-Riga. Desi a trebuit sa ma misc repede, pentru a ajunge la Bucuresti, am avut timp si pentru cateva opriri, trekking prin natura letona si vizitat cateva cetati medievale. Atmosfera locurilor vizitate si oamenii intalniti mi-au imprimat mai degraba un ritm domol.

Valga-Valka

Nimic nu se compara cu sentimentul de a intra intr-o tara noua, mai ales daca nu am mai vizitat-o. Ador frontierele, iar daca le pot trece mergand pe jos este ideal. Granita dintre Estonia si Letonia are un punct de trecere special, pe care am tinut neaparat sa il parcurg. Frontiera dintre cele doua tari baltice, stabilita in 1920, cand ambele si-au declarat independenta fata de Rusia, trece prin orasul Valga, in versiune estoniana, sau Valka, in versiune letona. Nu exista punct de tranzit. Trecerea granitei se face umbland pe strazile orasului. Sau, daca vrei, trecand dintr-un apartament in altul. Sunt cateva care au fost construite recent cu laturi in cele doua tari. Tu stai in Estonia, vecinul de palier in Letonia.

Orasul este adormit, cu sarm provincial baltic. Insa remarci imediat ce intri pe o jumatate de ulita letoniana. Ziduri mai putin ingrijite, gropi si buruieni mai multe. Dispar glacialii estonieni si apar letonii, ale caror zambete imi amintesc de Polonia sau de satele din Romania. Am pasit in Letonia si am mers vreo ora, admirand peisajul si satele. Apoi autostopul m-a dus in Cesis.

Cetatea Cesis

Nu am avut la dispozitie mult timp in Letonia, asa ca am preferat sa vizitez cateva obiective ce nu necesita prea mult timp pe drumul catre capitala. O sa ma intorc la Riga in cativa ani. Capitala, pe care am vazut-o doar in trecere, mergand pe jos pana la aeroport merita, cu siguranta, zile bune dintr-o calatorie.

Vechiul oras Cesis se afla in inima tarilor baltice, daca le luam la un loc. Locul are o deosebita importanta pentru istoria recenta a zonei. Aici s-a semnat intelegerea dintre activistii pentru independenta al celor trei republici sovietice baltice, avand ca urmare extraordinarul protest in lant uman ce a unit Tallinn, Riga si Vilnius.

Cesis are un puternic aer medieval. Iubitorii de bere stiu ca aici se afla cea mai veche berarie din Letonia, Cesu Alus, care opereaza de pe la 1590. Cesu Pils (castelul Cesis), fondat la 1209 de un ordin cavaleresc, se afla in inima orasului. Numeroase ulite cu case vechi si catedrala medievala sunt fragmente din aceeasi epoca trecuta. Letonia este cel mai putin dezvoltat stat baltic, iar aspectul provincial din Cesis exprima foarte bine acest lucru. Altfel insa, locul conserva un aer mai degraba romantic. Parcul Cesis, spre exemplu, cu statui de nimfe, trepte catre un lac cu nuferi si indragostiti tolaniti pe iarba este conserva o atmosfera speciala. La fel si sculpturile de lemn de inspiratie mitologica, imprastiate prin oras.

Am petrecut timpul cu Guna, o letona simpatica, pasionata de botanica si de linistea din Cesis. Partea medievala am vizitat-o singur. Cu ea, insa, am umblat prin padure, in parcul national Gauja si la scaldat in rau.

Castelul Turaida

Urmatoarea oprire a fost in punctul de sud-vest al Parcului National Gauja. Am tras in Sigulda, un mic oras, ce pare amplasat in padure. Am dormit la un cuplu de programatori, foarte primitori, dar ocupati cu activitatile profesionale. M-am plimbat prin oras, am admirat statuile de pe strazi, cateva cimitire si biserica luterana.

Zona Gauja are faima de a fi o mica “Elvetie letona”. Sigulda deschide o pitoreasca vale impadurita, cu mici defileuri, pe ale carei dealuri sunt presarate castele. Cel mai faimos din Letonia este Turaida. Am avut la dispozitie o jumatate de zi pentru trekking prin padure, la pestera Gutmanis, decorata cu insemne medievale, apoi de-a lungul vaii spre castel.

Castelul Turaida dateaza din 1214. Este celebru pentru culoarea rosie a zidurilor. Impunator de la distanta, ofera o priveliste foarte evocativa si de pe creneluri. Muzeul local si cateva case vechi intregesc perspectiva asupra istoriei medievale a locurilor.

Un lucru care mi-a placut in Letonia a fost ca orasele abunda cu statui. Mergand pe potecile inspre castelul Turaida am dat peste un luminis cu numeroase sculpturi de piatra, celebrand o sensibilitate baltica a corpolentei. Numele parcului este Daina (cantecul traditional al letonilor si lituanienilor, probabil aceeasi etimologie ca “doina” romaneasca). Recomand zona Turaida/Gauja pentru trekking, camping, biciclism. Linistea este totala.

In asteptarea autobuzului inapoi spre Sigulda, la iesirea din padurea castelului, am descoperit si un mic restaurant comunist, genul pe care ti-l inchipui cand pronunti cuvantul “bufet”. Bucatarese grase si bine-dispuse, fete de masa cu printuri decorative tipice si pete de cafea, cantare sovietice, borcane de iaurt de acum 20 de ani, panoul de onoare al bucatarului si cantina cu specialitati clasice ale gastronomiei baltice: adica borsuri, cartofi si mezeluri. Coltul este pierdut intr-un timp ceva mai recent, decat vechile ziduri din zona. Este chiar mai dragut decat un mleczni bar polonez. A fost ultima oprire in Letonia, pe care am sarbatorit-o cu bors de sfecla si paine neagra. Setea mi-am astupat-o cu o sticla de cvas, delicioasa licoare intunecata, facuta din cereale. Din Sigulda am prins un autostop direct catre Riga.

Pranz leton: bors de sfecla, paine neagra si o sticla rece de cvas. Ambient comunist deosebit!

Galerie foto

Pin It
Tags: , , , , , , , , , , ,
Adaugă un comentariu: